Cugetări deprimante generate de Antonio Banderas, iată o situație improbabilă.

Pentru că sunt, pare-se, într-o pasă de disecat firul în patru pe chestiuni de gen, continuăm și astăzi în aceeași notă. Tocmai văzui „La piel que habito”, cel mai nou film al lui nenea Pedro Almodovar, care se crede deja atât de legendă-în-viață încât nu mai trece și Pedro pe generic. Dacă se găsesc printre cei 2 cititori și jumătate ai mei unii care intenționează să vadă filmul cu pricina și nu vor să le fie stricată surpriza poveștii- mai ales că ea se bazează destul de zdravăn pe un plot twist a la „Al șaselea simț”- le sugerez să se oprească din citit acilea.

Așaaaa. Că pe mine nu mă mai plătește nimeni să fac recenzii folositoare, carevasăzică nu voi face așa ceva,- deși dacă tot au mai rămas până aici dintre ăia care vor să vadă filmul, îi anunț că nu vor pierde nimic dacă intră în cinematograf de la jumate încolo și își petrec prima oră mâncând floricele pe coridor.

În fine. În film, Antonio Banderas (încă arătos, vorbind spaniolește, deci fără accentul lui spaniol-în-engleză care îl face atât de amuzant, dar cu aceeași moacă de latin-lover stereotip, deci încă destul de amuzant) e un chirurg plastician care n-are noroc cu femeile: nevastă-sa se sinucide după ce e desfigurată de arsuri într-un accident de mașină, fiică-sa se sinucide după ce o agresează sexual un puștan libidinos la o petrecere. Antonio se gândește să împuște doi iepuri dintr-o lovitură și să facă pace cu ambele probleme: 1. inventează o piele artificială super-rezistentă la arsuri ca să nu mai sufere nimeni ca nevastă-sa, 2. pentru că are nevoie de un cobai, îl răpește pe violatorul fiică-sii, îl transformă în femeie și experimentează acest proiect măreț pe pielea lui/ei, la propriu, ca să sufere, nenorocitul/a, pentru ce i-a făcut progeniturii sale. Ce se mai întâmplă în rest nu e extraordinar de interesant.

Acu, ambele aspecte ale raționamentului lui Banderas-chirurg mi se par destul de logice în esență. Piele artificială, răzbunare, bla-bla. O singură dilemă răsare: era musai să-l facă pe amărâtul de cobai femeie pentru acest experiment? Păi, sigur că nu. Ce, bărbații n-au piele? Ce, ei nu se ard dacă îi azvârli în foc? Un cobai masculin ar fi fost la fel de util, și la fel de chinuit în procesul de a i se jupui pielea și înlocui cu alta bucată cu bucată, prin operații peste operații întinse pe ani de zile. Numai atât și era suficientă pedeapsă pentru violator.

Sau nu. Probabil că nenea Almodovar s-a gândit, ca orice mascul care se respectă, fie el și gay, că cea mai mare pedeapsă posibilă pentru un bărbat e să fie transformat în femeie. Și, într-adevăr, filmul bate monedă mai mult pe schimbarea de sex ca eveniment oribil principal, decât pe faptul că individului/ei i s-a jupuit pielea bucățică cu bucățică, pus alta în loc, apoi aplicat arsuri și alte chestii dureroase ca să se testeze succesul experimentului. Ce e mai important e că i s-au tăiat genitalele masculine și făcut o gaură în loc (o secvență care a provocat râsete galbene și holbat ochii în cap ca la desene animate tuturor bărbaților din public, inclusiv ăluia care stătea lângă mine: Banderas explicând victimei că trebuie să-și țină deschis noul vagin pe parcursul procesului de vindecare cu ajutorul unor dilatatoare în formă de penis, din ce în ce mai mari). Pentru că nu e mișto să ai o gaură, nu-i așa? În loc de ștecher care se duce unde vrea el, ești o priză fără putere și fără apărare. Singura explicație pentru transformarea în femeie drept pedeapsă e aia că femeile sunt creaturi inferioare, ușor de abuzat și de umilit. Să fii femeie e o pedeapsă full-time. Chiar, n-ar fi schimbarea de sex o sentință interesantă pentru violatori?

