Nadia și procesul decizional

Să zicem că am de ales între Laie și Bălaie. Atât Laie, cât și Bălaie sunt elemente importante care vor afecta semnificativ viața Nadiei și nu pot coexista, așa că decizia trebuie luată, până la un anumit termen, să-i zicem, Târziu.

Mai întâi, Nadia va avea o abordare rațională, analizând atât avantajele cât și dezavantajele lui Laie și Bălaie și întorcându-le pe toate fețele. De fapt, analiza se va concentra pe dezavantaje, ținând cont că Nadia este o persoană văicăreață și pesimistă. Care dintre aceste două opțiuni este mai puțin oribilă și mă va face să înjur mai puțin în gând și ocazional cu glas tare?

În următoarele zile până la Târziu, eroina noastră își va petrece timpul înclinând alternativ către fiecare din cele două variante și având insomnii și coșmaruri din pricina lor. De pildă, va visa că a ales Laie și că rezultatul a fost asemănător cu o ecranizare după Stephen King făcută de un regizor japonez. „Ah, ce bine că a fost doar un vis! Acum știu că trebuie să aleg Bălaie!” va spune ea la trezire. Doar că în noaptea următoare coșmarul va fi despre Bălaie, ceea ce apasă un mare buton de RESET pentru toată dezbaterea interioară. Ah, ce bine ar fi dacă termenul până la care trebuie luată hotărârea nu ar veni niciodată și timpul s-ar opri! Dar Nadia știe că e exact atunci când era elevă și o făcea de oaie la fizică: oricât ți s-ar fi părut vineri că ziua de luni când se anunță notele e departe și e posibil să nu mai vină, ea vine întotdeauna, așa cum va veni implacabilă și ziua morții noastre, a tuturor.

După această deliberare intensă și istovitoare, în care Nadia doarme trei-patru ore pe noapte și mănâncă numai struguri și alune prăjite, se va hotărî ca pe ultima sută de metri dinainte de Târziu să nu se mai gândească deloc la Laie și Bălaie și să facă orice altceva. Acestea sunt scurte vremuri de fericire, în care Nadia citește, desenează, doarme până la patru după-amiaza dacă e o zi de weekend, se uită la episoade vechi din Buffy, spaima vampirilor și în general se simte relaxată și ușoară. Unele momente îi aduc aminte vag de situația neplăcută în care se află, de exemplu dacă Buffy are de ales între a pleca la facultate sau a rămâne în Sunnydale ca să se pupe cu iubitul ei vampir și să-i omoare pe ceilalți vampiri care n-au norocul să fie iubiții ei, dar în general totul e bine. Iar când termenul în sfârșit a sosit, sosește și o revelație: de fapt, nu arde dacă mai amânăm hotărârea un pic. Să spunem, până la Și Mai Târziu. Și o luăm de la capăt până devine clar că Și Mai Târziu se transformă În Foarte Târziu și că trebuie hotărât ceva aici, acum.

Așa că alege Laie, cam la nimereală. Dacă ar fi absolut și cu desăvârșire imposibil să se mai răzgândească, probabil că ar înnebuni și s-ar arunca de pe podul Basarab pe acoperișul unui tren accelerat care merge ca un personal. Dar există întotdeauna modalități de scăpare, se consolează Nadia. Chiar și în ultimul moment te poți răzgândi. Nu-i așa? Nu-i așa? Nu-i o decizie de neîntors. Spuneți-mi că mă pot răzgândi! Dacă am făcut alegerea greșită? Oare voi regreta până la următoarea Eră Glaciară? Nadia se întoarce la insomnii și alune prăjite până în momentul în care trebuie să pună în practică ce-a ales. Și asta și face, dacă nu o lovește o nebunie temporară în ultima secundă și renunță, luând-o pe calea ailaltă, ceea ce e posibil. Oricare ar fi, Nadia se va gândi după aceea tot restul vieții ce-ar fi fost dacă ar fi ales Bălaie în loc de Laie sau Laie în loc de Bălaie.

Asta dacă Laie și Bălaie sunt importante. Dacă sunt mărunțișuri, de exemplu ce să aleagă din meniu la restaurant, Nadia se va uita pur și simplu în meniu timp de 20 minute cu mare atenție, ignorându-și atât comesenii cât și chelnerul iritat, și apoi va arăta spre un comesean la întâmplare: „Vreau și eu ce-a luat ăla!”

Deci da, incapacitatea de a lua hotărâri îmi va distruge viața.

Societatea în frunte cu propria-mi mamă mă consideră un om nebun pentru că prefer să dorm ziua și să lucrez noaptea. Eu spun: nebuni sunteți voi, societate. Acum când scriu, e patru dimineața, e răcoare, liniște perfectă și cântă greierii, și totuși activitatea voastră se desfășoară ziua la patruzeci de grade. Asta n-a avut mare legătură cu restul, dar sunt oarecum asemănătoare unui om beat în incoerență pentru că sus-numita căldură de patruzeci de grade mă îmbolnăvește fizic și psihic, îmi provoacă o criză de bilă continuă combinată cu cădere nervoasă, și aș vrea să nu fiu nevoită să fac altceva decât să zac în pat pe toată perioada desfășurării ei.

Over and out.

7 gânduri despre “Nadia și procesul decizional

  1. Parca zici ca ai scapat din filmul Mr. Nobody. Dar chiar asa e o problema de viata si de moarte? Poate daca ne-ai fi zis concret ce si cum, te-am fi putut ajuta cu sfaturi. Sau poate ca te-am fi incurcat si mai rau. 😀

  2. Eh, e la origine o chestiune de: fă o schimbare interesantă dar riscantă vs. nu schimba nimic, că nu-ți merge rău. Dar și din astea se ramifică alte alegeri. 😀

  3. Pai… eu as fi ales schimbarea, sincera sa fiu. Adica in general imi doresc lucruri noi, ma omoara atata monotonie. Si chiar daca iese ceva rau, asta e, macar ai aflat cum e. Ei, si cat de rau poate sa fie pana la urma? Oricum, nu cred ca preferi ca toata viata ta sa decurga strict in acelasi mod, in ideea ca e caldut asa cum e acum. Nu strica sa risti un pic, pana la urma cred ca o sa merite. Acum depinde si ce iti doresti tu. Eu iti spun asa in general, tu stii mai bine situatia concreta.

    In orice caz, nu te gandi dinainte la regrete, ca asa iti blochezi orice decizie pe care trebuie sa o iei la un moment dat. Oricum, bafta 🙂

  4. @mary: da, cam asa suna argumentele si in capul meu. Doar ca sunt o persoana stapanita de frici.
    @Eu: ma bucur ca nu sunt singura intr-ale nehotararii, atunci. 😀

  5. Draga Nadia, trebuie sa te simti libera, ca daca nu tu, atunci cine vrei sa te simta libera? Azi alegi Laie, maine Balaie. Sau invers. Sau pe amandoua. Si daca regreti, ce? Si daca ai problema cu hotararile ce? E problema ta.
    Si daca esti nebuna, atunci felicitari! Sa fii nenebun e destul de ciudat, nu-i asa? 🙂

Comentariile sunt închise.