Romeo, tăgăduiește-ți numele

Nadia stă de vorbă cu un amic mascul, englez, alb și protestant, născut deci cu toate privilegiile pe care și le-ar putea dori cineva în societatea britanică, dar de obicei nu exagerat de dornic să se laude cu sus-numitele privilegii. Englezul cu pricina e amorezat de Nadia și și-a manifestat în repetate rânduri admirația pentru valori conservatoare de tipul nevastă, bebeluși și pisică la gura sobei, precum și dorința imposibilă ca într-o bună zi Nadia să fie parte din fantezia lui patriarhală. Nadia, care are acum un job temporar ce implică reînnoirea unei baze de date, se plânge că femeile care-și schimbă numele după căsătorie sunt greu de dibuit după aceea și nu fac decât să împrăștie confuzie- un motiv în plus pentru care acest obicei misogin trebuie să moară.

Englezul (dintr-o dată agitat): Cum adică? Nu înțeleg de ce e misogin obiceiul.

Nadia: Păi de ce să ia nevasta numele soțului după căsătorie?

Englezul: De ce nu??

Nadia: Obiceiul ăsta are rolul de a arăta că femeia e proprietatea bărbatului…deci trebuie trecută pe numele lui ca orice alt bun. Credeam că am depășit momentul ăsta cu toții…

Englezul: E, pe dracu. E o tradiție și atât. Simbolizează…ăăă…uniunea, noua familie.

Nadia: Atunci de ce să nu ia el numele ei, la o adică? Sau de ce să nu inventeze amândoi un nume nou numai pentru ei?

Englezul: Pentru că nu e așa tradiția.

Nadia: Să înțeleg că tu ai ține morțiș ca nevasta ta să-ți ia numele.

Englezul: N-aș ține morțiș, de fapt, nici că-mi pasă. Dar dacă ar ține ea să facă asta, nu aș contrazice-o…de fapt nici nu m-aș gândi la asta…

Nadia: Nu te-ai gândi la asta pentru că tu ești cel avantajat, nu tu ar trebui să-și schimbi întreaga identitate.

Englezul: Mi se pare un lucru minor, pe care n-am mai auzit să-l pună cineva în discuție. E așa cum e, așa face toată lumea.

Nadia: Dacă nimeni n-ar pune nimic în discuție niciodată, pentru că așa face toată lumea, am trăi încă în peșteri.

Englezul: Mă doare capul, hai să schimbăm subiectul. Chiar nu e deloc o chestie importantă.

Nadia: Totuși ai sărit de cur în sus când ai auzit că eu nu sunt de acord cu această chestie neimportantă. E neimportantă pentru că o iei drept condiție obligatorie și nu-ți atrage atenția decât dacă o contestă cineva.

Englezul: Anumite lucruri sunt parte din valorile de familie cu care am crescut cu toții. Mă rog, tu nu…tu ești…un spirit rebel…mai liberală, să zicem…

Nadia: Așa e, eu am fost crescută într-un cort de un trio de lesbiene hipiote pasionate de meditație transcedentală.

Englezul: Plus că tatăl meu ar vrea să-i duc numele mai departe, și al afacerii familiei…

Nadia: Cu tot respectul: tatăl matale are un magazinaș în care vinde vopsea și tapet. Nu vorbi de parcă ați avea cine știe ce nume celebru.

Englezul: Of, ce mă fac cu tine?

Nadia: Cu mine, nimic. Sunt destule fete care au rămas înțepenite, ca și tine, pe undeva prin anul 1820. O să-ți găsești o pereche pe potrivă.

Englezul: Dar eu sunt îndrăgostit de tine…

Ghinion de neșansă pentru tine, zice Nadia, care a pierdut, deja, orice speranță cum că în Vest n-ar străluci la fel de des soarele stereotipurilor retrograde.

17 gânduri despre “Romeo, tăgăduiește-ți numele

  1. Intr-o casatorie numele reprezinta cea mai mica problema. Eu as omora cu pietre (parca latinii ii ziceau lapidare) orice cuplu (casatorit sau nu) care sunt impreuna de mai mult de 3 ani.
    Iar la englezi sa nu te mire nimic, sunt ingropati pana in gat in tampenii conservatoare, de la faptul ca circula pe partea gresita a drumului pana la unitati de masura neconforme cu standardele internationale si care nu au acoperire in realitate (au fost alese intamplator undeva in evul mediu, fara continut stiintific). Niste aristrocrati (da, inca mai au asa ceva) au facut scandal pentru ca parlamentul a incercat sa abroge o lege care reglementa vanatoarea de vulpi cu arcul. Codul civil englez are zeci de mii de pagini cu legi absurde care reglementeaza viata in evul mediu. Apropo, inca mai au taxiurile alea care arata ca in anii 30′ dar sunt fabricate ieri?
    Nu te sfatuiesc sa ii invidiezi, or sa devina stat islamic iar limba oficiala o sa fie pakistaneza inainte ca noi sa vorbim oficial tiganeasca.
    Apropo, vad ca iei in serios chestia asta cu feminismul, cand ai timp sa te interesezi de Emma Goldman.

