Nebună după bărbați!

inima romantica
Tu vrei doar un sărut…eu vreau măritiș!

Ah, amorul. Această iluzie temporară provocată de hormoni hiperactivi, împachetată în varii forme culturale, care de care mai gogonate și adresate în special femeilor. (Acu, nu mă înțelegeți greșit, eu nu zic că un parteneriat amoros mișto cu o persoană de sex opus, sau de același sex, după gust, nu e posibil sau dezirabil. Doar că, în esență, e vorba pur și simplu că ți-ai găsit un cel mai bun prieten cu care vrei să te și culci, iar ca să ajungi la asta e nevoie întâi să duci niște muncă de lămurire și cunoaștere a omului ca să depășești faza pur hormonală. Or, romanțele prezentate în filme, cărți și cântece pop pornesc de la ideea că doișpe-treișpe secunde maximum sunt suficiente ca să-ți dai seama că Gogu e alesul vieții tale, că Gogu ține loc de mâncare, băutură și realizări profesionale, că dacă n-ai un Gogu ești o ratată sinistră și că întregul sens al vieții ți se va revela când îți iese în cale Gogu.) De curând v-am prezentat latura modernă, picantă a acestor gogoși, prin recenzia de mare angajament a romanului sexos Atingerea Catifelei Negre. Până apuc să citesc și 50 Shades of Grey, veniți cu mine într-o călătorie înapoi în timp, prin bazele de date internetice care colecționează comicsuri americane vechi, de foarte proastă calitate și ieșite de sub copyright, în lumea benzilor desenate romanțioase pentru femei.

Ce, nu știați că există așa ceva? Spre deosebire de zilele noastre, când imaginea stereotipă a cititorului de benzi desenate e un băiat cast, cu acnee severă care încă locuiește cu părinții la 35 de ani, în vremuri imemoriale a existat, pare-se, o abundență de asemenea povești ilustrate dedicate cetățenilor de rangul doi, adică ăia cu cromozomi XX. De acolo vin desenele alea cu gospodine pin-up îmbrăcate impecabil, care se găsesc pretutindeni imprimate pe căni și postere dimpreună cu mesaje ironic-amuzante, pentru că ne putem întotdeauna baza pe societatea consumeristă să încerce să ne injecteze nostalgie pentru niște vremuri de căcat pe care nu le-am trăit și deci n-avem cum să ne amintim că erau de căcat. Și pentru că am neplăcutul obicei de a irosi vremea pe Internet în loc să fac ceva util, am petrecut vreo trei nopți la rând citind varii asemenea bijuterii (printre alte comicsuri mai antrenante, cu pirați, cowboy și aviatori militari).

Să luăm, de pildă, această poveste din revista Iubire Personală (există și iubire publică?), intitulată Lacrimi de glorie, în care protagonista este o tânără cu ambiția carieristică de a deveni actoriță. Junele care o iubește, un tânăr cu ambiția carieristică de a deveni dramaturg, îi face rost fetei de o audiție pentru un rol în noua lui piesă. La auzul acestei vești, fata, în loc să pice imediat în genunchi și să-l răsplătească pe băiat cu singurul serviciu la care e bună gura unei femei, se gândește –auzi!- să ia treaba în serios și se apucă de muncă, repetiții, lecții de actorie, ca o actoriță serioasă, ce mai. Asta nu-l face deloc fericit pe tânărul admirator, care începe să se bosumfle, să bată din picior și să cerșească atenție mai ceva ca un copil de 5 ani căruia nu i-a cumpărat mă-sa mașinuța dorită:

personallove1
O, nu! Nu pierderea feminității! Ce rost are să mai trăiești dacă nu ești suficient de feminină?

În mod cu totul surprinzător, eroina dă dovadă de ceva personalitate și răspunde: „Măi, Bob, nu ți se pare că te comporți cam stupid? Ce naiba, înțelege că acum am treabă. Dacă ți-ar păsa cu adevărat de mine, n-ai chițăi să ieșim în oraș tocmai acu.”

personal love 2
Ce romantic e Bob! Ce frumos vorbește el despre iubire, pentru care nici un sacrificiu (numai din partea gagicilor, bineînțeles) nu e prea mare!

