Revoluție feministă și atee (NSFW)

-dialoguri imaginare cu autori de non-ficțiune aflați încă în viață-

De obicei serialele Nadiei au episoadele presărate la suficientă distanță încât să uite cititorii ei că serialul a existat, dar acum subsemnata se află în vacanță și una din principalele ei distracții e cititul. Primul invitat: Richard Dawkins, biolog și etolog ateu, autorul cărții The God Delusion, care încearcă să ridice cititorul la luptă împotriva religiei, oriunde s-ar afla ea.

Dochins, cu accent englezesc înțepat: Ah. Încă un contestatar. Prea bine, sunt obișnuit. (tușește demonstrativ) Ce metodă vei alege pentru a mă combate, tânără domnișoară? Poate ai de gând să îmi spui că nu pot afirma cu tărie că nu există Dumnezeu, atâta timp cât nu am nici o dovadă palpabilă în sprijinul acestei teorii. Dă-mi voie să-ți spun că ceea ce trebuie demonstrat este, din contră, existența lui Dumnezeu, iar dovezile în acest moment sunt puține spre deloc, ca atare, cel mai probabil, nu există. Dar dacă ar apărea și ar fi logice și rezonabile, eu aș fi primul care să le susțină!

Nadia: Da, pare logic și acceptabil ce spuneți, dle Dochins.

Dochins: …A, da?…Atunci poate te întrebi de ce sunt atât de vehement împotriva religiei, poate o consideri inofensivă sau pur și simplu crezi că trebuie respectată! Ei bine, te înșeli. N-avem nici un motiv să nu criticăm religia, fie ea creștină, musulmană sau iudaică, și să ne purtăm cu ea cu prea multe mănuși, cum atât de ridicol și laș s-a comportat mass-media mondială în cazul caricaturilor cu Mohamed. Motivul pentru care am ajuns să ne temem de extremiști e fiindcă am arătat de la bun început prea multă considerație față de poveștile cu care își motivează crimele și pe care ei le numesc credință!

Nadia: Da, și aici pare că rostiți niște chestii destul de rezonabile în esență.

Dochins: …Atunci nu vrei să mă combați, ci să mă susții, sper! A venit momentul să îi sprijinim pe ateii din întreaga lume să iasă la iveală și să-și mărturisească necredința fără teama că vor fi excluși de societate. Putem avea școli pentru noi, echilibrate, inteligente, unde Biblia e studiată drept ceea ce este, o carte de povești cam lungă și fără poze. Poate vom avea chiar și un partid. Hai, curaj! Umanismul la putere!

Nadia: Nu vreau să vă dezamăgesc, dar nici pentru asta nu v-am căutat. Nu mă interesează să particip la transformarea ateismului într-o altă religie organizată.

Dochins: Sper că nu vrei să vorbim despre episodul din South Park în care am apărut. Acei hotentoți nici măcar nu s-au obosit să găsească un actor cu accent britanic pentru rolul meu.

Nadia: Nu, voiam să vă întreb altceva. Io, în principiu, n-am mari obiecții la cum combateți religia. Dilema mea este: în cazul unui ipotetic succes total în deconstrucție, ce punem în loc?

Dochins: În ce loc?

Nadia: În locul religiei.

Dochins: Dar de ce trebuie să avem ceva în locul religiei?

Nadia: Păi fiindcă murim, dle Dochins. Știu că sloganul ăla pe care l-ați sponsorizat întru punerea pe autobuze era că revelația inexistenței lui Dumnezeu ar trebui să ne scape de griji, dar pentru mine, din contră, pare o revelație mega- îngrijorătoare.

Dochins: Nu poți să trăiești și să ai o viață productivă știind că nu urmează nimic după moarte? Ba din contră, totul capătă mai multă intensitate, ceaiul de dimineață are gust mai bun- sau mă rog, ce beți voi acolo în lumea a treia de unde vii.