Desigur, o interpretare mai politically correct ar fi: pedeapsa băiatului din film e pur și simplu faptul că i se schimbă sexul cu care a trăit până atunci, i se fură întreaga identitate, ceea ce n-are cum să nu fie traumatizant, și ar fi la fel de traumatizant și dacă ar fi fost invers. Dar nu știu dacă o poveste în care lucrurile s-ar fi petrecut invers ar fi făcut părul măciucă cuiva: tipilor din public li s-ar fi părut probabil că fetei i se face o favoare dacă i se atașează un penis, iar femeile nu cred că s-ar fi crispat cum s-a crispat audiența masculină la filmul lui Almodovar. Că nu știu dacă mie, personal, mi s-ar părea atât de îngrozitoare perspectiva de a deveni bărbat, presupunând desigur că asta s-ar putea face perfect, magic și complet, ca în filme, și nu în felul în care se petrec schimbările de sex în viața reală. Nu mă simt atașată în mod deosebit de feminitate, nu m-ar deranja să fie irelevant felul în care arăt, să pot să îmbătrânesc singură fără să mă judece nimeni și să pot să umblu noaptea pe stradă fără teama c-o să mă prindă unul și-o să mă violeze într-un tufiș. Unde mai pui avantajele strict biologice: nu tu ciclu, nu tu menopauză, nu tu naștere, și orgasm garantat de fiecare dată când faci sex. Da, cred că n-ar fi chiar așa de rău. Nu știu, poate alte femei or fi de altă părere, dar le-aș sugera să aducă argumente zdravene, nu să mă ia cu misterul feminin și sensibilos și alte abstracțiuni d-astea care sunt apă chioară și praf în ochi.

Acum mai rămâne să-i întreb pe băieții pe care-i cunosc dacă cel mai mare coșmar al lor ar fi să fie transformați în femeie, și de ce. Dar am o vagă impresie că da, și că am ști cu toții foarte bine și de ce.

19 gânduri despre “Cugetări deprimante generate de Antonio Banderas, iată o situație improbabilă.

  1. Daca as fii fost femeie, cu parul meu blond si ochii mei albastrii, as fii fost plina de bani pana acuma. Muahahaaa

  2. Pentru ca nu sunt curve. Inca. Sa nu ma intelegi gresit, nu am nimic impotriva curvelor. Dupa cum ti-am mai zis, spalata este ca noua. Ba mai mult decat atat, te=ar face fericit in adevaratul loc dintr-o casnicie care conteaza, restul fiin mobila si durere vorba lui Mazilu. Chestiile astea cu femei vs. barbati etc. sunt puerile. Copilarii. Adevarul e ca e trist sa fii om, asa in general. De ce? Pentru ca a mai trecut o zii si sunt cu un pas mai aproape de moarte. Ca si tine de altfel. Ha! Mai conteaza ce ai intre picioare cand nu stii de ce esti aici si unde te duci dupa? Trebuie sa fii cu adevarat nebun sa te mai intereseze altceva. Mortul vesel si Dan Coridaleu, ce dreptate aveau oamenii astia

      1. Asta cred si eu si ma face sa ma dau cu capul de pereti. E ceva atat de absurd si de rau, demonic in adevaratul sens al cuvantului (face ca iadul sa fie pistol cu apa) incat imi doresc sa existe orice religie, chiar si aia care zice ca o sa ma reincarnez in hamster. Dupa o viata de cacat (orice viata e de cacat chiar daca posesorul nu realizeaza asta sau chiar daca e plin de bani pentru ca suferinta nu ocoleste pe nimeni si nimic nu aduce fericirea nici macar banii) te duci nicaieri, se alege praful din tine si daca stau sa ma gandesc bine nici ala dupa un timp pentru ca si universul nostru se va duce nicaieri. Ce tampeni! Cum poti suporta asta fara sa faci spume la gura? Si cum sa apari de nicaeri si dupa nicaieri ce este? Sau inaintea lui?

  3. Adevăru’ ăsta e, că n-are nici o logică. Eu personal recunosc că nu pot admite așa ceva fără să fac spume la gură, oricât mi-ar zice atei atoateștiutori ca nenea Richard Dawkins că ar trebui, așa că după ce am făcut spume la gură o perioadă m-am gândit să renunț complet la orice reflecție pe această temă ca să nu înnebunesc. De fapt, toate mărunțișurile triviale care ne compun existența zilnică au ca scop să ne împiedice să ne gândim la inutilitatea existenței, zic eu.😀 Exagerarea problemelor mai puțin problematice (precum inegalitatea dintre sexe sau insuccesele amoroase) prin despicarea lor în patru e una din tehnicile mele de evitare a filozofiei melancolic blegoase.

