Evanghelia după Un Autor La Modă și alte scrieri

-dialogurile cu scriitori morți continuă-

1.Interviu cu Jose Saramago, scriitor portughez premiat cu Nobel, decedat de curând, despre romanul său Evanghelia după Isus Cristos

Nadia: O carte despre Isus. Ce plicticos, dle Saramago!

Saramago: E o carte care îl umanizează pe Isus. Un subiect controversat, scandalos, periculos, o carte curajoasă!

Nadia: Domnule Saramago, faceți mișto de mine?

Saramago: Ce vrei să spui?

Nadia: Domnule Saramago, nu e deloc controversat să te iei de Isus. Oricine poate să facă asta, și în afară de câțiva habotnici tăntălăi care vorbesc în dodii și-i zic că va arde în Iad în timp ce îl arată cu degetul, nu riscă vreo consecință mai radicală de-atât. E o controversă pentru oamenii care vor să pară controversați dar n-au tupeu pentru ceva mai periculos. Despre Isus s-a mai scris de 1457 ori. De ce nu ați scris dvs. mai bine o carte despre Mohamed?

Saramago: Tu ești nebună, fato? Vrei să mă radă teroriștii de pe fața Pământului?

Nadia: Dle Saramago, vă amintesc că nu vă mai aflați pe fața Pământului.

Saramago: În fine. Vrei să radă Portugalia de pe fața Pământului?

Nadia: Mda, aveți și dvs. dreptate. (cască de-i trosnesc fălcile) Haideți cu Isus, atunci.

Saramago: În cartea mea, Isus nu este rezultatul unui duh sfânt coborât asupra Mariei, ci Maria și Iosif fac Sex! Îți vine să crezi așa ceva? În plus, Isus mai are și Frați și Surori, pentru că Maria a mai avut și alți copii! Ca să împingem controversa și mai departe, Isus nu este un dumnezeu sigur pe el care știe exact ce are de făcut și pe unde s-o ia, ci are Îndoieli și Frământări și alte d-astea. Altă surpriză care desigur îți va face părul măciucă, Maria Magdalena este Iubita lui Isus și de asemenea face Sex cu el!

Siddhartha Gautama, un lider religios oropsit despre care n-are nimeni chef să scrie romane controversate

Nadia: Ce spuneați? Mă scuzați, ațipisem. A, da. Sex cu Maria Magdalena. Fascinant. P-asta sigur n-am mai auzit-o, dle Saramago.

Saramago: Hm. Observ că nu reușesc să te impresionez. Dar ce zici de asta: totul pornește de la păcatul pe care l-a făptuit tatăl natural al lui Isus, Iosif, când a fugit din calea ucigașilor de copii ai lui Irod! Acest păcat îi va bântui toată viața și pe Isus, și pe Iosif, prin coșmaruri și așa mai departe!

Nadia: Stați, stați. Ce păcat?

Saramago: În loc să-i anunțe și pe ceilalți părinți din Betleem să-și ascundă copiii mici, pe care Irod intenționează să-i omoare, el nu spune nimănui că vin ucigașii și-l salvează doar pe Isus!

Nadia: Păi și de ce ar fi făcut altceva?

Saramago: Tu n-ai fi făcut altceva?

Nadia: Normal că nu. Cum să pierd timp prețios, riscând viața propriului plod și pe-a mea, ca să stau la palavre cu ceilalți părinți? Dacă mă întreabă de unde știu, dacă nu mă cred, dacă vor dovezi, dacă nu mă mai lasă să plec agasându-mă cu interogatorii? Dacă e vreunul mai lepră comunistă și mă toarnă autorităților? (Saramago se încruntă). Mă scuzați, știu că vă plac comuniștii. Voiam să spun..ăăă… lepră nazistă. Dar zău, exagerați. Eu zic că Iosif a procedat cu cap.

