Totul despre Nadia la Anim’est

1. Când, unde: 10 octombrie, la Patria, la 8 jumate seara, şi 11 octombrie, tot la Patria, la 2 jumate după amiaza, un desen animat făcut de Nadia a fost proiectat în competiţia românească la festivalul Anim’est. (MOMENT ISTORIC MULTAŞTEPTAT DE AUTOAREA ACESTOR RÂNDURI)

2. Filmul: e ăsta.

[vimeo http://vimeo.com/50336861]

Se putea să fie mai bine desenat (şi când mă uit la el acum, aş tăia din cadrul ăla cu interiorul de casă, că l-am folosit prea mult), dar acu na, ăsta e.

3. Contracandidaţi: Alte 2o de filmuleţe animate făcute de cetăţeni români. Puteţi urmări cam jumate dintre
ele via Internet, prin bunăvoinţa autorilor lor, după cum urmează:

Gang up on Cupid, de Vlad Sandu

O, de Andra Ulman

Unarte, de Andreia Dobrotă

Hunger, de Alexei Pătraşcu

Playground, de Tihamer Torok

The Little Dark, de Victor Ionescu

A fost odată un copil, de Ana Maria Lemnaru şi Andreea Lemnaru

Bicycle Love, de Terez Muranyi-Matza

Super, de Ferenz Hunor

A fost, de asemenea, un filmuleţ despre care s-a făcut mare vâlvă, cu muzică de Ada Milea şi voiceover de Marcel Iureş, care promova un fel de campanie socială de reconstrucţie a României ori ceva de genul ăsta. Nu l-am văzut, nu l-am găsit, deci nu pot comenta.

4. Cine a fost la faţa locului: Ada Milea, ca să-şi vadă filmul sus-numit, o grămadă de oameni care au umplut sala, în ciuda predicţiilor Nadiei că la competiţia românească o să bată vântul prin sală, mama Nadiei cu mătuşile Nadiei, tatăl Nadiei, prietenul Nadiei, sora geamănă cu un an mai mare a Nadiei cu fratele ei, încă o prietenă dragă a Nadiei, alţi oameni care o cunosc pe Nadia şi mulţi care n-o cunosc.

5. Cine n-a fost la faţa locului: Nadia, care a făcut alt atac de panică chiar la îmbarcarea pe minunatul aeroport Heathrow, spre ruşinea ei eternă, dezamăgirea rudelor şi prietenilor, supărarea oamenilor de la Animest care trimiseseră un şofer pe partea ailaltă etc.

Nadia a fost, totuşi, prezentă prin intermediul unui avatar adus de soră-sa geamănă cu un an mai mare, după cum explică filmuleţul de mai jos:

6. Cum a fost: 

„Păi a fost deci ăla de 7 minute megaproiect, apoi Unarte ţi-am zis iarăşi a plăcut ca inside joke, cu poveste au mai fost unul din colaj hârtie cu un baby cloud, ăla Playground, cam atât. Restul artsy si de neînţeles. Unul cu una care-şi tăia venele şi era sugrumată, unul ceva cu alieni şi structură ADN, foarte trippy, cu muzică psihedelică, la unele nici nu puteai fi atent. Filme cam abstracte – axate mult pe tehnica din care erau făcute, meta aşa.”

Prietenul Nadiei

„Celelalte filme văzute erau cam aiurite, deşi poate unele cu animaţie mai bună ca al tău.”

Tatăl Nadiei

„Ţinând cont că şcoala românească de film nu îşi dedică decât un program de master domeniului animaţiei, indulgenţa pentru cei tineri, care se apucă să facă animaţie „pe întuneric”, vine fără să vrem. Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea celor prezenţi şi-au catalogat activitatea într-ale animaţiei drept hobby şi nimic mai mult. Încurajator sau nu, pasiunea există şi e o doză de speranţă pentru viitoarele ediţii. Cum ar zice Kogălniceanu: „Animaţi băieţi, numai animaţi!”

Sabina Bălan pentru Agenda Liternet

7. Reacţii la filmul Nadiei

Publicul: conform declaraţiilor martorilor, publicul a râs când era de râs, a făcut Aww în faţa moacei triste a peştişorului, şi per ansamblu a reacţionat în mod îmbucurător, mai ales că, din ce-am înţeles, filmuleţul simpluţ al Nadiei a fost plasat în program între chestii super trippy şi psihedelice.

Presa:

„Nimeni nu s-ar fi gândit că, din cauza plictiselii nemăsurate şi a singurătăţii, peştişorii aurii ce trăiesc în bol preferă să fie prăjiţi sau aleg să se sinucidă printr-un salt în „lumea oxigenului”. Totuşi, a existat un peştişor auriu de bol care a plâns atât de mult, încât lacrimile lui s-au revărsat peste bol, au format un pârâiaş, care mai apoi a prins puteri de râu şi s-a întâlnit cu marea. În sfârşit, peştişorul era liber. Nu întâmplător poate, România are formă de peşte. Cât va mai plânge până ce lacrimile ei vor sparge cu adevărat graniţele şi nu mă refer deloc la cele formale, ci la cele ale conştiinţei. Când va înţelege şi acest „peştişor” pe nume România că este liber şi „independant” şi că are un cuvânt de spus în oceanul interplanetar?”

