Șase ani de Nadiablog

portrait

Frați români!

Pe data de douășpatru ianuarie ale acestui an, adicătelea de ziua Unirii lui Cuza, blogul Nadiei împlinește șase ani. Dacă blogul Nadiei ar fi un pui de om, ar fi deja în grupa mare pregătitoare. Mă rog, dacă vorbim de un pui de român, că unul de englezoi ar fi deja în clasa a treia.

Cu această ocazie, gazda dumneavoastră vă oferă o retrospectivă all-time a celor mai citite articole!

Pe locul 1, câștigător detașat,

Film porno cu moși și babe

Acest desen inofensiv (și făcut pe vremea când talentele Nadiei erau mai primitive) continuă să strângă în fiecare zi gerontofili din toate colțurile Internetului, care gugălesc febril sintagma din titlu și apoi, probabil, încep să plângă de supărare când văd unde au nimerit și că îi mai despart secunde bune de ședința masturbatorie mult-dorită.

Pe locul 2, un alergător recent, dar care a venit tare din urmă,

Să aveți un pix și o foaie la îndemână

Acest articol despre un ghid de spovedanie, oferit cuvioșilor cititori întru curăție spirituală, a avut parte de un număr record de accesări și a făcut, din ce-am înțeles, înconjurul Feisbucului (cineva l-a numit „viral”), deși, din păcate, nu mi-a adus nici un comentariu de la credincioși care să-mi ureze să ard în iad. Nu mai sunt nici ortodocșii ce-au fost.

Pe locul 3, tot un articol ortodox, însoțit de primul desen făcut de mine cu tableta evăr, despre un midnight show mai spiritual decât Noaptea târziu cu Mircea Badea din toate punctele de vedere:

Duhovnicul de la miezul nopții

Pe locul 4, un articol pe care l-am șters- nu-mi amintesc de ce, dar probabil că era ceva în care manifestam mai mult exhibiționism emoțional decât de obicei și mi s-o fi făcut rușine. Treaba e că l-am șters, dar el a rămas în anale drept #1498 (deleted), care a avut o groază de accesări, dar nimeni nu mai ține minte pentru ce.

În fine, pe locul 5, una dintre peripețiile ghinioniste ale Nadiei, de data aceasta fiind vorba despre ziua de vară în care Nadia și mama ei s-au dus împreună să-și facă Nadia pașaport. Nimic ieșit din comun nu se întâmplă, dar, ca într-un episod din Seinfeld, uneori situațiile în care nu se întâmplă mare lucru se dovedesc cele mai ilare.

Cu mare tristețe vă anunț că în acești șase ani, Nadia n-a reușit să se certe cu nici un blogăr faimos și în general să facă parte din vreun scandal high-profile, ceea ce mă face, probabil, un eșec blogăristic răsunător. Totuși, am reușit să-i supăr pe următorii oameni:

-Părinții mei, care nu au fost de acord cu felul în care le-am prezentat dezbaterile spirituale (despre care n-am mai scris dup-aia, ca să nu-i mai supăr și mai mult). Tata e încă supărat din când în când când spun p…vreau să zic, când folosesc cuvinte urâte, ca de exemplu în acest articol, în care n-am reușit să înfierez misoginismul și să fiu o domnișoară delicată și gentilă în același timp.

-Un nene de la fanfara militară, care a folosit el cuvinte urâte de față cu mine fără să-și dea seama că hienele astea de jurnaliști scriu tot ce spui.

-O (pe atunci) colegă de facultate dusă binișor cu pluta, care, după ce un comentariu de-al ei a intrat în spam fără voia mea, mi-a spus: „Știam că mă urăști! Știam că m-ai urât dintotdeauna!” iar după aia a făcut probabil, o păpușă voodoo cu chipul meu în care a înfipt cuțite de bucătărie. Probabil de-aia mă doare măseaua câteodată.

-Mama prietenului meu, care e supărată că nu mă exprim despre el cu venerația cuvenită și, în general, că sunt prietena fiului dumisale.

Alte realizări includ obținerea de oportunități carieristice pe baza talentelor blogăristice (în 2009, Nadia s-a angajat la Hotcity.ro pentru că oamenilor de-acolo le-a plăcut blogul ei, iar acum, subsemnata blogărește pe bani pentru o universitate londoneză), precum și artic0le ocazionale prin alte părți, cum ar fi această analiză a operei lui Murakami pentru Daily Cotcodac. Dar asta nu ne interesează, că doar nu ne aflăm aici ca să ne lăudăm.

Șase ani, deci. Hai să ne trăiască! De-acum înainte sper să mă descurc mai bine și să ajung să supăr odată și-odată măcar un înalt demnitar de stat. Tocmai am citit de curând, linkuit pe Feisbuc de toată lumea, un articol motivațional în care un nene îndemna tineretul să nu muncească și să fie urât (adică, de către alți oameni, nu urât d-ăla care îți gâghilă ochiul în mod neplăcut). La punctul doi mă descurc cel mai bine, aș zice, că de muncit am mai muncit din când în când.

8 gânduri despre “Șase ani de Nadiablog

  1. Trebuie sa mentionezi si despre aventurile cu scoala de soferi.
    Priceless !!
    Citeam cu Ilinca si eram pe jos de ras.

Comentariile sunt închise.