Saramago: Egoisto. Liberalo. Bine, atunci…ce părere ai de secvența de rezistență a romanului? Isus stă de vorbă cu Dumnezeu și cu diavolul pe o barcă în mijlocul mării. Dumnezeu își dezvăluie planul de a deveni dumnezeul și-altor nații prin intermediul martiriului lui Isus, pentru că, te-ai prins, Dumnezeu e lacom de putere și sânge! Și ca să-și îndeplinească acest capriciu, nu-i ajung numai jertfele sângeroase de animale nevinovate gen miei- te-ai prins, e rău să jertfești animale nevinovate- ci nu se sinchisește nici de suferința oamenilor care au murit pentru că erau creștini sau pentru că nu erau creștini, pentru că, te-ai prins? creștinismul a făcut mult rău prin Cruciade, Inchiziție și alte alea. Și Diavolul e de fapt mai de treabă decât dumnezeu, și-i spune lui Isus: Băi nene, tot omorul ăsta să nu mi-l puneți mie în cârcă. Ba chiar se oferă să-l oprească. Dar dumnezeu nu și nu, pentru că, te-ai prins? Dumnezeu, dacă ar exista, e oricum de fapt rău și nemilos și tolerează atâta nefericire în lume!

Nadia: M-am prins, dle Saramago, mai ceva ca o ulcică de lapte lăsată lângă sobă. Nu-mi mai faceți atâta cu ochiul, publicul dvs. țintă e format în general din oameni care se prind și fără ghionturi. Inchiziție, Cruciade. Nimic din ce n-au mai zis și alții. (cască din nou). Apropo, dle Saramago, cu ce v-au supărat spațiile între paragrafe și semnele de punctuație, de nu le folosiți niciodată?

Saramago: Ia mai lasă-mă în pace. Bine că ești tu deșteaptă.

2. Interviu cu filozoful danez existențialist și creștin Soren Kierkegaard, decedat de multă, multă vreme

Nadia: Bună ziua, dle Chirchegard.

Kierkegaard, entuziasmat: Vrei să vorbești și cu mine despre Isus?

Mă iubește femeile, și e moarte după mine

Nadia: Ăă, nu, habar n-am ce credeți dvs despre Isus sau în ce constă filozofia dvs în general, vă rog să mă scuzați, știu că sunt incultă. Dar voiam să-mi povestiți cartea dvs. Jurnalul seducătorului, mi-a recomandat-o o prietenă.

Kierkegaard: Ah. Ce trist. Nu vrei să vorbim despre spiritualitate, ci despre cum seduc femei.

Nadia: Nu dvs, ci personajul dvs. E ficțiune, nu? Am citit că e inspirată de logodna dvs eșuată cu o oarecare Regine, dar din ce-am înțeles v-ați petrecut restul vieții singur și trist, plângând după ea, întâlnindu-vă doar cu prostituate și în general petrecând mizerabil și melancolic, în timp ce ea s-a măritat și și-a văzut de treabă. Deci serios, doar nu vreți să cred că dvs. sunteți seducătorul.

Kierkegaard: Serios că eu sunt. Nu doar seducător, ci misogin, estet și foarte interesant. Să-ți povestesc cum am sedus-o pe fata din poveste. Am văzut-o pe stradă și am fost fermecat de frumusețea ei – că asta e cam tot ce au femeile fermecător, altminteri sunt niște capete seci- așa că am început să o urmăresc peste tot, până am aflat unde stă și cu ce se ocupă. După aia, am început să o vizitez și m-am împrietenit cu mătușa ei, cu care am petrecut ore în șir discutând chestiuni agrare. Ca să o fac pe Dulcineea mea să mă iubească în mod SUBTIL, m-am întâlnit ca din întâmplare cu ea prin oraș, pândind-o și calculând exact numărul de întâmplări astfel încât să nu devină dubioase. Am încurajat un băiat cam pămpălău cu care m-am împrietenit să-i facă curte, astfel încât, în mod SUBTIL, eu să par mai deștept în comparație cu el. Apoi…

Nadia: Mă scuzați că vă întrerup, am avut o conversație lungă cu dl Saramago, sunt obosită. Puteți să ziceți mai pe scurt?

Kierkegaard: Bine, sar direct la logodnă. Deci, eu și ea suntem logodiți, dar eu o conving în mod SUBTIL că spiritul nostru și iubirea noastră trebuie să fie libere și neîncorsetate de norme sociale, așa că o îndemn să rupă logodna. După aia, pregătesc o casă în care amenajez o copie perfectă a sufrageriei ei, cu toate detaliile…

Nadia: Și mai pe scurt!

Kierkegaard: O conving să vină în casa aia, să se culce cu mine și după aia mă fac că plouă.

Nadia: Asta e tot?

Kierkegaard: Ce altceva mai vrei?

