Scurt eseu despre politețe

Cândva, când era prin clasa a doua, Nadia avea de îndurat multe din cauza unui coleg de clasă cam recalcitrant. Colegul ăsta era un adevărat terorist cu eroina noastră. O trăgea de păr, o scuipa, îi lipea gumă în cap, îi punea piedică, îi ascundea ghiozdanul, îi rupea caietele, toate astea fără vreun motiv evident. Nici un fel de implorări, vorbe bune sau amenințări cu pâra la învățătoare nu-l puteau face să înceteze. Nadia suferea cumplit. Alți copii găseau că ce se întâmplă e din cale-afară de hazliu.

Într-o zi, la ora de lucru manual, colegul cu pricina s-a înfățișat cu o rugăminte mieroasă. Avea nevoie de niște plastilină, iar Nadia părea să aibă mai multă decât îi trebuie. Aici a fost, probabil, șansa Nadiei de a demonstra generozitate cristică, calități de samaritean, de a întoarce și obrazul celălalt etc etc. Poate că băiatul cel nemernic ar fi fost rușinat de bunătatea Nadiei și și-ar fi schimbat viața în bine, devenind un copil cuminte care papă tot din farfurie și spune săru-mâna tuturor adulților. Nadia s-a gândit însă că e puțin probabil, și, în fond și la urma urmei, era doar o fetiță de opt ani. Nu-ți dau din plastilina mea, a zis ea. Și știi de ce? Pentru că nu pot să te sufăr! Te urăsc!

Alți colegi care au auzit aceste vorbe au rămas pe loc paralizați de groază. Cum poți să-i spui așa ceva lui Cum Naiba L-o Fi Chemând? Ce rea ești! Nu ne mai jucăm nici noi cu tine. Ba chiar un băiețel a ținut morțiș să își ia imediat înapoi prin forță ceva ce îi împrumutase el Nadiei- un dop de plută, parcă. Din acel moment, Nadia a devenit persona non grata, și trebuie să spunem că ceilalți copii vorbeau foarte serios, pentru că Nadia a fost nevoită să se mute la altă școală curând după această întâmplare.

Deși foarte stupid și mărunt, sus-relatatul incident e un rezumat bun al întregii existențe a subsemnatei, care a stârnit mereu, până în zilele noastre, furie în jur ori de câte ori a încercat să contraatace, cu forțe neînsemnate, în fața unei nedreptăți. Viteza cu care Nadia reușea să devină unicul personaj negativ în orice situație era uimitoare, după ce deschidea gura să-i spună asupritorului ei că ar vrea să-l vadă sfâșiat de hiene, sau chiar chestiuni mai puțin drastice, cum ar fi că e un dobitoc. Orice gest necuvenit comis de el, sau de ea, sau de ei, era șters din catastiful de copii răi al lui Moș Crăciun și Nadia devenea imediat cap de listă. Dar de ce? De ce?

A trebuit să mai cresc ca să aflu, în sfârșit, răspunsul la întrebare: în timp ce alții îi făceau rău în mod activ, reacțiile Nadiei cuprindeau numai și numai pălăvrăgeală. Nadia spunea ce-i trecea prin cap, ceea ce e de o mie de ori mai oribil și demn de dispreț și pedeapsă decât să acționezi. Nadia era NePoliticoasă. Pare-se, e perfect în regulă să sapi pe cineva, să-l minți, să-l înșeli, să te folosești de el, să, în fine, toate relele Pământului, atâta timp cât o faci cât mai politicos și lași loc de bună ziua și felicitări de Crăciun, Anul Nou și Ziua de Naștere. Pentru că e absolut de neiertat să îndrăznești să spui ceva neplăcut.

A, bun, și-a zis Nadia. Dacă e pe-așa, atunci o să tac din gură. Dacă țin gura bine închisă, n-are cum să zboare vreun porumbel adevărat și supărător. Și cine știe, dacă am noroc, cu cât tac mai mult, cu atât o să mă lase toată lumea în pace.

O vreme, asta a părut să fie o idee bună ori de câte ori eroinei noastre îi ieșea cum trebuie aplicarea ei. Ideea salvatoare, chiar. Nadia și-a văzut de treabă liniștită, în colțul ei, multă vreme, ba chiar, datorită talentului ei deosebit de a însoți tăcerea cu o privire de gheață pe sub sprâncene, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă curajul să-i lipească gumă în păr.