Bob, umilit, se dă pe brazdă imediat, își cere scuze și vine să o aplaude la premieră…a, nu, pardon, e o poveste despre cum femeile trebuie puse la locul lor, nu bărbații. Deci, Bob continuă să se comporte ca un copil de 5 ani și refuză să apară la premiera piesei. Piesa este un succes și toată lumea aplaudă în delir talentul protagonistei…dar ea…ea nu se poate bucura în voie. Ceva lipsește, ceva care să o facă să se simtă cu adevărat femeie- aprecierea popândăului care nu dă două parale pe aspirațiile ei:

personal love 4

Colac peste pupăză, eroina aude fără să vrea o conversație a regizorului piesei cu niște invitați la premieră, în care el se laudă că fata n-avea talent ioc și el a transformat-o într-o vedetă. Auzind acestea, protagonista se ambiționează mai ceva să facă un rol și mai bun cu altcineva, în care să-i demonstreze regizorului antipatic că se înșală…a, pardon, protagonista este femeie, așadar o mimoză slabă și lipsită de caracter care se descurajează imediat, renunță la actorie și aleargă în brațele lui Bob. Bob, înțelegător, îi iartă rătăcirea de a avea propriile ambiții și, în ultimul panou al comicului, cei doi plănuiesc să se căsătorească, iar fata dovedește că a înțeles, în sfârșit, adevărata ei menire: să vină la piesele lui nenea și să le aplaude ca spectator, apoi să fugă repede acasă ca să-l aștepte cu o plăcintă caldă.

personal love 5

Din păcate, rătăcirile de acest fel nu se întâlnesc doar la fete mari, dovadă povestea următoare, din revista Căsătorii Romantice. Charlie și servitoarea…ăăă, vreau să zic nevasta lui, Marge, duc o viață fericită ca-n povești:

romantic marriage 2

Până când Charlie se îmbolnăvește și e în pericol să-și piardă vederea. Aflând acestea, Marge se hotărăște să strângă bani în secret pentru o operație salvatoare prin intermediul unui job temporar. Charlie, însă, nu întâmpină cu bucurie ideea că nevasta ar putea să aibă niște bani personali pe care să nu fie nevoită să-i cerșească de la el:

romantic marriage 3

Tot restul comicului, adică vreo zece pagini, Charlie se comportă și el, ca Bob de mai sus, precum un copil de 5 ani care bate din picior, motivul bătutului din picior fiind, în acest caz, că nevasta nu-i mai face cafeaua dimineața și nu-i mai calcă cămășile cu aceeași promptitudine, acum că are serviciu. De aici putem deduce că Charlie suferă nu numai cu ochii, ci are, probabil, și o paralizie invizibilă a degetului mic de la mâna dreaptă, altfel nu înțeleg de ce nu-și face cafeaua și singur. Na, nu e ca și cum e o operațiune extrem de complicată, până și-o femeie e în stare de ea.

romantic marriage 4

Punctul culminant al tensiunii e când Charlie hotărăște să o părăsească pe Marge, care a distrus căminul lor iubitor cu dorința ei hrăpăreață de a fi independentă financiar. În desenul de mai jos pare că e rost și de niscaiva violență domestică, așa că acum știm de ce își bat bărbații nevestele și putem rezolva toate cazurile asemănătoare îndemnând pur și simplu șefii nevestelor cu pricina să le concedieze.

romantic marriage 6

În cele din urmă află totuși că nevasta, vai, se sacrifica tot pentru el și o iartă, iar ea promite că după operație, va deveni din nou menajera vrednică de altădată și casa lor va fi iarăși un cuib cald al unei Căsătorii Romantice. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Totuși, nu orice femeie are norocul să găsească un Bob sau un Charlie atât de ușor. Unele dintre ele, vai, așteaptă și așteaptă căsătoria mult-visată, dar ea nu vine și pace. În povestea „Nebună după bărbați!” din revista Idilele Amantului Grozav, facem cunoștință cu Ruth, care are nevoie de ajutor psihiatric pentru că nu reușește să se mărite. De-aia se duc femeile la psihiatru, nu?

man crazy 1

Pare-se că Ruth e un pic cam prea preocupată de măritiș chiar și pentru o fată din 1950, pentru că admiratorii ei fug mâncând norii când eroina începe să le vorbească despre nuntă și copii la prima întâlnire:

man crazy 2

Psihiatrul ei cumsecade îi dă niște sfaturi amoroase binevenite, pentru că, nu-i așa, cu asta se ocupă psihiatrii. „Ruth”, spune el, „problema ta e că ești prea accesibilă, iar bărbaților le place vânătoarea! De acum ia să fii tu un cub de gheață cu ei. Și uite, ca să îți amintești ce ți-am spus, păstrează acest cub de gheață în poșetă mereu.” Aici am început deja să bănuiesc că doctorul e cel cu probleme psihiatrice, pentru că nu-ți trebuie o diplomă în medicină ca să știi că un cub de gheață se transformă destul de rapid într-o pleașcă de apă și deci șansele să-l păstrezi în poșetă sunt cam zero, ca să nu mai vorbim că-ți uzi actele și toate alea, într-o vreme când lumea n-avea buletine plastifiate sau cu microcip de la Satana.

