Nadia și vara englezească

E mult prea cald ca să mănânc, să dorm, să gândesc, să respir și în general să fac orice altceva în afară de zăcut într-o rână cu un morman de ambalaje de înghețată lângă mine. De două zile mă hrănesc Numai cu înghețată. Nu mă ajută deloc să locuiesc într-o mansardă și pe partea spre care bate soarele, cred. Așa că stau și zac, iar transpirația mă acoperă din nou la cinci minute după ce am terminat dușul în baia mea trapezoidală pe motiv de mansardă, și fără aerisire.

Anglia, m-ai păcălit.  Începuse să-mi placă. Dacă mă duc într-o cârciumă, beau cidru marca Strongbow, nu mai beau bere. Beau ceai în fiecare zi și îl beau cu lapte. Îl urăsc mai puțin pe Rowan Atkinson, îl urăsc mai puțin pe Andy Murray, mă trezesc vorbind în engleză inclusiv cu prietenul meu român, și toată englezirea asta în zadar, ca să ajung să sufăr așa trădare crudă din partea lui iunie englezesc, când eu credeam că am scăpat de asemenea suferință dacă m-am hotărât să rămân la Londra toată vara.

Am promis că scriu o concluzie la vacanța mea irlandezo-galeză, dar nu mai am nici un neuron în stare solidă. E cald, mult prea cald, și umed. La întoarcere, standardele relațiilor irlandeze cu clientul au cunoscut un nou punct minim când autobuzele din Limerick au decis cu de la sine putere să nu mai circule (se mai întâmplă, a spus blajin taximetristul care ne-a ajutat să nu pierdem trenul) , într-un hostel din Dublin în care geamurile nu se închideau niciodată (iar Irlanda nu era atinsă de vara englezească, ba chiar dimpotrivă), apoi într-un feribot care m-a obligat să mă trezesc la șapte dimineața deși noi aveam loc la ăla de două după-amiaza. Pe drumul de aproape 24 de ore petrecut în varii trenuri am citit Jurnalul lui Bridget Jones. Jurnalul lui Bridget Jones e o carte proastă și ne-amuzantă. Când am ajuns acasă, în frumoasa suburbie Kingston de pe Tamisa, am nimerit în plină vineri noapte și a trebuit să-mi țin trollerul în brațe ca să nu-l târăsc prin voma care acoperea trotuarul din fața clubului Oceana, ăl mai cul club din Kingston și chiar din sud-vestul Londrei. Clubul Oceana, ca toate cluburile din lume, e un loc unde jumătate din creier se usucă și cade instantaneu imediat ce pășești înăuntru, și, din păcate, majoritatea celor care pășesc în el nu aveau mare lucru de uscat de la bun început. Le doresc exact viața mediocră și ratată pe care o merită și disfuncție erectilă, în special idiotului care m-a fugărit ca să-mi fure sandvișul de la Subway (fără succes). E prea cald și îmi curge sudoare de pe nas, pic-pic.

Nimic interesant, deci. Irlanda e prea turistică în locurile unde e turistică și prea mijlocul nicăieriului pe unde nu e. Mi-a plăcut mai mult în Wales, așa că în final am să vă spun o poveste din Wales: am citit în Daily Mail că o tanti din Wales a chemat pompierii să-i dea o oaie jos de pe casă. În Wales, nu știu dacă știți, oile sunt la mare preț. Articolul punea accent pe măsurile și greutățile luate pentru a coborî oaia din locul nedorit, deși cred că întrebarea mai presantă ar fi cum a ajuns acolo, cel puțin pentru mine.

Acum ar trebui să lucrez la dizertație. Dar e cald, mult prea cald. Și umed. Anglia, m-ai păcălit.

6 gânduri despre „Nadia și vara englezească”

  1. Cred ca melodia asta se potriveste cel mai bine situatiei:

    Am o banuiala: oricum ar fii fost vara in Londra tot ai fii gasit ceva care sa nu iti placa. Eu cunosc cum e vara in Columbia sau Malaezia sau cum e faci 2 zile de puscarie in Mexic fara sa aflii niciodata din ce motiv asa ca pot sa iti spun: maine va fii mai rau! 🙂

    1. A, bine, asta clar, voi avea mereu și de-a pururi ceva de cârcotit. Dar serios, căldura la mansardă nu e o experiență plăcută. În Columbia, Malaezia sau Mexic n-o să ajung prea curând, că ar trebui să zbor cu avionul, așa că mă plâng și eu de lumea civilizată.

      1. oamenii au calatorit catre si dinspre mexic, malaezia sau columbia si inainte de a fi inventate aviaoanele. un vapor (sau mai multe) te poate transporta oricat catre orice locatie de pe glog aflata in afara continentului europa.
        pentru malaezia as incerca transsiberianul (trenul) plus niste vaporase. 🙂

  2. Iadul pe pamant, caldura si umezeala. La plus 25-30 de grade celsius si la o umiditate excesiva ti se par 40-45 de grade din cauza ca nu transpira corpul sau poate ca trasnpira dar nu se evapora transpiratia. Si porcii nu aveau fereastra la celula!!! Nici aerul conditionat nu e bun, ma trezesc in fiecare dimineata cu dureri in gat (durerile de cap sigur nu sunt la aerul conditionat). Apropo, vad ca acolo lumea se distreaza nu ca la constipatii astia de musulmani. Nu se bea alcool pe nicaieri, se gaseste decat la shop-uri speciale, la fel de rare ca si borderurile in Vatican. Ce poate fii mai trist decat asta? In schimb fumeaza de rup si eu tocmai m-am lasat de fumat. Ma urc pe pereti. Apropo de Wales, am vazut de mult un film simpatic cu doi topografi englezi care au venit sa masoare singurul lor munte, un fel de deal mai mare, daca iesea sub o anumita cota (parca 300 de metri) era considerat deal asa ca localnicii s-au apucat si l-au inaltat carand pamant din vale.

  3. Elementar, draga Nadia.
    Dupa ce dai la o parte toate variantele imposibile, ceea ce ramane, oricat de improbabil, este chiar adevarul.
    Oaia paste iarba si alte vegetale. Chiar si sarata iarba prin descompunere produce gaze in oaie. Gazele din oaie sunt incalzite de valul de caldura insuportabila, cu care oaia britanica nu este adaptata, si ridica oaia ca pe un balon. Briza poarta incetisor balonul blanos care se agata in cele din urma cu coarnele si se ancoreaza pe acoperisul caselor.
    Evident exista si varianta motorizata pentru initiati, impulsul produs de jetul de gaze care se aprind brusc la momentul exteriorizarii din oaie cu prilejul contactului brutal al acestora cu atmosfera terifiant de fierbinte. Ignite se zice? Saltul proiecteaza nefericitele creaturi care aterizeaza inclusiv pe acoperisul caselor.

  4. Eu am mers numai cu vaporul (defect profesional). Apropo de engleza, vorbeam excelent engleza pana cand a trebuit sa lucrez un timp indelungat cu chinezii, de atunci s-a dus dracului accentul meu si toata gramatica, plus ca la orice cacat incep sa scot interjectii de genul: oooooooooooooo!!!! aaaaaaaaaaaaaaaaa!!!! Mama lor de orezari!!!

Comentariile sunt închise.