Esti mai putin boccie decat crezi! (dar mult mai naiva)

De obicei nu scriu despre lucruri la moda sau la subiect, dovada ca scriu din joi in Pasti. In adancul inimii, ma simt aceasta scriitoare de mare talent care isi va aduna candva toate scrierile editorialistice intr-o carte, a la CeTePe, or, treaba asta n-o sa mearga la fel de bine daca bat campii prea des despre lucruri minore care vin si trec. Dar uneori ceva ma enerveaza suficient cat sa ma scoata din letargie. Fara diacritice azi, ca tastatura face figuri.

Stiti reclama aia cu Desenele de Frumusete? N-o sa zic numele produsului- hai sa-i spunem…Gugustiuc-, nici n-o s-o linkuiesc aici, ca nu vreau sa fac si mai multa reclama corporatiei cu pricina- si-au facut ei destula, mai ales gratis si mai ales in spatii feministe. Dar nu e greu s-o gasiti daca n-o stiti. Iar daca n-o stiti, norocosi mai sunteti (si probabil aveti penis si nu va considera nimeni parte din target), pentru ca mie mi-e imposibil sa scap de ea de vreo saptamana. Fetele o linkuiesc. Fetele scriu despre ea. Fetele -si ocazional cate-un baiat. Inclusiv prietenul meu propriu si personal!- mi-0 trimit prin email. Comentariul fiind invariabil: „Nu e emotionant? Nu e frumos ca o corporatie da atentie valorilor etice si ofera altceva decat aceleasi standarde de frumusete? Nu e frumos ca unei corporatii ii pasa, cat de cat, de femei?” (Unora cica le-au dat si lacrimile, ceea ce face din reclama asta un fel de Bambi combinat cu Titanic al reclamelor). Undeva in 1965, Don Draper isi da singur palme ca nu i-a venit lui ideea mai devreme.

peggy

Daca vreti sa va scutiti singuri de efortul de a gugali si viziona reclama, o sa o descriu eu: niste femei aratoase, dar nu chiar ca in reviste, si tinere, dar nu chiar adolescente, sunt trimise de firma Gugustiuc care vinde beauty soap sa se descrie singure in mod verbal unui portretist profesionist cu experienta in criminalistica, cica (dar nu prea talentat, as zice eu). Nenea le face portretul. Dupa aia, alte persoane cu care sus-numitele tanti au stat de vorba nitelus le descriu aceluiasi portretist. La sfarsit, femeilor li se arata portretele, pe principiul „ala facut dupa descrierea ta e mai urat” (desi, in cam toate cazurile, seamana mai bine cu modelul) si li se explica cu condescendenta ca altii nu ne vad la fel de boccii pe cum ne vedem noi. „Esti mai putin oribila decat crezi!” Sau, ma rog, pardon, „nu-ti apreciezi frumusetea la adevarata ei valoare.” Femeile plang. „Oh, apreciati-va frumusetea! E vital pentru fericirea noastra!” Zice una. Sfarsit. Cumparati sapun Gugustiuc. Totul filmat cu lumina blanda, ca un porno softcore, si cu muzica melodramatica pe fundal.

Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca mi-am dat ochii peste cap cu atata efect ca era cat pe ce sa raman asa. Obiectiile la mintea cocosului:

1. „Experimentul” nu e „pe bune”. Trebuie sa fim foarte naivi in ce priveste felul in care functioneaza publicitatea ca sa ne imaginam ca lucrurile s-au desfasurat asa cum le prezinta ei.

2. Chiar daca, prin absurd, ar fi „pe bune”: atunci cand esti filmat si pus sa descrii o persoana, majoritatea oamenilor, daca nu sunt niste nemernici sinistri, vor fi pe cat de draguti posibil si vor mentiona defectele observate cat mai putin, mai ales ca nu e greu sa ghicesti ca persoana ailalta o sa afle ce-ai zis intr-o forma sau alta. De fapt, chiar daca sunt niste nemernici sinistri, probabil ca tot vor fi draguti, pentru ca vor dori sa dea bine la camera. Asadar singurul lucru demonstrat de reclama lui peste prajit e ca lumea, in general, e politicoasa si se gandeste la aparente, nu ca ne vede mai frumoase decat ne vedem noi.