man crazy 5

În fine, a doua zi, Ruth cunoaște un individ pe nume Jeff, care își face intrarea în viața ei apucând-o în brațe într-o stație de tren, spunându-i că-i o bucățică bună și apoi plantând un pupat neinvitat. În loc să cheme poliția ca orice femeie normală, Ruth îi dă imediat numărul ei de telefon:

man crazy 3

Dar apoi se hotărăște totuși să aplice metoda doctorului și să fie țepoasă și neplăcută cu individul la întâlnire cu el, pentru că, pare-se, pentru ea nu există cale de mijloc între asta și „Ia-mă de nevastă! Ia-mă de nevastă acum!” Hm, poate totuși chiar are niscaiva probleme psihice. Jeff nu e încântat și idila e cât pe ce să se rupă. Stai, deci, până la urmă, cum e bine să se comporte o femeie, nici așa nici altminteri? Totuși, lucrurile se termină cu bine și Ruth, cerută în căsătorie de Jeff, pleacă cu el în Australia și renunță la tratamentul psihiatric, pentru că, oricine știe, măritișul vindecă cu succes orice boală, în special pe cele mintale.

Sigur, mai sunt și femeile care nu-și găsesc soți pentru că sunt prea grase. Normal, cine a văzut vreodată o grasă măritată? Dar povestea asta nu trebuie să v-o mai spun, pentru că o puteți ghici singuri: eroina slăbește și astfel își găsește totuși un iubit. Desigur, pentru slăbit, e nevoie tot de ajutorul unui psihiatru, pentru că asta fac psihiatrii, și e evident că oamenii grași sunt bolnavi mintal, altfel cum și-ar permite să scoată nasul în lume fiind neatrăgători?

prea grasa

Spre surpriza absolut nimănui, aceste povești romanțioase dedicate gagicilor erau scrise și desenate de bărbați, pentru că gagicile nu-s în general în stare să-și dea seama singure care ar trebui să fie fanteziile lor și au nevoie de nițel ajutor, și pentru că scopul și împlinirea femeii sunt alea care se dovedesc cele mai folositoare pentru bărbați în funcție de perioada istorică. Până în zilele noastre, mai poți întâlni femei care sunt convinse că a fost ideea lor că măritișul și amorul sunt cele mai importante lucruri în viață și că asemenea concepții vin din adâncul sensibilității lor feminine. Dragele de ele care-și imaginează că au idei. Nu e adorabil? Dar voi știți adevărul, pentru că mă cunoașteți pe mine.

Eu am citit toate minunățiile astea acilea, dar mai sunt și alte site-uri asemănătoare. Râdeți cât mai puteți, că nici nu știm când se termină liberalismu’ ăsta modern și ne întoarcem cu toate la cratiță, chiar de-o fi până atunci cratița un OZN teleghidat.

6 gânduri despre “Nebună după bărbați!

  1. nu ma consider vreo feminista sau vreo femeie de cariera (personal, consider ca a avea o slujba si a avea o cariera sunt chestii diferite, parere valabila pentru ambele sexe), dar ma gandesc cu groaza la situatiile exepuse si ma indoiesc extrem de tare ca le-as accepta din partea unui barbat (respectiv barbatul pe care se presupune ca-l iubesc si se presupune ca ma iubeste). singurele situatii cand chiar imi scot ghearele la familion intr-un mod destul de feroce pentru mine este atunci cand mi se cere oarecum socoteala pentru cum imi cheltuiesc eu banii castigati de mine (de imi iau carti si nu televizor nou sau de ce m-am dus in concediu in loc sa strang bani sa-mi schimb mobila din bucatarie). tata n-a incercat niciodata (are si el microbii cu cartile si calatoriile, in plus considera ca fiecare face ce vrea cu banii lui), mama s-a calmat dupa vreo doua ture (inca mai are o problema cu cartile, nu le intelege rostul pe lume; cartile citite de pura placere, nu p-alea profesionale), iar fratelo s-a linistit mult in ultima vreme. ma indoiesc ca as accepta asa ceva de la partenerul de viata.

