Ana celor o mie de zile și alte chicklit-uri

Un nou episod special și feminist din seria Dialoguri imaginare cu scriitori morți- de data asta interlocutorii Nadiei sunt scriitori încă în viață, cu care Nadia chiar ar putea sta de vorbă la un moment dat, în viitor, când Nadia, să zicem, ar înceta să mai fie un ilustru Nimeni. De asemenea, scriitorii din acest episod sunt cu toții femei, așadar ne vom referi de aici încolo la ei cu pronumele „ele”.

Uitați-vă la ea și spuneți-mi că nu cere un ibric în cap.

Cu Elfriede Jelinek, câștigătoare de Nobel
Nadia: Tanti Elfrida, cu tine nu vreau să vorbesc prea mult. Ai o moacă antipatică și îmi dai impresia că ești cam afurisită. Vreau doar să-ți semnalez următorul episod. Mă aflam în metrou, în drum spre piața Unirii, și citeam romanul matale Pianista. O secvență în care eroina matale, Erika, se mutilează genital cu o lamă în fața unei oglinzi de bărbierit mi-a declanșat instantaneu o criză de bilă. Ai măcar habar cât de nasol este să ți se facă rău în metrou? Nici măcar nu ai unde să te duci! Ce ai fi făcut în atare situație? Ce ai de spus în apărarea ta? Știi ce? M-ai enervat atât de rău încât nici măcar nu vreau să aud ce ai de spus. Vreau doar un singur lucru: să te lovesc cu un ibric în cap.
Nadia o lovește pe Elfrida cu un ibric în cap atât de tare încât îi turtește freza tapată care apare în toate pozele Elfridei.

Cu Jeanette Winterson, autoarea romanului despre lesbiene Portocalele nu sunt singurele fructe
Nadia, entuziasmată: O carte despre lesbiene!
Jeanette: Nu numai despre lesbiene, dar și despre ultrareligioși și cât sunt ei de ridicoli!
Nadia, și mai entuziasmată: Oh boy! Oh boy!
Jeanette: Am crescut într-o familie ultrareligioasă, iar mama m-a făcut să cred că sunt plină de spirit sfânt și destinată unei vieți de misionară și predicatoare. Eu n-aveam nimic împotrivă. Doar că m-am îndrăgostit de prietena mea Melanie. Nu mi se părea că e vreo contradicție cu credința mea, ba din contră, și Melanie voia să devină misionară. Însă noaptea, în camera ei….
Nadia, rânjind ca o pisică de Cheshire: Așaaa….
Jeanette: Cavalerul Percival a plecat în căutarea destinului său, lăsându-i în urmă pe cavalerii mesei rotunde de la curtea regelui Arthur. Drumul său trecea printr-un codru des și întunecat, iar calul îi era obosit. Percival s-a oprit și s-a așezat la poalele unui copac mare…
Nadia: Stai, stai un pic. Ha? Ce? Poftim?
Jeanette: Ce nu înțelegi? E destul de clar. Percival s-a așezat lângă un copac mare…
Nadia: Da, bine, dar ce caută Percival aici? Ce legătură are cu lesbienele?
Jeanette: E o metaforă.
Nadia: …
Jeanette: El își caută drumul, eu sunt dezorientată în ce privește identitatea sexuală…
Nadia, descumpănită: A, OK. Continuă, te rog.
Jeanette: Comunitatea religioasă în care trăiam a fost scandalizată când a aflat despre mine și Melanie. Cu toții au fost convinși că suntem posedate de diavol și că e nevoie să fim exorcizate. Trăia odată demult o fată pe nume Winnet, care a ajuns la castelul unui vrăjitor. Vrăjitorul a primit-o înăuntru și ea, când a intrat, a uitat totul despre familia ei dinainte…
Nadia: Stai, stai. Ce Winnet? Ce vrăjitor? De ce tot amesteci povestea lesbienelor cu diverse alte divagații despre cavaleri, elfi și prințese?
Jeanette, plângăreț: Ca să fie mai interesantă! Ca să fie mai profundă, metaforoasă, artistică! Ah, mai scutește-mă! Încerc și eu să demonstrez că știu să scriu!!
Nadia: Tanti, cartea ta e despre despre lesbiene printre Jesus freaks. Chiar crezi că e nevoie de cavalerul Percival să o facă mai interesantă?

