Despre viața pe-aici și alte pisici

De când am plecat din țară, sursa mea principală de informație în ce privește locul natal e site-ul CîNîNî-ului românesc Realitatea Teve. Probabil că o opțiune mai bună ar fi Mediafax, dar nu la fel de amuzantă. Realitatea punct net este în același timp o agenție de presă, un tabloid, Teleenciclopedia, Meteo și forum pentru înjurat ca la ușa cortului. Din titlurile prezente pe pagina principală în timp ce scriu aceste rânduri:

Boc: Raportul CE arată că România este pe drumul cel bun

Un primar doarme cu poza Elenei Udrea sub pernă

Top 10 cele mai norocoase numere la Loto

Ruby povestește despre petrecerile bunga-bunga din reședința lui Berlusconi

Exploziile solare pot duce la insomnii

Săptămâna începe cu vreme rece VEZI PROGNOZA!

Experții NASA au demonstrat că omul nu poate procrea în spațiu

Ana Maria Prodan: Giovani m-a amenințat că mă bagă în portbagaj

Celebrități care au murit în timp ce făceau sex

O pisică a intrat cu totul într-un borcan VEZI FOTO (Notă: știrile cu pisici ocupă un loc aparte pe site-ul Realitatea, tot în ultimele zile fiindu-ne oferite alte informații valoroase precum: O pisică hoață a furat peste 600 lucruri de la vecini, Cea mai leneșă pisică are cinci conserve pe cap și tot nu se mișcă VEZI VIDEO și O pisică a fost citată ca membru al unui juriu în SUA.)

Și așa mai departe. Ce mă întristează însă e că multe dintre știrile soft sunt preluate din tabloide britanice: The Sun, Daily Mail (care ieri titra: Încetați odată cu prostia asta numită drepturile omului!) și alte organe de presă prestigioase. Nu că aș avea ceva cu ele, dar…dar..eu citesc Realitatea ca să aflu ce mai fac compatrioții mei, și tot de englezărie dau?

***

Când eram mică, aveam o carte frumos ilustrată despre două maimuțe cochete care călătoreau…undeva…și aveau…niște aventuri…și la un moment dat cineva le transforma…în ceva…mă rog, pe scurt, nu-mi mai amintesc nimic despre poveste, în afară de faptul că maimuțele se numeau Fi și Fu și că la un moment dat se aflau într-o cofetărie minunată, extraordinară, magică. Văd foarte clar în fața ochilor diferitele prăjituri și bomboane colorate care populau pagina, pentru că în capul meu aia a rămas imaginea cofetăriei ideale. Am găsit acilea un magazin de dulciuri care aduce izbitor cu prăvălia unde nimeriseră maimuțele Fi și Fu. Când l-am văzut îmi venea să țopăi și să chițăi ca un copil tâmpit (sau ca o gagică din animeurile japoneze). Are și pereții, și scaunele și măsuțele în culori de bomboane. Mi-am cumpărat de acolo o acadea uriașă în dungi albe și roz, care, spre deosebire de majoritatea acadelelor uriașe, a fost și bună la gust.

***

Furia mea față de legile care obligă românii și bulgarii să aplice pentru un permis de muncă în UK, deși sunt cetățeni UE în teorie, crește pe măsură ce trec lunile de când am depus actele iar răspunsul sublimelor autorități britanice este egal cu zero. Nu că aș muri de drag să fiu chelneriță sau mai știu eu ce pe aici sau că n-aș avea cu ce să-mi umplu timpul, dar banii nu cresc în copaci. Desigur, poate statul britanic este de altă părere și studenții străini ar trebui, într-adevăr, să încerce să culeagă bani din copac. Ah, scuze, nu străini, doar români și bulgari, acești viermi de rangul șapte ai planetei Europa. Semianalfabeții cu care locuiesc, de origine polonezi, și-au putut găsi de lucru de cum au aterizat aici, cu toate că unii dintre ei sunt infractori de drept comun, în schimb subsemnata care dă bani grei unei universități de stat pentru studii postuniversitare nu are dreptul să se susțină financiar prin vreun soi de muncă cinstită.