  4. Trebuie sa imi gasesc si eu ceva repede. La problemele amoroase am ajuns imun iar inegalitatea ma lasa rece, oricare ar fii ea. Am crezut ca munca ma face sa uit, ceva manual si usor, dar se pare ca 10-12 ore de munca pe zii mai mult te innebunesc decat te salveaza. Si mai sunt melodii ca asta:

    care te fac sa te gandesti la ce ai fii vrut sa nu iti mai aduci aminte niciodata. O veste buna: Obelix m-a lasat in pace cu verificarile dupa ce i-am soptit la ureche cu un zambet schizofrenic: „Prietenul meu imaginar te uraste!”. De atunci ma evita.

  5. Măi, pe mine una, o pereche de coaie care să trebuiască scărpinate dimineaţa, alături cu un penis/creier răsfăţat, capricios şi greu de strunit şi la tinereţe şi la bătrâneţe, m-ar deprima la modul cel mai sincer. Aşa că le mulţumesc lui Dumnezeu, Soartei, Mamei Natură şi bidiganiei XX că m-au făcut femeie… Am născut doi copii şi a fost extraordinar, mai ales a doua oară, fiindcă am născut la particular. Şi, dacă aş moşteni vreo avere, aş mai face încă vreo doi copii, fiindcă e mega-super-formidabil şi delicios să ai copii, deşi înainte să-i am eram de cu totul altă părere…
    Cât despre dilema voastră cu „de unde venim şi unde merem…după”, conform celor mai recente descoperiri în ale astronomiei suntem făcuţi, la propriu, din praf de stele (hipernove care explodează şi împrăştie tot ce trebuie în spaţiul cosmic) şi vom sfârşi, încet dar sigur, într-o gaură neagră (ironic, nu?). Asta, fizic vorbind, că metafizic nu am ajuns încă la o concluzie, deoarece mă ia cu greţuri şi ameţeli de câte ori încerc să mă gândesc la subiectul ăsta nefericit… Prefer să îmi ocup mintea cu tot felul de alte chestii, citind blog-ul Nadiei sau ascultând muzică genială, cum ar fi asta, de exemplu:

      1. 1. S liniuță A discutat. Pe blogul meu doar eu am voie să scriu cu greșeli. Ai băut gaz?
        2. Pe blogul meu doar eu am voie să jignesc.

        Recunosc că nu înțeleg de ce face lumea copii. Eu i-am întrebat pe părinții mei- niște oameni foarte cumsecade altminteri- și n-au știut ce să-mi răspundă. Cum să aduci un alt om pe lume și să nu poți să-i zici exact și fără îndoieli de ce există și unde se duce când încetează să existe, ba să te mai aștepți să se și bucure? Mi se pare absurd.
        Dar nu cred că ar trebui să învinovățim pe cineva, până la urmă toți suntem condiționați biologic/hormonal/bla bla, liberul arbitru e o iluzie.

  6. Stai liniştit, Sorine, s-ar putea să fi (în cazul tău „fii”) tătic, deja, şi să nu ştii. Sau pe cale să devi (sau „devii”??), mai ştii, ştiii, cum îţi place ţie… Vasectomia e cea mai sigură metodă de contracepţie în cazul bărbaţilor. Sau castrarea, dar aia e prea extremă, totuşi…:)

  7. Dacă găsesc un tip de vârsta mea dispus să-și facă vasectomie (ăia mai în vârstă nu-mi plac, sunt superficială) întru bunăstarea relației noastre, îl iau de nevastă.