După un timp și-a dat seama că nici așa nu e bine. Pentru că Politicos nu ești numai atunci când te abții de la sincerități dezagreabile. Politețea, așa cum o înțeleg oamenii din jurul Nadiei, implică doze substanțiale de lingușitorie. Carevasăzică Nadia își făcea iluzii imaginându-și că e suficient să spună Bună ziua, Ce mai faceți, La revedere, Mulțumesc, Vă cer scuze, să pună mâna la gură când cască și să nu soarbă ciorba la masă ca să se poată considera politicoasă. Ca să fii politicos, trebuie să faci eforturi implicate și active să le spui grașilor că sunt slabi, celor cu părul rar că seamănă cu șoricelul din reclama la Foltene, țoapelor fără gust că adori cum s-au îmbrăcat azi, idioților că le admiri inteligența, să-i spui, de ziua ei, fiecărei cunoștințe pe care ai văzut-o o singură dată în viață că ți-e dor de ea în fiecare zi și abia aștepți să vă reîntâlniți, și să faci toate astea din proprie inițiativă, fără să ți se ceară părerea, să insiști până oamenii cu pricina admit că ai dreptate și că au calități pe care altcineva nu le-a mai descoperit, să o faci cu un rânjet de la o ureche la alta care să arate cât ești de bun și generos, și mai ales Politicos, pentru că nu o spui în bătaie de joc, nu, tu chiar asta simți, serios, pe bune că așa e. Iar oamenii te cred și te iubesc, pentru că ei nu sunt Nadia, ei nu strâmbă din nas dacă se știu, de pildă, cocoșați și tu le admiri postura. Ei nu gândesc ca Nadia, fir-ai tu să fii de prefăcut, ce speri să obții? A, nu doar speri, chiar obții cu alți mușterii. Pfft, dezgustător. Cred că voi face o criză de bilă. (Totul în gând. Nadia a învățat și ea destulă Politețe cât să nu mai spună asemenea lucruri cu glas tare.)

Tu de ce nu poți să fii așa? Îi zice după aia Nadiei restul lumii. Ești așa de tăcută, retrasă, autistă practic, necomunicativă, nesociabilă, NePoliticoasă, antipatică. Dracu știe de ce nu pot, răspunde Nadia, oi fi handicapată. Pe mine te rog să nu mă amesteci în asta, zice și Dracul sărind de cur în sus. Nu sunt responsabil pentru oameni ca tine și nici nu vreau să fiu. Bine, dar cineva trebuie să fie, protestează Nadia. Cui să mă adresez? Cine m-a lăsat să ies în lume așa, fără toate bucățile la locul lor?

14 gânduri despre “Scurt eseu despre politețe

  1. Nu prea am avut de-a face cu englezi, n-am avut ocazia să verific dacă e pe bune politețea lor glaciară. Politețea curlimbistă a românilor, în schimb, mă calcă pe bătături.

  2. Mecanisme de aparare in fata NePolitetii. Exemple:
    -Grasul: sunt o fiinta vesela si fara riduri.
    -Cheliosul (ridicand din sprancene a vino-ncoa’): sunt plin de testosteron si de-aia-mi cade parul.
    Oglinda+NePolitete=Realitate:
    -Grasule: esti urat si plin de ateroame.
    -Cheliosule: esti urat si nimeni nu vrea sa faca sex cu tine.
    Grasul si Cheliosul se uita o secunda dezorientati unul la celalat. Mecanismele de aparare compenseaza insa, iar Grasul si Cheliosul ridica din umeri si pleaca impreuna sa faca o multime de copii grasi si cheliosi.
    Cine cere politete de la tine Nadia?
    Daca ar fi politicos, plin de fluturasi si inimioare, blogul tau ar fi unul teribil de plicticos. Si l-ar citi doar Grasii si Cheliosii.
    Si toapele.
    Si idiotii.
    Ioi…

  3. Oricum, conform unui studiu facut bineinteles de catre vajnicii psihologi, printre cei mai detestati oameni in cadrul societatii nu s-ar afla laudarosii, mincinosii, batausii, pensionarii la datorie, lingusitorii, inteligentii, prostii, saracii, nespalatii sau alte specimene pe care unii dintre noi am fi tentati sa-i desemnam ca atare ci, daca imi amintesc bine, asa numita specie a zeflemistilor sau cred ca erau trecuti cu numele de ironici sau oameni care fac pe desteptii. Astia sunt cei mai insuportabili, Colegii lor de podium am impresia ca erau arogantii, dar nu-i bateau, desi sunt frati buni. O alta grupa, aceea a celor modesti, poate fi usor folosita ca substitut cand societatea nu identifica arogantii de care are nevoie pentru dusmanie si canalizarea energiilor. Nu mai stiu cine a spus ca intre modestie si aroganta confuzia este frecventa, probabil un individ patit.
    Asadar, ce rol ai jucat de ai reusit sa iti pui scoala in cap? Intre timp probabil te-ai lecuit.