    1. Da, taxiurile tot așa arată. Sunt drăguțe, mie îmi place designul mașinilor vechi. Dar tarifele sunt de parcă te-ar plimba într-adevăr într-o piesă de colecție.
      Am mai auzit de Emma Goldman.

    1. Da, e un studiu de caz interesant. Ai crede că vesticii ăștia sunt toți niște progresiști extravaganți, dar iată că nu.

  2. 🙂 Eu sunt una dintre cele care a adus in discutie, asa, fix „de amorul artei”, acest ASPECT al casatoriei… Si, desi decizia mi-a apartinut in totalitate si sotul nu a protestat cu nimic (desi sunt sigura ca a fost o chestie pe care a inghitit-o de nevoie, nu ca ar fi fost foarte fericit cu ea), a trebuit ulterior sa dau mii de explicatii tuturor membrilor familiei, prietenilor si cunoscutilor, care s-au declarat pur si simplu oripilati de decizia mea.😀

    De aceea spun, din experienta, ca discutia cu viitorul partener e mult mai simpla decat discutiile interminabile cu restul lumii… respectiv cu „gura lumii”, cum i se spune prin partile noastre…

    1. Cred că părinții mei ar fi chiar bucuroși să audă așa ceva, anturajul meu știe bine ce gărgăuni am în cap, iar de restul lumii nu prea mă interesează. Și-așa n-am fost niciodată Miss Popularitate.
      Mă rog, nu că aș plănui să mă mărit curând- și în nici un caz cu băiatul ăsta. Mă bucur însă să mai aud că mai e lume care gândește ca mine.😀

      1. O-ho, e plin de lume d’asta crescuta in cortul cu trei hipioate lesbiene… :))
        Cred ca te invarti tu intr-un mediu prea cuminte şi „devreme acasa”, academic sau nu.😛

  3. Daca schimbi numele in acte nu-ti schimbi identitatea atat de mult pe cat o schimbi daca incerci sa schimbi o traditie.
    Dezavantajele exista doar in mintea celor care se simt dezavantajati.

    1. Sictir. Nu mă interesează părerile misogine.

      Apropo, nu ți se pare că un forum unde vorbești numai tu cu tine însuți sub diverse pseudonime care se termină cu -ic frizează nițel schizofrenia, precum și alte afecțiuni doveditoare de săritură de pe fix? Adică nu știu dacă ești persoana cea mai potrivită să-și dea cu părerea despre tradiții, ne-tradiții, și în general despre nimic, până nu-ți iei medicamentele.

      1. Sunt de acord cu schimbarea, misogin as fi fost daca as fi tinut exagerat la aceasta traditie. Nu tin. In schimb, ideea ca daca nu-ti schimbi numele la casatorie iata, ar fi o dovada a progresului, normalizarii societatii, mi se pare iar exagerata.
        Daca ai ajuns la sictir pe acel forum probabil ai citit indeajuns de mult. Multe precizari importante le-am lasat neactualizate, poate si pentru ca este un forum al halucinatiilor personale si are trafic redus. Este mai mult un blog si mult mai mult o parodie de forum. La fel, pseudonimele pe care le folosesc au, toate, o caracteristica comuna mult mai importanta, semnatura link spre forum, nu neaparat -ic care sugereaza saritura de pe fix. Asadar, este o parodie tocmai impotriva forumurilor pe care mai scriam demult si care foloseau tot felul de clone, pe forumul meu clonele sunt permise, cu conditia sa fie cunoscute, si este o parodie la adresa celor care cenzureaza comentariile, pe forumuri si pe bloguri. Spre deosebire de tine eu nu ma iau atat de in serios.
        Nu sunt persoana potrivita pentru nimic, dar am dreptul la opinie, fie ca-ti place sau nu. E ultima exceptie pe care o fac, cu acest comentariu, de obicei nu mai scriu pe blogurile pe care sunt cenzurat.
        Am pregatire academica psihologica, psihiatrica, chiar daca de nivel general, in sensul ca desi nu te-as putea trata, imi dau seama cam ce stadiu de afectare mintala psihologica are un pacient. Nici tu, nici eu nu avem probleme grave, cu atat mai putin nu necesitam tratament medicamentos, dar suntem cam la acelasi nivel de gravitate. Si de data asta, spre deosebire de ce scriu eu pe forum de obicei, am vorbit serios.