Nadia: Nu merge așa, dle Dochins. Oamenii care cred, sau vor să creadă într-o divinitate nu sunt numai idioți pentru care Nu cerceta aceste legi este principiul de bază al funcționării singurei lor sinapse. Mai sunt și unii care își dau seama că povestea cu Doamne-Doamne care a făcut 2 figurine de lut, le-a dat viață și după aia le-a pus într-o seră magică sună a ceva putred în Danemarca, dar parcă tot nu le sună bine nici să știe că s-au născut degeaba, că existența lor este exact la fel de valoroasă pentru echilibrul universului cât a unui pisic vagabond și că după ce mor, probabil, în chinuri, îi așteaptă 1300 milioane de ani de Nimic și încă mai mult decât atât, după o existență scurtă și complicată cu care nu ai habar de ce te-ai pricopsit și cum se face că tu ești conștient de ea și pisicul vagabond nu. Ăstora ce le spunem, și cum îi împiedicăm să înnebunească?

Dochins: Nu înnebunește nimeni din atâta lucru.

Nadia: Ba da, dle Dochins, eu. Dacă nu mi-aș putea zice că trebuie să existe un rost pe care nu-l pricep, mi-aș petrece fiecare secundă până la deces într-un atac de panică provocat de inevitabilitatea decesului.

Dochins: Mă tem că psihiatria nu e domeniul meu de activitate.

Nadia: Atunci nu-mi sunteți mai de folos decât un extremist religios, și nu mai vorbesc cu dvs. Reveniți când aveți o teorie mai bună despre lucrurile pe care nu le înțeleg. La revedere!

Nadia îi întoarce spatele lui Richard Dawkins și își concentrează atenția spre următorul intervievat, Germaine Greer, autoarea manifestului feminist The Female Eunuch, care încearcă să ridice cititoarea la luptă împotriva oprimării suferite de sexul feminin! (și la propriu, și la figurat.)

Germaine Greer, luptând vajnic împotriva oprimării femeilor

Nadia: Acum ziceți și dvs. Numai uitându-mă la poza de mai sus și nu-mi vine să vă iau în serios. Dacă mai punem la socoteală și că ați participat la Celebrity Big Brother, alături de fosta nevastă a lui Sylvester Stallone, precum și de mama lui, mă întreb de ce mă obosesc să îmi bat capul cu dvs.

G.G.: Pentru că știi că am dreptate! Ca și mine, ești oripilată de felul în care societatea castrează și oprimă femeile, încercând să le înghesuie într-un stereotip hidos al sclavei infantile care are mereu nevoie de ajutor. Și tu ești de acord că familia ca celulă de bază a societății este un eșec, şi că pretenția ca femeile să fie mereu frumoase, slabe și epilate pentru niște măgari burtoși care nu sunt nevoiți să facă nici un efort ca să-și îmbunătățească aspectul e absolut absurdă!

Nadia: Așa. Bun. Și ce propuneți?

G.G: Femeia trebuie să lupte împotriva stereotipului! Nu doar să modifice societatea, ci să o dărâme din temelii!

Nadia: Am înțeles partea aia. Și ce propuneți?

G.G: Femeile nu trebuie să se mai căsătorească și să respingă fanteziile romanticoase cu care sunt injectate de cărțile și filmele romanticoase! Căsătoria le transformă pe femei în niște scorpii nașpete și manipulatoare, cum era de exemplu maică-mea, îl înțeleg pe tata că și-a luat câmpii.

Nadia: Dvs nu trebuia să fiți apărătoarea femeilor?

G.G: De asemenea, ar trebui să facă foarte mult sex cu cine și când au chef, ca să lupte împotriva poziției pasive în care le plasează societatea! Eu așa am făcut când eram tânără și am scris cartea asta extrem de foarte influentă. Sexul femeii este o armă și trebuie făcut de plăcere!

Nadia: Să înțeleg că dvs trebuie să vă mulțumim pentru Cosmopolitan și articolele lor proactive (30 Things to do with a naked man??)

G.G: A, nu, cele care cred că pot câștiga războiul cu bărbații manipulându-i prin sex sunt niște tâmpite. E o iluzie.

Nadia: Sunt confuză….Bine, fie. Și cum rezolvăm treaba cu celula de bază nocivă și dăunătoare?

G.G: În loc de familii cu mama, tata și copilul, am putea să trăim mai multe familii într-o comunitate și să împărțim totul. Sex în grup, muncă în grup, crescut copiii în grup. Copiii cel puțin ar fi simpatici și politicoși, eu așa am văzut la țară în Italia.