Ce e mai interesant și mai ales deprimant pentru mine: pare-se, sunt singura româncă pe care această absurditate o revoltă. Alții sunt chiar bucuroși, li se pare o măsură foarte bună, menită să îi țină la distanță pe, desigur, țigani, ca și cum ăia fix la muncă veneau, și pe ceilalți români țărani și maneliști și proști care vin în străinătate, desigur, nu noi, nu, dar nu-i așa că sunt atâția, alții, nu-i așa, nu-i cunoaștem bine? Anglia are dreptate să fie rezervată, să-și cearnă forța de muncă, nu, nu?

Ei bine, Anglia e o țară de leneși care ar trebui să zică mersi încontinuu că vine vreun străinez, indiferent de nație, să le facă lor munca de jos (n-am văzut nici un englez vânzător la supermarket până acum), iar asemenea piedici nu fac decât să încurajeze munca la negru și să-i țină la distanță de Regat pe ăia de capul cărora e ceva, că cei care sunt chitiți pe rele oricum nu se obosesc cu asemenea birocrație supărătoare. Cât despre matale, român verde, nu mă aștept să pornești o revoluție în față la Border Agency în Croydon, dar măcar dă-ți seama când pari la fel de isteț ca un evreu nazist și nu-i mai aproba pe ăia care șterg cu tine pe jos, zic.

***

Societatea londoneză este una complexă și are multe aspecte, cum ar zice Nae Caranfil. Ce o aduce în atenția mirărilor mele zilele astea nu mai e transportul complet căcănar al orașului- cu ăsta m-am obișnuit deja, chiar dacă, după ce că e căcănar, s-a mai și scumpit. Nu mai e nici armata de minore care poartă ștrampii pe post de pantaloni, cu tot cu cusăturile lor groase de ștrampi la vedere. Încă mă mai pot mira totuși de amorul infinit pe care îl au londonezii pentru teatrul cântat.

Poate că îl au, de fapt, și englezii din alte orașe, dar nu pot să mă pronunț pentru că în alte orașe din englezărie n-am locuit. (Ce-i drept, când am livrat unui compatriot poze din Portsmouth, atmosfera lor a fost apreciată drept similară cu a unui film cu marinari care cântă și dansează.) Știu sigur că îl au și oamenii din alte țări, în special americanii cu Broadway-ul lor, dar, poate din cauza insuficientei mele informări, momentan trăiesc cu impresia că londonezii au pe-aici Numai teatru cu muzicuțe. Stațiile de metrou, tren și alte locuri publice sunt împânzite cu afișe care promovează spectacole ca: „Les miserables- the musical”, „Billy Elliott-the musical”, “Dirty Dancing- the musical”, “Legally Blonde- the musical”, “Ghost- the musical” (filmele lui Patrick Swayze transformate în musicaluri sunt la mare căutare, se pare), “Priscilla, queen of the desert- the musical”, “Shrek- the musical”, “Lion King- the musical”, spectacole provenite din filme care erau deja musicaluri, precum “Grease” și „Umbrelele din Cherbourg”, musicaluri care erau deja musicaluri precum “Fantoma de la Operă” și Chicago și musicaluri centrate pe diferiți artiști ai muzicii a la Thriller și We will rock you. Asta ca să citez doar din ceea ce se joacă zilele astea. Tot zilele astea am fost la spectacolele de absolvire ale unor studenți la teatru și am dat de un musical de Federico Garcia Lorca și alt musical feminist despre vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu, interpretat de o trupă de gagici cântătoare îmbrăcate doar în lenjerie roșie și portjartier.

Deci da, mă mir. A, am uitat să pomenesc tradiția londoneză a Pantomimei de Crăciun, care nu e nicidecum tăcută așa cum v-ați aștepta de la ceva denumit pantomimă, ci e un fel de piesă de teatru cântată și foarte kitschy, interpretată în general de vedete expirate. De pildă, anul ăsta invitat special a fost David Hassellhoff din Baywatch, într-un rol de pirat, așa că stația de tren din cartier m-a răsfățat toată iarna cu poza lui în costum de…Căpitanul Hook, cred? Doar că de aproximativ 1500 ori mai penibil.

9 gânduri despre “Despre viața pe-aici și alte pisici

  1. Nadia, nu te lasa, scrie Reginei.
    Macar aia o au la vedere, ai nostri inca o cauta. Da-l in vileag pe Cameron ala ca nu face reformele cum trebuie, cineva trebuie sa-i disciplineze si pe englezii astia.
    Am o veste care nu se simte pe siteurile de stiri pe care le frecventezi, scuzati expresia, in tara miroase a situatia anului 2000, revin tovarasii. Poporul isi aduna bob cu bob lacrimile, sa poata plange de fericire.
    Intoarce-te in tara, e bine, e frumos, dar incearca turul ala al lumii de 4-5 ani. Nadia, ghid turistic.