  4. Da nu înțeleg cum vine că ești cenzurat, nene. Toate comentariile intră în moderare pentru că așa mi se pare normal- în fond, e spațiul meu personal. În general le aprob totuși- ultima dată când am cenzurat pe cineva era vorba despre un tip care mă invita să facem sex la el acasă. Dacă nu cumva erai tu sub alt pseudonim, atunci nu înțeleg de ce te simți cenzurat.😀

    Dacă nu vezi de ce orice persoană, indiferent de sex, ar trebui să fie încurajată să-și păstreze identitatea și de ce ar fi ăsta un semn de normalizare a societății, atunci ești misogin, și încă foarte. În general, cred că bărbații n-ar trebui să-și dea cu părerea despre ce e misogin și ce nu. E ca și cum albii ar fi întrebați ce e rasist împotriva negrilor, miliardarii ce e ofensator împotriva săracilor, oamenii cu 2 picioare ce e discriminator împotriva celor cu handicap etc. N-ai de unde să știi dacă nu te afectează. E la mintea cocoșului, ce dracu.

    1. Ei, ok, a fost o scapare, n-ai stiut, inteleg ce spui, am mai lasat un comentariu la Illustration Friday: Intention, despre ochii verzi, care n-a aparut, inca. Si n-am avut nici o propunere.
      Ba da, si barbatii au opinii, ok, aterizam pe glume, nu conteaza.
      Cand exagerarile altora te afecteaza ai de unde sa stii.

  5. Bărbații au prea multe opinii și trebuie să mai învețe și să-și țină gura când n-au habar despre ce vorbesc. Unele chestiuni sunt în afara puterii lor de înțelegere. Singurul lucru exagerat în discuția asta e să pretinzi că dorința cuiva de a-i fi respectat dreptul la propriile decizii e o exagerare. Pe de altă parte, e tactica clasică prin care au fost minimalizate nedreptățile de-a lungul vremii (Zău, dragă, n-ai simțul umorului! Prea o iei în serios!) așa că am învățat să nu mă mai mire. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi placă.
    Ăsta e un articol pentru oameni cu simpatii feministe sau măcar feminist-friendly. Dacă nu te încadrezi în această categorie, părerea ta nu mă interesează, că nici eu nu mă duc pe site-uri care n-au treabă cu opiniile mele doar ca să le spun că se înșală. Uite, sunt drăguță: măcar te avertizez că de acum vei fi „cenzurat” dacă mai spui lucruri care nu mă gâdilă la ureche în mod plăcut sau măcar rezonabil.😀

  6. Hm. Eu am vrut sa imi pastrez numele dupa casatorie dar intamplarea a facut sa fie mai confortabil pentru mine sa il schimb.
    M-am chinuit vreo cativa ani de zile sa ma obisnuiesc cu noul nume si nici acum nu prea simt ca ma reprezinta. Mi se pare dragut insa ca avem amandoi acelasi nume.
    Pe de alta parte inainte de casatorie purtam numele tatalui meu, deci tot proprietatea unui barbat eram. Cred ca cel mai corect ar fi ca noul cuplu sa adopte impreuna un nume nou de familie.
    Mi-ar placea sa ma cheme Soare🙂

    1. Am mai auzit argumentul ăsta, dar mi se pare dubios. Și numele soțului tău e numele tatălui lui. Nu e vorba de originea numelui, ci de faptul că ai trăit cu el toată viața, face parte din identitatea ta- totuși, identitatea ta e considerată de societate mai puțin importantă decât a soțului tău, care nu trebuie să se schimbe în nici un fel ca să-ți fie pe plac.

      Mă rog, pentru mine e o dilemă minoră, dat fiind că părerea mea despre instituția căsătoriei e undeva sub nivelul mării, și oricum nu m-a cerut nimeni😀 Partea cu nume nou pentru noua familie mi se pare și mie o alternativă acceptabilă. Numai că n-ar face prea mulți purici, pentru că ar însemna bătaie de cap și acte schimbate și pentru bărbați, iar ei nu prea sunt obișnuiți să-și bată capul în vreun fel.

  7. Ai dreptate, presupunand ca iti place numele de familie pe care il ai si te identifici cu el, e putin deplasat sa iti ceara cineva sa il schimbi. Iar problema nu e ca sotul i-ar cere sotiei sa renunte la nume ci ca e o chestiune subinteleasa si ca ea renunta fara sa se gandeasca daca vrea isi pastreze numele sau nu. E uimitor sa vezi o femeie cu un nume de familie frumos adoptand un nume de familie absolut ridicol🙂

    1. Mi s-a povestit despre un oarecare domn Coșciug care și-a făcut mărețul nume pierdut adoptând numele mai banal, dar mai puțin morbid al nevestei. Deci mai sunt și oameni care văd problema în perspectivă😆

Comentariile sunt închise.