Nadia: Deci țărăncile din Italia sunt direcția spre care trebuie să tindă condiția femeii moderne. Sau un kibbutz. De aia susțineți naturalețe totală, fără machiaj, epilat și țoale fistichii, și combateți femeile care încearcă să se transforme în păpuși Barbie de plastic pentru a mulțumi bărbații!

G.G: A, nu, nici chiar naturalețe totală. Aveam eu niște profesoare la facultate care erau bărbătoase și urâte și acre, și râgâiau în public, cine ar vrea să ajungă ca ele?

Nadia: Atunci cum?

G.G: Am putea să folosim cosmetice eco sau foarte ieftine și ne-branduite, ca să falimentăm corporațiile din industria frumuseții.

Nadia: Deci sunteți, de fapt, ecologistă, nu feministă. Dar până la urmă, folositul cosmeticelor în sine e bun sau rău?

G.G.: E un instrument de opresiune, întipărit atât de adânc în mințile noastre că până și creaturile grotești numite travestiți și transsexuali își imaginează că în asta constă esența feminității!

Nadia: Stați, cu ăștia ce-aveți? Nu ne-au oprimat cu nimic.

G.G: Sunt o parodie penibilă a feminității!

Nadia: Deci și dv. aderați la părerea stereotipă cum că esenţa feminităţii stă în pantofi cu toc și machiaj, din moment ce vă simțiți parodiată.

G.G:…

Nadia: Tanti, ai măcar o idee vagă în ce constă propria ta ideologie?

În acest moment Nadia își dă seama că și-ar putea petrece tot restul vieții arătând cu degetul spre contradicțiile din feminismul lui Germaine Greer şi se hotărăşte să încheie şi această conversaţie revoluționară. Germaine se întoarce la pisicile ei, pentru că, oricât de trist şi opresiv ar fi stereotipul, Germaine Greer chiar este o fată bătrână cu pisici.

P.S. 1 „A Cosmo poll found that 34 percent of guys say they wish a girl would surprise them with oral when they walk in the door. Tell him to text you when he’s almost home, then ambush him.” Știu că walk in the door nu se traduce mot-a-mot, dar imaginea unui individ pe care îl surprinde mai întâi ușa, și abia apoi sexul oral cu care este prins în ambuscadă m-a făcut să râd isteric.

P.S. 2 În camera mea miroase a cozonac cu nucă şi mă străduiesc să identific sursa. E foarte puţin probabil să existe vreun cozonac cu nucă pitit pe sub pat. Vreau cozonac cu nucă!

9 gânduri despre “Revoluție feministă și atee (NSFW)

  1. In acest moment ar fi trebuit sa apara insul traditional cu bucata de coca framantata si sa zica, uite si fanteziile feministe, baga-le la cuptor si pana se coace putem dezbate ce-a ramas din ele. Sa fie totusi si cu stafide, putin dezmortite in ceva alcoolic.
    Sau mai intai ar fi trebuit lasata la crescut.

  2. Vad ca incepe sa iti placa literatura anarhista. Si uite asa Nadia incepe cu Richard Dawkins si Germaine Greer si ajunge incet si sigur la Mikhail Bakunin si Emma Goldman. Cand ajungi la Errico Malatesta mergem impreuna sa aruncam in aer o banca. Stiu eu o banca in parcul din spatele blocului. O urasc de cand m-am mutat aici.
    Numai sa nu ajungi la Vladimir Ulyanov (Lenin pentru prieteni sau tovarasul Iliescu) si Lev Bronstein (Trotsky pentru cunoscuti) ca aia numai prostii au facut.
    In camera mea miroase a iarba si nu inteleg de ce pentru ca nu am mai fost la cosit de mult. Muahahaha

  3. Eh lasa ca si eu am gasit prin casa casete cu Sex Pistols si de la ei am ajuns la Crass si de la aia pana la Errico Malatesta e un pas, un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire.
    Oricum ca si generalism, orice e underground este cat de cat veritabil, cand ajungi pe mainstream este deja snobism.

  4. Nu, poate fascisti. Cu siguranta fanatici. Cred ca mai mult vor sa atraga atentia mai mult asupra lor si mai putin asupra cauzei.

Comentariile sunt închise.