  8. Nadia, aş încerca un răspuns la întrebarea ta: „de ce fac oamenii copii?”. Eu cred că sunt doar două motive mari şi late: din prostie şi din egoism. Primul copil, în general, îl faci din prostie, care poate fi de mai multe feluri: ori din greşeală, ori că fac toţi copii în jurul tău şi te gândeşti să-ncerci şi tu, că şi-aşa „nu iese din prima” (iese, am păţit-o eu), şamd. Iar urmatorii copii îi faci de cele mai multe ori din egoism, fiindcă sunt teribil de drăguţi şi ţi se pare că dau un sens vieţii tale…

  9. Ok, am notat si imi cer scuze. Nu am vrut sa jignesc pe cineva, doar mi-am exprimat opinia sincera. Am observat ca nu este bine in ziua de astazi sa te exprimi sincer. Si am mai observat ca atunci cand cineva nu are argumente intr-o discutie se leaga de greseli gramaticale nestiind poate ca omul ala poate nici macar nu e roman, sau hai sa zicem de cetatenie romana dar de alta nationalitate. Cat despre scris, stati linistiti pentru ca stiu sa scriu si sa citesc in limba materna si in inca 2 iar cu romana ma descurc relativ bine. In plus voi nu stiti matematica sau fizica, sa nu mai vorbesc de alte domenii tehnice mai obscure pe care le-am studiat, cata literatura si gramatica romana cunosc eu, pana si aia de cacat numita literatura romana.
    Sa revenim la subiect: sa faci copii inseamna sa participi la aceasta nebunie, oarecum sa fii chiar criminal pentru ca indirect condamni pe cineva la moarte.
    A fost corect doamna profesoara?

    1. Știu că e enervant, dar nu intenționez să renunț la obiceiul de a corecta lumea. Greșelile în scris îmi sună în creier precum zgârieturi cu unghia pe geam.
      Aia cu criminalul i-am zis-o și eu mamei când aveam vreo 14 ani, cred. Nu știu dacă trebuie să ne bucurăm sau să ne îngrijorăm de acest consens dintre un om în toată firea și un copil de clasa a opta.

  10. de la coada la cap.
    1. de ce fac oamenii copii. din acelasi motiv ca si restul fiintelor vii. instinctul de perpetuare a speciei este inscris in adn-ul fiintei vii, oricare ar fi ea. uneori e mai tare decat instinctul de supravietuire.
    2. de ce naiba as vrea sa fiu barbat?! voce in schimbare in adolescenta, ras zilnic dupa-aia. nu stiu alte femei cum sunt, dar zau daca vreo parte a corpului meu chiar necesita epilare zilnica.🙂 sa mai zic de competia cu ceilalti masculi care incepe in frageda copilarie si se termina in mormant. de ce mi-as petrece viata strofocandu-ma sa fiu mai nu stiu cum decat alta femeie? pe partea asta, presiunea sociala este mult mai puternica asupra barbatului decat asupra femeii.
    si de ce as vrea sa am orgasm de fiecare data cand fac sex?! de ce as vrea sa am orgasm daca-s violata sau ca-s beata si m-am culcat cu unu’ care nu-mi spune mare lucru?! sau de ce as vrea sa am orgasm in timpul unei manevre complete nesexuale, la medic de exemplu?! (ok, erectia nu e chiar orgasm masculit, dar nici prea departe nu-i). in plus o femeie simte placere in timpul sexului chiar daca nu ajunge la orgasm (dc e „manevrata” cat de cat ok), in cazul unui barbat ori e orgasm ori nu e nimic. iar cand nu e nimic e mare tragedie.🙂 n-as vrea sa am parte doar de „totul sau nimic”, eu vreau si ce e intre.
    3. in ceea ce priveste partea cu „femeile unt inferioare”, din cate stiu eu o spun in general barbatii. iar niste oameni destepti, freund, jung, nu mai stiu care din ei, din zona aia de activitate a zis ca parerea proasta a cuiva fata de altcineva (dc nu se bazeaza pe chestii obiective) porneste dintr-un complex de inferioritate.🙂

  11. Întrebarea „De ce aș vrea să am orgasm de fiecare dată când fac sex” pare o replică de teatru absurd. De ce aș vrea să-mi potolesc foamea de fiecare dată când mănânc? Nu e răspunsul inclus în întrebare? Partea cu violul e și mai suprarealistă. Ce caută o infracțiune brutală a cărei victime sunt cam 90% femei într-o discuție despre avantajele feminității?
    Comentariul matale e foarte simpatic, dar n-are nici o legătură cu planeta Pământ și oamenii de pe ea. Io și prietenul din dotare ne amuzăm copios amândoi în acest moment.

Comentariile sunt închise.