Nadia manager de carausi

Nadia a absolvit si luat licenta la sublima Facultate de Jurnalism si Stiintele Comunicarii in anul de gratie 2009, mai precis in luna iunie. Un an si mai bine dupa aceea, in septembrie 2010, diplomele care sa stea marturie suferintei studentilor intru sus numita institutie nu erau inca gata. In octombrie 2011, Nadia s-a gandit ca pana acum s-o fi rezolvat problema si ca e cazul sa faca rost, in sfarsit, de dovada irefutabila ca si-a pierdut trei ani din viata in Fejesece.

Nadia intra in cladirea rectoratului Universitatii Bucuresti, care este in acelasi timp si cladirea Facultatii de Drept. Nadia se chinuie sa-si aminteasca unde se afla camera de eliberare documente in aceasta cladire labirintica. Apoi, zareste salvarea: un Birou de Informatii la intrare.

“Nu-mi vine sa cred!” se gandeste Nadia cu bucurie. Oare sa se fi schimbat relatiile cu publicul atat de mult in bine de cand am plecat?

Nadia : Buna ziua.

Fata de la Biroul de Informatii, speriata : B-buna ziua.

Nadia: Am si eu o intrebare.

Fata de la Biroul de Informatii, si mai speriata: S-s-spuneti, va rog.

Nadia: Unde exact se afla camera de eliberare documente? Ca n-am mai fost pe aici de mult…

Fata de la Biroul de Informatii, in soapta: Sincer? Nu stiu sa va spun, ca nu-s de aici.

Eu sunt de la Facultatea de Litere…

Nadia : …Ah.

Fata de la Biroul de Informatii : D-dar incercati acolo, in dreapta, e camera portarului, poate sa stie el…ca eu nu stiu…

Nadia paraseste Biroul de Informatii si se indreapta spre camera portarului. Acolo, o tiganca in sutien se schimba de haine cu usa deschisa.

Tiganca: Ce cauti aici? Iesi dom’le afara!

Nadia: Ma scuzati!

Nadia iese si urca la etajul 1, unde gaseste imediat camera de eliberare documente, dar, din pacate, fotografiile furnizate de ea pentru diploma nu sunt bune, fiind prea lucioase. Nadia este trimisa sa-si faca alte poze vizavi, apoi sa ia o viza de la serviciul social din cladirea din spate, apoi sa ia o viza de la serviciul contabilitate de la subsol din prima cladire, (numai in aceasta ordine, n-ai voie sa incerci sa iei intai vizele de la ghiseele care se afla in aceeasi cladire ca sa nu alergi in sus si in jos precum o gaina fara cap. Noroc ca Nadia, cu simtul ei nepractic innascut, a nimerit ordinea buna din prima si a raspuns, triumfatoare, DA! functionarei de la contabilitate, care intrebase, cu un ranjet malefic, „Da’viza de la serviciul social aveti? Ca stiti, aia trebuie luata prima!” ca apoi sa se mohorasca brusc la auzul raspunsului) …toate acestea in viteza maxima ca sa isi poata ridica diploma la timp intre orele 12-14, adica in programul cu publicul de la ghiseul eliberare documente.

…Nadia reuseste si ajunge la timp inapoi la ghiseul cu documente, nadusind ca un ogar in vremea caniculara de octombrie. In fata ei, alta fata cu fotografii necorespunzatoare.

Functionara: Pozele sunt prea lucioase, trebuie sa va faceti altele. E un serviciu foto chiar vizavi, zic sa va grabiti, ca mai prindeti.

O tanara din Gaesti: Da, dar stiti, eu sunt din Gaesti.

Functionara: Si ce-are a face? Va ia zece minute, vi le faceti acum. Serviciul foto e vizavi.

Tanara din Gaesti: Dar…eu sunt din Gaesti, si nu stiu…

Functionara clipeste des si se uita la tanara din Gaesti. Tanara din Gaesti se uita la functionara.

Tanara din Gaesti: Credeti…ca….se poate?

Functionara: Da. Serviciul foto e vizavi.

Tanara din Gaesti: Doar..ma duc…si ma intorc?

Functionara: Da. Va astept. Serviciul foto e vizavi.

Tanara din Gaesti: Dar stiti, eu mi-am facut pozele la Gaesti.

Functionara: Serviciul foto e vizavi.

Tanara din Gaesti ezita, dar, dupa ce primeste inca o data, din priviri, incuviintarea functionarei, se intoarce pe calcaie si pleaca, sper, vizavi, si nu tocmai la Gaesti. Vine randul Nadiei.

Functionara: Pozele dumneavoastra sunt prea lucioase.

Nadia: Si astea? Pai tocmai am facut altele.

Functionara: Da, dar tot sunt lucioase.

Nadia: Pai le-am facut unde m-ati trimis dumneavoastra.

Functionara: Pai nu se lipeste stampila!

Nadia: Si eu ce vina am?

Functionara se uita dur la Nadia. Nadia, care, de cand are ochelari, si-a multiplicat puterea privirii celei mai severe de vreo mie de ori, se uita si ea dur la functionara.

Functionara: Bine, treaca de la mine….lasati asa de data asta. Dar sa nu ziceti ca nu v-am zis!

A mers destul de usor pana la urma! Sunt in momentul de fata fericita posesoare a unui pachet cu urmatorul continut:

1.Diploma licenta cu media mai mica decat ar fi trebuit, pentru ca inteligentii de la sectia Jurnalism au gresit baremul de punctaj si ne-am pricopsit cu totii pe viata cu jumatate de punct mai putin, dar nimeni, niciodata, nu se va obosi sa remedieze greseala.

2.Supliment de diploma bilingv, intru folosire internationala, dar in care materia Managementul Carierei se numeste, pre limba lui Shxspr, “Carriers Management” (Manager de Carausi?), Jurnalismul de Agentie, “Agency off Journalism” (dar de ce se suise agentia pe jurnalism de la bun inceput?) si asa mai departe.

3.Certificat de competente lingvistice care atesta ca pot intelege cand mi se vorbeste in engleza foarte clar si raspicat si pot citi texte simple pe teme actuale in limba susnumita, dar nu literatura contemporana. Abia acum imi spuneti, dupa un an de stat in Anglia, vorbit cu englezi si citit carti in engleza?

Ura! traiasca muratura, precum si Universitatea din Bucuresti!

P.S. Am inceput sa ma re-obisnuiesc cu atmosfera bucuresteana. Asta-seara m-am bucurat de aglomeratia plina de viata din centrul vechi in compania unor celebritati, de pilda o actrita care, stand la o masa la aceeasi terasa cu mine, a reusit performanta de a vorbi la telefon si plange incontinuu timp de vreo patru-cinci ore, pe tema neacordarii unui rol catre dansa si acordarea lui catre alta tanti, denumita generic “aia”, care, cica, a jucat bine, dar totusi, parca n-a jucat cum ar fi jucat ea, am incheiat citatul.

Maine incepe evenimentul meu cultural preferat: Anim’Est.