Aș putea să-i iau locul lui Natalie Portman în Black Swan

Pentru că eu arăt în acest moment așa (minus ținuta făcută din pene):

fără nici un fel de efecte speciale în afară de oboseală extremă. De asemenea, cum filmul încă n-a apărut, habar n-am despre ce e vorba, dar din trailer trag concluzia că e posibil ca totul să se întâmple în imaginația ei (și sper că scenariul nu va avea nesimțirea să ne dezvăluie în final că cealaltă balerină a existat și ea doar în imaginația ei, m-am săturat de surprizele astea a la Fight Club care nu mai surprind pe nimeni), în timp ce eu știu sigur că nu-mi imaginez că am ochii aproximativ la fel de roșii și că arăt la fel de tulburată. 

Nu mi s-a mai întâmplat să fiu atât de obosită încât să fiu nevoită să citesc ce scriu de două-trei ori și tot să-mi mai scape greșeli de ortografie și dezacorduri între subiect și predicat. EU NU fac dezacorduri și greșeli de ortografie. Nu m-ar deranja dacă oboseala m-ar ucide, dar să mă transforme într-o analfabetă? Indiferent care ar fi calitățile scriiturii mele în sine, mă mândream mereu cu gândul că nici un ziar din lume n-ar avea nevoie de corector dacă ar avea numai redactori ca mine. Și acum poftim, de-aia nu e bine să te umfli în pene.

N-am fost niciodată drogată, iar consumul de alcool n-a trecut vreodată de zona „Sunt un pic prea veselă, apoi somnoroasă”, dar îmi imaginez că starea pe care o am acum e asemănătoare cu cea de intoxicare cu substanțe interzise. Culorile sunt mai stridente, sunetele se aud altfel. Timpul e parcă discontinuu, ba se târâie, ba fulgeră pe lângă mine și mă întreb când s-a mai întâmplat și asta. Moțăi pe scaun și mi se pare că au trecut ore când de fapt am ținut ochii închiși doar cinci minute. Memoria pe termen scurt se dezintegrează. Mă uit la cuvinte banale de parcă le-aș vedea pentru prima oară și nu le înțeleg sensul. E ca un fel de transă în care aș putea spune oricui orice. Și deși nu e o epuizare cauzată de efort fizic, mă dor toate oasele. În această stare, oamenii simpatici îmi sunt antipatici, cei antipatici, de-a dreptul odioși și aș condamna planeta la distrugere fără să mă gândesc de două ori, pentru că am impresia că mă aflu într-o realitate paralelă.

Pe scurt, sunt foarte obosită, iar vina e numai și numai a maratonului de despicat firul în patru din creierul meu, măcar de ar fi un maraton în linie dreaptă, dar nu, e în cercuri și opturi și chiar figuri cu mai multe bucle pentru care nu cunosc denumirea exactă, să zicem că arată ca infotronii din Supaplex.  Nu vreau nimic, doar să mă laud că în sfârșit sunt și eu obosită, după ce în perioada studenției mi se reproșa constant că eu nu știu ce înseamnă să fii obosit și morocănos ca oamenii serioși, care nu fac degeaba umbră pământului. Acum știu, mulțumesc, nu-mi place, aș dori să revin la starea mea inițială.

În încheiere, un exercițiu de animație realizat după ce am citit lecțiile despre fugă și salt din Manualul de Supraviețuire pentru Animatori. Nu are nici un sens- filmulețul meu, nu Manualul- , iar saltul a căpătat un timing ciudat după ce am încărcat clipul online, dar nu mă poate acuza nimeni că nu încerc să dau un sens existenței mele. Chiar dacă sunt îngrozitor de obosită.
http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=14541172&server=vimeo.com&show_title=1&show_byline=1&show_portrait=1&color=00ADEF&fullscreen=1&autoplay=0&loop=0

4 gânduri despre „Aș putea să-i iau locul lui Natalie Portman în Black Swan”

  1. Sa nu-mi spui ca despici firul in patru in legatura cu decizia aia pe care trebuie sa o iei. Si in rest, incearca sa mai si dormi. E totusi vital.

Comentariile sunt închise.