  2. Plecasera la un moment dat alungati de niste tradatori de-ai lor. Probabil nu cunosti procesul de conversie a tovarasului in camarad si invers. Un proces similar culorilor in natura, din verde se face rosu cand se coace si se face iar verde cand se infiereaza spre putred.
    Este adevarat ca eu intre camarazi si tovarasi nu fac diferenta, dar analistii scrupulosi ai patrie o fac, distribuindu-i la dreapta si la stanga, dupa imaginatie probabil.
    Tovarasul preferat al lui Iliescu, Nastase, daca-ti aduci aminte. Probabil se asociaza cu adolescenta pentru tine, perioada de neuitat, cand ciocurile erea mici, mici si pufuletii bombonierei glezniciosi.
    Iar in rolul piticului mintal din Twin Peaks il avem iar pe Vadim, care ne danseaza tot mai des la Realitatea TV, Antena 3.

  3. Ăăă, sincer, nu cred că mi-ar putea păsa mai puțin dacă revine PSD-ul la putere. Nu văd mare diferență între ei și ăștia care-s acum.

  4. Anul trecut pe vremea asta, adică înainte să-și intre în mână noul guvern Tory anti-imigranți, dura în medie trei săptămâni. Acum durata a devenit incertă. Eu aștept de vreo cinci luni. O cunoștință care stă în Coventry l-a primit după cinci luni și jumătate. Nu se poate obține online și nici la consulat, ci dintr-un singur loc, și anume UK Border Agency, cărora trebuie să le trimiți actele necesare într-un plic special și să aștepți până ți se lungesc urechile. În tot acest timp pașaportul tău rămâne la ei, așa că nu poți călători nicăieri.
    E o bătaie de joc sinistră, cu atât mai mult cu cât eu plătesc bani grei ca să studiez la universitatea lor DE STAT, dar statul britanic nu consideră că am dreptul să mă și întrețin cumva în această perioadă în care îi pompez bani.
    Pe mine însă nu mă mai preocupă subiectul: știu deja că nu vreau să mai stau aici după ce-mi termin masteratul în septembrie. O să mă descurc cumva până atunci și dacă au de gând să-mi dea permisul cu o săptămână înainte să plec n-au decât să și-l vâre undeva.

  5. Deci am ratat si trenul asta. Iti dau permisul si daca nu ai un contract cu un angajator? Seltsam! Sau daca ai un contract cu un angajator englez merge mai repede?

  6. Păi nici n-are rost să candidezi pentru permis dacă n-ai ori o altă ocupație aici care să-ți justifice prezența (cum am eu, care-s studentă) ori ai găsit deja un angajator. Nu merge să apari pur și simplu în Anglia că așa ți-a trăznit ție și să depui o cerere de permis. De asemenea, dacă ești doctor, poți să ceri permis de Highly Skilled Migrant sau cam așa ceva – e mereu nevoie de doctori aici, pentru că britanicii nu prea se înghesuie să facă Medicina din pricina costurilor exorbitante ale studiilor -dar înțeleg că nu e cazul tău.
    Însă ideea e că, da, a trecut trenul pentru emigrat în Marea Britanie. De acum toate eforturile lor se vor concentra înspre descurajarea imigrării, eventual chiar trimis acasă pe cei care au apucat să vină, și nicidecum spre atragerea altor străini.

  7. Cand au venit pakistanezii si indienii era totul ok, nu? Pe aia nu ii trimiteau acasa… Asa cum americanii cer viza pentru romani desi zilnic mii de mexicani sar granita. Aici vin mereu noi valuri de emigranti si se plateste din ce in ce mai prost pentru ca astia noi lucreaza pe bani putini. Romanii vad ca se orienteaza acum spre Germania, au uitat de Italia si Spania. Parca suntem iar in 90′ cand devastau Germania. Fabricile se muta in Est sau China. In plus zona in care stau are cea mai mare rata a somajului din vestul Germaniei. Noroc ca inca mai e petrol pe Marea Nordului.

Comentariile sunt închise.