Nadia: Dle Chirchegard! V-ați pierdut vremea săptămâni și luni de zile urmărind o singură fată, umblând lela și degeaba prin oraș ca să vă întâlniți cu ea ca din întâmplare, v-ați împrietenit cu o babă incapabilă de alt subiect de conversație decât agricultura și cu un idiot și ați irosit zile prețioase din viață cu aceste prietenii, v-ați făcut de râs public sfătuindu-vă logodnica să vă dea papucii de ochii lumii, ați dat bani ca să mobilați o casă identic cu casa ei (cam sinistru, trebuie să spun), și după atâta timp și efort, v-ați ales doar cu o (1) partidă de sex? Domnule Chirchegard, sunteți cel mai jalnic seducător care a călcat vreodată pe scoarța terestră!

Kierkegaard: Stai puțin, nu eu, nu eu! E un personaj fictiv.

Nadia dă din mână a lehamite și se duce să citească o carte pentru copii.

Bonus! Am vizionat recent filmul de mare succes și parfum de Oscaruri Black Swan, lăudat de majoritatea recenziilor drept un thriller psihologic supermegaultra. Ingrediente: scene de groază cu sânge, scene de groază cu oglinzi, scene de groază în cadă și pe întuneric, sperieturi a la film de groază în care cineva apare brusc în spatele personajului principal, mamă mega-băgăcioasă și vag incestuoasă, sex oral între femei, balet. Deci da, exceptând baletul, e compoziție de film de groază 100% (inclusiv partea cu sexul, majoritatea horror-urilor se folosesc de sex ca supliment la sânge. Eros și Tanatos, bla bla.) Nu știu ce-or fi fumat ăia de-i zic thriller psihologic, probabil sună mai prestigios. Nu-i rău, dar era mai bine dacă mai tăiau din balet. Se vede prea clar că Natalie Portman habar n-are să danseze.

14 gânduri despre „Evanghelia după Un Autor La Modă și alte scrieri”

  1. Bag de seama influenta indiana in modul de gandire al Nadiei, pe alocuri subtila, pe alocuri eruptila. : )). Of, si a trebuit sa ajungi la Londra pentru asta.
    Poate ca indiencele se misca mai bine spre deosebire de actrita aia, n-am vazut filmul, dar probabil recenzorul se saturase de ororile musonice si aprecia partea placida a lucrurilor.
    Mie indienii imi dau senzatia de maxim plictis pe lumea asta, in tot ceea ce fac, in tot ceea ce spun. Cat despre senzualitatea lor, asa zisa, nici Eliade nu era in toate mintile, sunt convins doar si pentru asta.

  2. Eu cred ca Jose Saramago s-a razboit mai mult cu Biserica Catolica decat cu religia crestina. Am citit un interviul cu el in care afirma ca Evanghelia dupa I.H. este un roman fictiv si trebuie privit ca atare. Si pana la urma mi se pare normal, catolicii au tinut tara sub teroare secole la rand iar mahomedanii (maurii) au adus civilizatie si prosperitate in acea zona. Trebuie judecat din prisma istoriei tarii lui pentru ca istoria Portugaliei i-a influentat opera cel mai mult de la Memorialul Manastirii pana la Pluta de piatra. Daca eram portughez sigur as fii dat foc la o biserica catolica. Nu cred ca fost un scriitor care a scris pentru celebritate si faima, care a dorit intentionat sa socheze cititorii, pur si simplu a fost un militant de stanga care si-a exprimat deschis opiniile. In plus cartea are un anumit umor, sau poate sa ii zic sarcasm.
    Cat despre danez, in Germania un cap in gura se mai zice si „sarut danez”. E o minune ca poporul ala se mai si inmulteste.

  3. Am înțeles că e ficțiune și unde bate nenea Saramago. Sunt însă 2 lucruri care mă enervează: 1. că dacă tot declari un război literar Bisericii, nu reușești să produci nici o idee memorabilă și 2. că deși sunt și eu în stare să-mi dau seama că e sarcastic, el ține morțiș să și explice că e, la tot pasul. Bine că n-a desenat și o schemă pe undeva. Mi-a plăcut că a început cu o prezentare mai dură a timpului și locului, cu tot cu primitivismul și misoginismul lor (desigur că după ce spunea deja a 1457-a oară că femeile nu aveau nici un drept, chiar în aceste cuvinte, de parcă eu aș fi avut amnezie de la o pagină la alta, m-am plictisit și de astea), dar după aia a luat-o rău de tot prin bălării.