Ruxandra Vera Ştefan pentru Agenda Liternet

(Notă: Cum bine zicea un profesor de la masterul englezesc al Nadiei, nu trebuie să te oboseşti niciodată să te gândeşti la subtextul creaţiilor tale, alţii or să-l fabrice singuri.)

(Notă 2: Prima recenzie a unui desen animat făcut de Nadia! MOMENT ISTORIC ÎNDELUNG AȘTEPTAT DE AUTOAREA ACESTOR RÂNDURI. Și pare să fie de bine. Cred. Sper.)

8. Cine a câştigat

[vimeo https://vimeo.com/39109456]

Ceea ce e bine, pentru că eu eram convinsă că n-o să câştig, aşa că am pus pariu cu cineva că o să-i dau o mie de lire în cazul în care câştig şi cu altcineva că o să-mi vopsesc părul roz. Cum nu s-a întâmplat, n-a trebuit să fac nici una, nici alta.

9. Concluzii

Ce-a fost de rău: că Nadia n-a fost de față la acest MOMENT ISTORIC al vieții ei. N-am fost în sală când s-a proiectat filmul meu. N-am fost pe scenă la Q and A, să țin un mini-spici despre opera mea de artă. N-am socializat cu alți făcători de filme și nu m-am plimbat pe acolo cu o insignă pe care să scrie că sunt și eu un făcător de filme (și care să-mi dea acces gratuit la toate minunatele proiecții Animestice). La naiba, faptul că am ratat festivalul e un motiv de supărare în sine, fără să mai punem la socoteală că eram și eu, de data asta, o mică parte din el. Am plâns ca o tâmpită și am regretat și mi-am dat palme. N-am fost acolo și numai eu sunt de vină- nu pentru că așa am vrut, dar pentru că sunt un om cu defect care are asemenea probleme de om cu defect.

Dar e de bine că filmul a fost acolo, chiar și în lipsa mea, că a fost proiectat, că a plăcut cât de cât, că familia și prietenii Nadiei l-au văzut și că acum au motive să creadă că Nadia nu face umbră pământului chiar degeaba, în caz că au fost vreodată de altă părere. Nivelul competiției românești nu e cine știe ce (încă), dar majoritatea celorlalți candidați erau studenți sau absolvenți de Arte Plastice și în general au muncit într-un soi de echipă, în timp ce Nadia, care are la bază o sublimă pregătire ca jurnalist, a făcut toată treaba singură, pe un laptop vechi. Oricum ar fi, prezența peștelui meu buimac în festival a fost un mic triumf.

Sper să repet performanța la anul (cel puțin!) și să fiu și acolo în persoană (dacă nu cumva s-a supărat festivalul pe mine că sunt așa de neom). Până atunci, Nadia o să se culturalizeze, în schimb, la niscaiva festivaluri londoneze, pentru că nu pot să stau atâta vreme fără atmosferă festivalieră. O să vă țin la curent, în compensație pentru faptul că anul ăsta, blogul Nadiei e lipsit de obișnuita cronică Animestică pe care oricum n-o citea nimeni.

3 gânduri despre “Totul despre Nadia la Anim’est

  1. Ai facut o analiza destul de corecta, tinand cont ca nu ai fost acolo. Eu, repet, am fost placut impresionata de pestisorul cel mic suferind de hipertiroidie, de claustrofobie si de plictiseala. Cred ca a avut, ca si tine, un atac de panica la gandul ca ar putea fi prajit sau inghitit de un pradator lacom. Eu am inteles ca totul s-a petrecut in imaginatia sa. Mi-a placut si fondul muzical, a creat o atmosfera deosebita, a fost si multa culoare, spre deosebire de celelalte filmulete care au fost de un gri apasator. Sincer iti spun ca a fost singurul film din tot calupul prezentat pe care mi l-as fi dorit mai lung. Mi-a parut rau ca s-a terminat asa repede. Te felicit si-ti sugerez sa te gandesti de pe acum la urmatorul, sa creezi personajele si sa le faci o poveste fabuloasa, cum numai tu stii sa faci. Sa-ti pastrezi in continuare naturaletea si doza aceea de ingenuitate care te particularizeaza si sa le lasi celor fitosi mofturile pseudoartistice. Dupa parerea mea, un fim, mai ales unul de animatie, trebuie sa contina neaparat o poveste, altfel e apa de ploaie. Noapte buna, Nadia, si mai vorbim! (Am o idee secreta pentru viitorul tau film)

Comentariile sunt închise.