    si ca idee, acum vreo 6 ani am fost pe la bunica-mea si am invitat 2 colege de serviciu cu mine. nu stiu cum a venit vorba despre traiul zilnic, munca, salarii, pensii, d-astea. si odata o aud pe bunica-mea: „eu am pensia mea, nu dupa sotu'”. am ramas socata (ba chiar stupefiata) din cauza tonului. niciodata in viata mea, nici inainte de acest moment, nici dupa, nu am auzit-o pe bunica-mea atat de mandra de sine, atat de…….. nu stiu exact ce cuvand ar fi mai potrivit. nici cand vorbeste despre casa ei, desi a facut-o numa’ din munca ei si a lu’ tataie, nici cand vorbeste despre tata (singurul ei copil, primul si printre foarte putinii cu studii superioare din intreaga familie destul de extinsa- ea si tataie au avut o gramada de frati, fiecare cu 1-2 copii), nici despre noi (eu si fratelo, care nici noi nu ne-am descurcat prea rau). ea avea/are pensia ei, castigata din munca ei, nu pensie de urmas si nimeni nu mai era ca ea.
    de fapt, chiar nimeni nu mai e ca ea; toate babele de varsta ei (aproximativ) din cartier au pensie de urmas.
    avea la vremea aia peste 70 de ani si era mandra de pensia ei de parca ar fi luat un premiu nobel.
    iar in prezent face pe dracu’ in 4 si pe ma-sa-n 14, ca sa nu-i ceara fiului ei bani pentru una-alta (traiul zilnic, lemne, frigider nou sau mici reparatii sau investitii la casa).

    1. No, în primul rând vreau să zic, să nu crezi că a fi feministă presupune ceva deosebit.🙂 Feminismul e doar părerea radicală că femeile sunt și ele oameni. Oricine e de părere că femeile au și ele dreptul la educație, la proprietate, la independență financiară, la plată egală pentru muncă egală și alte lucruri e feminist(ă). Sigur, există multe variante diferite de ideologie feministă, dar ideea de bază asta e. Pare la mintea cocoșului, dar ai să fii suprinsă câți oameni sunt de părere că inclusiv acordarea dreptului la vot pentru femei a fost o mare greșeală.

      Oricum, am glumit și nu prea când am zis la sfârșit să râdem cât mai putem. Campaniile de convins femeile că amorul și bucătăreala sunt raiul au apărut în anii 50 după război pentru că bărbații erau din nou acasă și aveau nevoie ei de joburi. În recesiunea din zilele noastre, bărbații au din nou nevoie de puținele joburi disponibile, iar nevoile lor sunt prioritare, așa că backlash-ul modern antifeminism, în care ni se spune din nou că femeile care sunt prea ambițioase își pierd feminitatea și că feministele sunt cu toatele niște lesbiene urâte, nu e o „întoarcere la natură” cum cred unii fraieri (și fraiere), ci pur și simplu o manevră economică. Sigur, nu zic că se strânge un consiliu secret undeva și conspiră să trimită femeile înapoi la cratiță, sistemul se mișcă singur în direcția asta pentru că așa e construit.

  2. aha. daca pe langa cele expuse adaugi si dreptul femeii de a sta cu cracii in sus si a se uita la…. ok, chiar si telenovele daca are chef („m.a.s.h.” in cazul meu,🙂 ) cand vine de la serviciu, ca si ea a muncit 8-9-10 ore si nu sa sara direct in sortz si sa pregateasca masa, atunci chiar sunt feminista.🙂 mie cele expuse de tine mi se par de bun simt si absolut normale.
    bun, pana la urma, daca ma stradui foarte tare, s-ar putea sa inteleg acest punct de vedere economic, in tendinta de a intoarce femeile la cratita, desi in zilele noastre un singur salariu nu prea mai asigura standarde decente de viata. dar sa zicem ca inteleg.
    dar ce facem cu acele femei, tot mai multe, care sunt singure?! care nu au un partener de viata care sa fie ala care acces pe piata muncii si care sa le intretina. alea ce fac, cad pe capu’ lu’ taticu lor?! pana cand?! pana moare respectivu’?! si dupa-aia?!
    nu cred ca in zilele noastre mai poate functiona un astfel de motiv.
    stiu ca n-ai cum sa raspunzi si ca de fapt si tu esti impotriva acestei aberatii, dar nu pot sa nu ma intreb …………….. nici nu stiu ce pana mea ma intreb.

    1. Ba poate funcționa, cum funcționa și pe vremuri: alea care nu reușesc să se mărite sunt niște paria și trăiesc din mila rudelor. În fond, asta e toată ideea: nu „o să fiți fericite dacă găsiți iubirea”, ci „dacă n-o găsiți, adică dacă nu vă conformați regulilor, o să trăiți în mizerie”. Mesajul comicsurilor romanțioase din articolul ăsta, al filmelor romanțioase șamd e de fapt, în esență, o amenințare. Cine are „fete bătrâne” în familie cunoaște stigmatul atașat acestei posturi.

Comentariile sunt închise.