  4. mda, nici eu nu pricep chestiile astea. si nici eu nu le am cu politeturile curlimbistice. de aceea imi caut job, ca n-am nicio sansa de marire de salar.
    ma simteam atat de prost si de penibil (eu cu mine, persoana celalata parea ca se simte bine) incercand sa fiu „politicoasa” , incat am renuntat. prefer sa ma simt eu bine, decat sa fac pe altii sa se simta bine.

  5. Acum mi-e si frica sa-ti spun ca imi place ce scrii. :((
    Daca par un curlimbist nenorocit ??? Glumesc. Un om care fura cabluri de alimentare nu poate fi politicos.

    Revenind la problema dumneavoastra, am inteles de la o cunostinta de-a mea ca solutia ar fi zenul.

    Discutand cu aceasta persoana despre propriile mele atribute complet antisociale si de tentinta de a ma elibera de orice false obligatii cretine, precum politetea descrisa de tine mai sus, i-am spus ca deseori revin asupra unor episoade in care am fost tratat/perceput cum descrii tu aici. Revin, retraiesc si anulez sau macar atenuez senzatia. Am inteles ca asta se numeste zen.🙂

    Cum procedez ? Ma intorc la situatia aceea cu o mai mare convingere, cu constiinta superioritatii mele, a convingerilor mele, cu certitudinea ca ceilalti se mint singuri cu astfel de hidosenii sociale.

    Mi-e clar ca asa ma mint si eu, dar e mai ok decat sa le sucesc gaturile.

    Welcome to zen. :))

  6. Cand am citit ce ai scris mai sus mi-am adus aminte ce dreptate avea omul asta:
    ”Cineva se poate considera, uneori, un om deosebit; până când îşi dă seama că, de fapt, e la fel de meschin, murdar şi perfid ca şi ceilalţi. (…) Căci chiar şi atunci când ai impresia că nu există absolut nici un fel de vanitate, o descoperi totuşi deodată, în forma ei cea mai subtilă: vanitatea modestiei.” Sabato – Tunelul

  7. @Greektings: Acu eu încerc să fiu zen în general, dar mai vine câte unul și mă înghiontește ca să mă întrebe de ce nu particip la iubirea generală și entuziastă, și nu se dă deloc alungat, nici cu zen, nici cu șprei de gândaci.

  8. Ai mai ca esti simpatica, inclusiv cu toata nepolitetea asta de care zici tu.😀 Cel putin eu asa te percep🙂

  9. Modestia e supraestimată. În plus, oamenii modești nu-și fac bloguri și fără al meu ai avea o distracție mai puțin pe lume.

  10. Maine plec, am o intalnire de durata cu Marea Nordului. Nu stiu cand revin (sau daca mai revin sau imi mai revin🙂 ). Oricum chiar daca te critic ocazional tin neaparat sa stii ca faci o treaba foarte buna. Este o critica constructiva, de tip marxist-leninist, ca in sedintele PCR de mult. Esti sincera (probabil singura ta calitate) ceva foarte rar in ziua de astazi. Sper sa mai fie blog-ul asta ca de Petrov m-am saturat si dbrom a murit de mult.

  11. mh, mi-e frica sa nu ajungi si tu cu timpul sa zici ca meh, prea sunt pornita impotriva tuturor, si ce daca lingusesc putin un frustrat, poate-l inveselesc, ii fac ziua mai frumoasa, uite, pot chiar sa-i zic ca-mi place bluza lui, desi e clar ca individul e oribil si mi se face mila de saraca bluza ca a ajuns pe asa ceva; el o sa zica mersi ca si cum i-as fi facut lui un compliment si-o sa aiba o zi mai frumoasa. Sau hei, cum altcumva sa pastrez o relatie cu o persoana, hai sa-i zic ca mi-e dor de ea si abia astept s-o vad desi sta la 3 blocuri distanta, etc.
    Imi place ca esti a dracului, si asta nu-i linguseala. Sunt atat de putini oameni sinceri pe lumea asta😐 …

Comentariile sunt închise.