  4. n-am citit niciuna din cartile mentionate, in special, si nicio carte scrisa de cei doi autori, in general. dar imi plac la nebunie recenziile tale.
    ideile lu’ dl saramago- nu stiu cand a scris el cartea aia, dar ceva-ceva apare si in „ultima tentatie a lui iisus” (asta e film si sa ma impusti si nu-mi amintesc regizorul) si chiar si in cartile lu’ dan brown. si este extrem de posibil sa fi aparut si in alte scrieri, ale unor autori „seriosi” care ar merita o scurta discutie cu nadia. 🙂 (toate-s vechi si noi sunt toate- ma rog, citatul nu este exact)

  5. Senc iu, senc iu 😀
    Cartea lui Saramago a apărut în 1991. Codul lui DaVinci al lui Dan Brown e sigur mai dincoace. Dar Ultima tentație a lui Isus e într-adevăr o sursă de inspirație posibilă, e ecranizare după un roman din 1960 al lui Nikos Kazantzakis, conform Wikipedia. Filmul e regizat de Martin Scorsese, asta am ținut minte și fără Wikipedia, se vede treaba că le am mai mult cu filmele decât cu cărțile. Aș vrea să citesc și cartea aia, dar n-am găsit-o- Am găsit, în schimb, altceva de Kazantzakis, tot cu Isus în titlu, poate că ar fi trebuit să vorbesc cu el la pachet cu Saramago (cu Kazantzakis, nu cu Isus), că tot erau amândoi niște vajnici susținători ai ideilor de stânga și foarte-stânga.

  6. Toate cartile lui Saramago sunt motivate politic. Cel mai mult mi-a placut Pluta de piatra, care a fost un manifest impotriva intrarii Spaniei si Portugaliei in UE (in 85′ din cate imi aduc aminte). Se pare ca a avut dreptate, intrarea acestor doua tari in UE a fost o mare greseala, nu pentru ele ci pentru celelalte tari membre UE 🙂 . Si asta se vede de abia acum, kacke P.I.I.G.S.!

  7. Problema când scrii ca să demonstrezi ceva e că s-ar putea să rămână doar demonstrația din scrisul tău. Pluta de piatră n-am citit, recunosc. Nu mă arunc să dau calificative lui nenea Saramago per ansamblu, cartea asta în particular mi s-a părut dezamăgitoare și cam atât.

  8. cum ziceam, n-am citit saramago, dar am citit cel putin un alt scriitor motivat politic si nu mi s-a parut ca ar ramane doar demonstratia de capu’ lui/ei. isabel allende pe numele ei; nu stiu cat de sifonata ar iesi dintr-o discutie cu nadia (discutie care chiar ar putea avea loc, traiesc amandoua :)), dar mie nu mi-a lasat acelasi gust prea puternic demonstrativ pe care la lasat saramago nadiei.
    de asemenea, si daniel pennac scrie oarecum motivat politic si/sau social, nu-mi dau prea bine seama, dar iar mi se pare ca nu ramane doar demonstratia.
    pe astia ii stiu eu si imi plac la nebunie scrierile lor.
    chiar mi-ar placea sa „asist” la „discutiile” dintre nadia si cei doi.

  9. Nu cred ca a dorit sa demonstreze ceva sau sa schimbe ceva, cred ca si-a expus o viziune asupra unei probleme sau poate doar a scris ca sa nu o ia razna cum au facut multi altii. Faptul ca pe tine te-a dezamagit conteaza foarte putin, chiar nu conteaza as putea spune, deoarece cartea a fost si este apreciata. Nu vad la ce te asteptai, poate tu esti obisnuita cu Dan Brown, Sandra Brown sau Coelho.

  10. @ Sorin: Încearcă să nu mai faci atâta pe deșteptul. Dacă e blogul meu, înseamnă că părerea mea contează. Că o carte este apreciată de o mulțime nedefinită nu implică obligația mea de a o aprecia doar în virtutea acestui fapt. Doar de-aia avem creiere individuale și ne pierdem vremea cu cititul, altfel am citi doar recenzii unanim aprobate și ne-am obține părerile de acolo. Ironiile ieftine despre Dan Brown și Coelho sunt manifestare tipică a sindromului Fac Pe Deșteptul și te-aș sfătui să renunți la ele aici. Nu i-am citit pe nenii ăia, dar mă plictisesc snobismele vizavi de bestsellere.
    @ady: Sigur că nu e o regulă. Nici la nenea ăsta nu rămâne doar demonstrația, dar el se străduiește din greu.

Comentariile sunt închise.