3. Firma Gugustiuc nu da doua parale pe noi. Firma Gugustiuc nu da doua parale pe voi. Firma Gugustiuc vrea doar sa vanda sapun Gugustiuc si sa se umple de bani, si si-a identificat targetul drept femei cu probleme in ce priveste stima de sine, probleme pe care le speculeaza, ca orice alta firma care vrea sa-ti vanda ceva de care n-ai nevoie, deh. Firma Gugustiuc nu-si doreste ca tu, Gheorghita Cumparatoarea, sa te simti mai bine cu tine insati sau sa te simti frumoasa. Pentru ca daca te simti frumoasa si multumita in pielea ta, la ce-ti mai trebuie sapun Gugustiuc? Un sapun oarecare si cat mai ieftin isi face treaba la fel de bine. Toate cosmeticele din aceeasi categorie sunt la fel. Difera doar parfumul, colorantii si brandingul. Daca nu ma credeti, comparati lista de ingrediente.

4. Mesajul campaniei in sine e autocontradictoriu. „Ceilalti te vad mai frumoasa decat crezi?” Dar cum ai ajuns sa te crezi urata de la bun inceput? Pai, ti-au zis altii (o tipa din reclama povesteste cat de des o critica ma-sa). A…OK.

lysol
Publicitarii, aliatii de veacuri ai femeilor. Ma rog, cand nu incearca sa te convinga sa-ti torni solutie de curatat WC-ul in partile intime.

Dar astea sunt, cum spuneam, argumente la mintea cocosului. Poanta e alta: cat de usor a fost pentru o echipa de publicitari abili sa manipuleze emotional o gramada de femei intru lacrimat si dat reclama mai departe, deci popularizat brandul, pur si simplu impungand cu un ac complexele femeilor cu pricina. E jumatate trist, jumatate amuzant, si un exemplu clar de eficienta cinica in advertising, pe seama unor oameni care probabil altminteri ar pretinde ca pe ei mass-media nu-i afecteaza sau manipuleaza cu succes in vreun fel. Pentru ca, intr-adevar, intr-o lume in care gagicilor li se spune non-stop ca felul in care arata e singura lor valoare pe lume, toate aceste inimi sangerande de femei complexate si ranite, ani de zile, de varii evaluari sau autoevaluari pe seama aspectului lor se uita la reclama firmei Gugustiuc si au impresia ca Gugustiuc e de partea lor, si le spune sa nu se mai autoflageleze, cand, de fapt, Gugustiuc le transmite urmatoarele:

-„numai 4% dintre femei se considera frumoase”: te consideri frumoasa? Te afli intr-o minoritate zdrobitoare. Sa nu mai spui nimanui (perpetueaza, deci, prin tacere stereotipul ca femeile nu se pot considera frumoase). Daca numai 4% dintre femei gandesc ca tine…trebuie ca e ceva in neregula cu tine. Esti sigura ca esti frumoasa? Ia uita-te mai bine cum te compari cu standardul de frumusete…si nu uita sa cumperi un sapun Gugustiuc.

-Nu te consideri frumoasa? Nu-ti face griji. Frumusetea e intr-adevar mega-importanta, dar tu nu esti atat de departe de standard precum ti se pare…iar daca crezi ca esti, e ceva in neregula cu tine.  Esti mai putin ridata, grasa sau falcoasa decat ai impresia, chiar daca, suntem de acord, e oribil sa fii ridata, grasa sau falcoasa. Nu uita sa cumperi un sapun Gugustiuc.

-Nu te-ai gandit la asta deloc in ultima vreme? Cum, nu-ti pasa cum arati? E ceva in neregula cu tine. Frumusetea e mega-importanta! Ia gandeste-te nitel. Te consideri sau nu frumoasa? Si cumpara un sapun Gugustiuc.

