Trei tigri triști

Am găsit prin casă o carte cu titlul de mai sus, scrisă de un nene cu nume de sud-american. Îl întreb pe proprietarul ei: „Cum e cartea, și de ce sunt triști cei trei tigri?” ” E cam artisticoasă-pretențioasă”, zice el. „Și nu e nici un tigru în carte. Trei tigri triști e un fel de Șase sași în șase saci în spaniolă”.

Trebuie să spun că am fost oarecum dezamăgită și nici nu știu dacă ar mai trebui să mă apuc să citesc cartea. Mi se pare că trei tigri triști au atâta potențial dramatic, încât e supărător să alegi un asemenea titlu și să nu-l valorifici.

Cineva ar trebui să scrie povestea celor trei tigri triști așa cum merită să fie ea scrisă. (În figura 1, cei trei tigri. Am contemplat posibilitatea ca ei să fi plâns într-atât încât au rămas fără dungi, dar atunci ar fi riscat să fie confundați cu Cei Trei Pui de Leu Triști, Cele Trei Pume Triste sau, și mai rău, Cele Trei Pisici Triste, așa că e, cred, spre binele tuturor să rămână dungați.)

Figura 1

În primul rând, de ce sunt triști cei trei tigri? Conform exercițiului de dicție originar, obișnuiesc să mănânce grâu din trei farfurii triste, ceea ce ar putea să fie un motiv de tristețe pentru un tigru, care, știm prea bine, este un animal carnivor. De fapt, nici mie, care nu-s tigru, nu mi-ar plăcea să mănânc numai grâu crud, și pe deasupra dintr-o farfurie tristă. Pare un pretext bun, ca declanșator al acțiunii, dar poate ar trebui să explicăm și de ce au ajuns tigrii să recurgă la o asemenea dietă de la bun început, la partea asta încă mă mai gândesc.

Tigrii triști ar putea să-și regăsească veselia cu ajutorul Tigrișorului căruia îi plăceau clătitele (figura 2), de asemenea un animal carnivor cu dietă neadecvată, dar care pare să-și fi îmbrățișat devianța și probabil le-ar putea fi de ajutor și celorlalți (să nu mai vorbim că, fără doar și poate, clătitele sunt mai gustoase decât grâul crud).

Figura 2

În final, tigrii cândva triști, deveniți veseli, ar da o mare petrecere cu clătite, la care ar fi invitați toți marii tigri din opere de ficțiune, de pildă, Shere Khan din Cartea Junglei, Tigger din Winnie the Pooh, Hobbes din benzile desenate cu Calvin &Hobbes și Richard Parker din Viața lui Pi.

Cred că e o poveste cu potențial.

8 gânduri despre “Trei tigri triști

  1. Poate că tigri au ajuns să mănânce grâu fiindcă mama lor s-a înscris la emisiunea „Schimb de mame”. Mama de schimb s-a nimerit să fie o cloşcă obsedată de nutriţie care le-a oferit astfel un mic dejun sănătos, plin de vitamine şi fără grăsimi trans. Sunt trişti şi fiindcă le e dor de mămica lor şi pentru că nu le place mâncarea.
    Sau, varianta mea preferată, sunt trişti fiindcă tocmai au fost înţărcaţi de mama-tigru care i-a trecut acum pe un regim exclusiv carnivor. Şi li se pare groaznic faptul că prietenii lor cei mai buni de la grădiniţă, ieduţii Gnam şi Pikru, pot deveni oricând cina lor. Aşa că au făcut toţi trei un pact, să devină vegetarieni şi să renunţe la condiţia lor de vânători feroce. Lucru care o deranjează foarte tare pe mama tigru, ceea ce îi face pe ei foarte trişti, fiindcă nu vor nici să-şi supere mama, dar nici să-şi mănânce prietenii. Şi cum mama-tigru refuză să-i hrănească altfel decât ştie ea, au ajuns să mănânce grâu crud, ca o primă încercare, din farfurii triste. Dar de ce sunt triste farfuriile nu aş putea să spun…
    Există şi clătite cu carne. Vecina mea face aşa ceva în fiecare an când îşi ţine ziua de naştere. Cu sos de ciuperci. Nu sunt rele, dar nici bune.
    Şi Richard Parker e mai tare ca Shere Khan. De departe… Poate şi fiindcă a reuşit să emigreze într-un mod inedit, mai ceva ca rinocerul ăla pe care-l plimbau cu picioarele în jos săptămâna trecută cu elicopterul…🙂

  2. In clatite aveau ciuperci halucinogene? Ultimul tigru e asa de high ca imi face pofta de ceva verde. Parca sunt eu pe o banca din Utrecht.

  3. Mi-am adus aminte de tigrul Rrrr. De cand am citit articolul tau imi storc creerul sa imi amintesc cum il chema pe autor, tigrul si cartea. Azi mi-am amintit ca autorul era Donald Bisset. Cred ca am citit-o prin 91′.

  4. Nadia, postarea ta( la fel de inspirata ca de obicei) mi-a adus aminte de doi tigrisori din copilaria mea indepartata: Ninigra si Aligru…

Comentariile sunt închise.