Dați un leu pentru Animeu

Evenimentul cultural cel mai preferat al Nadiei, Anim’Est, festivalul de filme animate de la Bucuresti, e in pericol sa nu se mai tina in 2013 din motive financiare. („Asta e din cauza ta, ca esti piaza rea- au primit filmul tau anul asta si, poftim!” mi-a zis un amic cu un ranjet malitios.)

Cum e la moda in societatea informationala multilateral dezvoltata, organizatorii au lansat o campanie de strangere de fonduri. Ei zic ca au nevoie de cam 15 000 euro pentru a organiza editia 2013 cum trebuie. Detalii despre campanie si despre modalitatile in care puteti dona gasiti urmarind LINKUL ASTA. 

As putea acum sa bat campii din nou pe tema „Ce mult iubesc eu Anim’Estul” si sa va amintesc, iar, din nou si inca o data, ca, intr-o perioada pe care inca mi-o amintesc ca fiind printre cele mai fericite zile ever, am lucrat pentru ei ca voluntar, ca am scris despre ei, ba ca, anul asta, am avut si un film in concurs, asadar si prin urmare am o doza zdravana de atasament emotional care sa justifice pledoaria mea pentru festival. (Gasiti AICI toate articolele mele despre Anim’Est.) Dar nu cred ca asta ar convinge pe cineva sa doneze in afara de gagica-miu si prietenii ai mai apropiati, si poate nici pe aia. Ca deh, nu-s regina Angliei, sa intereseze pe cineva ce-mi place mie.

Nu, motivul pentru care cei 2 cititori si jumatate ai blogului meu ar trebui sa se simta indemnati sa doneze e pentru ca, dincolo de faptul ca animatia ca arta e marginalizata, incadrata pe nedrept in patratica lucrurilor „pentru copii” si in general privita de sus, Anim’Est e cu adevarat si in mod obiectiv un eveniment foarte, foarte misto. Programul festivalului e in fiecare an excelent- in anul in care am fost eu voluntar, de pilda, animatorul independent de mare succes Bill Plympton (care a facut recent o secventa pentru genericul Familiei Simpson) si-a prezentat noul film si un masterclass, proiectia de deschidere a fost documentarul animat „Waltz with Bashir”, mai tarziu nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain, iar eu am avut ocazia sa iau un autograf de la John R.Dilworth, creatorul lui Courage the Cowardly Dog de pe Cartoon Network- (de asemenea nominalizat la Oscar, pentru scurtmetraj animat), care s-a invartit pe-acolo practic in fiecare zi. Pentru ca un festival cu „filme adevarate” sa aiba la fel de multe puncte de interes, ar trebui sa-l aiba cel putin pe Tarantino cu o premiera de gala. Competitia internationala de scurtmetraje aduna „creme de la creme” in domeniu- o selectie mult mai buna decat festivalul de profil de la Londra, de pilda, lucru pe care l-am putut constata cu ochii mei. Pe deasupra, festivalul a avut intotdeauna o campanie de marketing isteata si instant recognoscibila, ceea ce nu se poate spune despre multe manifestari artisticoase romanesti care au ramas prinse undeva intr-o era batraneasca a caminului cultural.

Ca sa nu mai vorbim ca e poate singura cale de a mai vedea animatie romaneasca la ora actuala. Sectiunea de competitie romaneasca de la Anim’Est e slaba calitativ, dar avem nevoie de ea daca vrem sa se mai faca animatie profesionista in tarisoara noastra.

Acum poate unii dintre dumneavoastra vor spune: dar de ce sa donez bani acestui festival de hipsteri, ca doar desenele animate nu vindeca nici un cancer si nu aduc pace in lume- exista atatia oameni nevoiasi! Da, rezon. Doar ca aceia dintre dumneavoastra care spun asta nu vor dona, probabil, nici oamenilor nevoiasi. E doar o scuza de care ne folosim cu totii ca sa nu facem nimic: „exista probleme mai importante de care sa ne ocupam!” si pana la urma ajungem sa nu ne mai ocupam de niciunele. Eu una stiu ca n-o sa salvez lumea de una singura, dar intotdeauna sprijin lucrurile care ma intereseaza, pentru ca de undeva tot trebuie sa incepem. No, daca va intereseaza filmul, arta si cultura in Romanica, dati un leu pentru Animeu.

Nu le trebuie decat 15 000 euro. Ba mai putin, ca eu am dat deja.🙂