Si-au acoperit, deci, toate bazele. Ideea de baza e aceeasi: E CEVA IN NEREGULA CU TINE, azi si intotdeauna, iar noi, Gugustiuc, avem solutia. Noi iti spunem cum sa gandesti despre tine insati, pentru ca singura, ca o toanta ce esti, gresesti intotdeauna. „Asa e, Gugustiuc, ai dreptate”, raspund femeile in cor, suspinand, si inghit momeala cu carlig cu tot. Iar buzunarul sefului firmei Gugustiuc se tot umple. Seful firmei Gugustiuc nu e o femeie, apropo. Femeile sunt ocupate sa se uite in oglinda.

P.S. La recomandarile multor tineri in ale caror gusturi pop-culturale aveam oaresce incredere, m-am uitat si eu la cateva episoade din multtrambitatul„Game of Thrones”. Pe langa faptul ca e ingrozitor de prost scris, iar perucile si extensiile de par ca maturile si muzica fals-orientala de pe fundal mi-aduc aminte de „Xena, printesa razboinica” in zilele ei mai putin glorioase (doar ca „Xena” nu se lua in serios atat de mult si, deci, era mai entertaining), mi-a picat falca cat de mult le place oamenilor astora violul. Serialul s-ar putea numi „Rape of Rapes: Rapeyland”- si toate violurile se petrec numai la adresa unor femei tinere (probabil minore in scenariu) si frumoase si pe care camera de filmat le mangaie cu privirea indelung in timp ce sunt violate, inspre bucuria si masturbarea publicului, probabil. Pe aceasta cale vreau sa transmit fanilor serialului urmatoarea intrebare: bai, oameni buni…WTF??? As vrea de asemenea sa iau decizia solemna de a evita orice produs cultural care foloseste violul drept mijloc lenes de a aduce intriga in poveste. Dar probabil ca ar trebui sa renunt complet la filme, carti sau seriale tv, in cazul asta.

2 gânduri despre “Esti mai putin boccie decat crezi! (dar mult mai naiva)

  1. dupa ce luni de zile m-am uitat la tv cam 1-3-5 ore pe saptamana (nu, n-am gresit, chiar pe saptamana) (cu o crestere dramatica in ianuarie si martie la 12-13 ore in cate o saptamana din fiecare luna din cauza campionatelor de patinaj) azi am fost la reprezentanta sau cum s-o numi si am reziliat contractul la cablu tv. l-am pastrat pe ala de net, totusi.🙂 ma felicit.
    n-am vazut reclama. in timpul calupurilor publicitare ma duc la baie, sau sa beau apa, sau sa mai mestec in mancarea de pe foc.
    eu sunt foarte scunda. la 1,5 m, ar trebuie sa fiu retardata ca sa n-o stiu. si totusi eu nu ma simt scunda. nici macar in compania persoanelor inalte. nu stiu cum sa explic dar mie, inaltimea mea, nu mi se pare in neregula. uneori cred ca e o diferenta intre a stii si a simti. am o gramada de complexe, dar pe acela cu privire la inaltime nu.

    1. Eu n-am televizor deloc, dar am fost bombardată cu linkuri pe Facebook și emailuri, așa că volens-nolens a trebuit să iau cunoștință de existența acestei reclame.

      În ultima vreme (2 ani sau cam așa) mi-am dat seama că sunt foarte mulțumită de cum arăt, personal. Nu că mă cred vreun model din reviste, dar pur și simplu nu găsesc vreun motiv evident de nemulțumire. Dar nu știu dacă aș spune asta prea des, de exemplu dacă m-ar întreba cineva de la firma Guguștiuc. Pentru că e ca și cum le-ai arunca oamenilor o provocare: cu toții se vor întrece imediat în a-mi găsi defecte, probabil.😀

Comentariile sunt închise.