Ana Boleyn, pe vremea când capul ei era încă atașat de restul corpului

Cu Phillipa Gregory, autoarea chicklitului cu subiect istoric „The Other Boleyn Girl”
Nadia: Ah, e vorba despre Ana Boleyn? Minunat. Ana Boleyn e printre personajele mele istorice preferate!
Filipa, înțepată și cu accent englezesc: Ei bine, nu e vorba numai despre Ana, ci despre sora ei Maria, care a fost și ea iubita lui Henric al optulea, dar pe care istoricii au îngropat-o în uitare.
Nadia: Foarte drăguț. Vă rog, tanti Filipa, începeți povestea.
Filipa: Ana și Maria primiseră o educație aleasă la curtea regelui Franței și au fost aduse apoi ca doamne de companie pentru regina Caterina, soția lui Henric al optulea, pentru că erau de viță nobilă, niște Boleyn și Howard. La curtea regală, toată lumea se lăsa în voia dorinței ca niște târfe, mai ales regele, așa că rudele fetelor, niște Boleyn și niște Howard, și-au dat seama repede că le-ar putea folosi ca pe niște târfe ca să obțină avantaje politice. Când regele a pus ochii plini de dorință pe Maria, ea ar fi vrut să se împotrivească, dar, pentru că era o Boleyn și o Howard, a trebuit să facă ce i-a spus familia ei și să devină târfa lui. De fapt, s-a îndrăgostit și ea de el și chiar îl întâmpina cu dorință, dar, cu toate că a învățat repede niște șmecherii de târfă ca să-l facă fericit, de exemplu sexul oral, dorința lui Henric a pălit repede. Rudele fetelor, Boleyn și Howard adevărați, și-au dat seama că nu pot apăra interesele familiei altfel decât promovând-o pe Ana, pe care Henric o privea deja cu dorință pătimașă, drept următoarea târfă a regelui. Maria a fost așadar dată la o parte ca ultima târfă, asta e soarta fetelor din familia Boleyn și Howard. Ana, însă, a refuzat să devină târfa lui Henric și a preferat să-i ațâțe dorința…
Nadia: Mă scuzați că vă întrerup.
Filipa: Spune, dragă.
Nadia: Am înțeles din ce familie făceau parte gagicile astea, nu trebuie să îmi tot repetați la fiecare două rânduri. În plus, ați folosit până acum termenii târfă și dorință de aproximativ o mie patru sute cincizeci și șase virgulă perioadă trei ori. Alte cuvinte nu mai știți?
Filipa, indignată: Poftim?
Nadia, binevoitoare: Știu că nu e așa ușor să scrii chicklit, nu vă supărați. Haideți să ne gândim împreună la sinonime pentru târfă, de exemplu. Hmm. Parașută e prea contemporan. Curvă? Prostituată? Femeie ușoară? Depravată? Stricată? Desfrânată? Destrăbălată? Vagaboandă? ….Ați notat ceva din ce v-am zis?
Filipa: Cum îndrăznești să numești cartea mea chicklit? E un roman istoric serios! M-am Documentat pentru el!
Filipa îi intoarce spatele Nadiei și părăsește această conversație degradantă.

În afară de literatură de calitate superioară, subsemnata mai citește zilele astea și niște manuale de animație, pe care speră să le termine cândva în această existență pământească, iar din când în când încearcă să mai și pună în aplicare ce citește pe acolo. De exemplu, aceste exerciții de figurine mergătoare:

Am făcut just for fun și această prostioară care n-are nici un sens și nici o legătură cu regulile civilizate ale animației, dar are legătură cu acest desen al meu mai vechi:

La sfârșit trebuia să scrie Sweets are dangerous, brush your teeth, dar din motive necunoscute Vimeo mi-a mâncat ultimul cadru.

12 gânduri despre “Ana celor o mie de zile și alte chicklit-uri

  1. Majoritatea scriitorilor fac literatura de dragul literaturii. Cuvinte care suna frumos si nu comunica nimic. Pentru majoritatea a scrie este doar un job si o fac ca orice functionar sau muncitor. Din pacate Sabato, Kafka sau Saint-Exupéry au murit si nu le va mai lua nimeni locul.
    Cat despre fufele de care vorbesti, ei bine filozofia si literatura nu sunt pentru femei.

  2. @Sorin: Nu te-am văzut comentând la posturile în care făceam mișto de cărți scrise de bărbați cum că literatura nu e pentru bărbați. Idioți de ambe sexe sunt gârlă în tagma scriitorilor. Bărbații sunt mai numeroși, așa că și cei care scriu bine sunt mai numeroși, dar procentual vorbind cred că situația e similară.
    În plus, iar iei totul prea în serios. Nici măcar n-am spus că mi s-au părut atât de proaste cărțile respective, ci pur și simplu mi-a fost foarte ușor să râd de ele. Dar mie mi-e ușor să râd de orice.

  3. „Bărbații sunt mai numeroși, așa că și cei care scriu bine sunt mai numeroși, dar procentual vorbind cred că situația e similară.” Barbatii sunt cu 0,3% mai multi, vrei sa zici ca sunt cu 0,3% mai multi scriitori buni sau filozofi buni, sau ingineri sau in orice activitate in care trebuie sa gandesti? Femeile nu au fost impiedicate niciodata sa gandeasca.

  4. Bărbații sunt mult mai numeroși în tagma scriitorilor, asta voiam să spun. Femeile au tot fost împiedicate să gândească și din păcate acum se cam împiedică singure.

  5. Acest fapt nu are nici o legatura cu inteligenta, nu inseamna ca femeile sunt mai proaste decat barbatii. Sunt foarte multe domenii in care femeile sunt superioare barbatiilor. O societate functionala este una in care indivizii isi distribuie sarcinile in functie de talentul si pregatirea fiecaruia. Femei care boxeaza in ring sau lucreaza in mina si barbati care croseteaza sunt anomalii. Incepand de la furnici si albine pana la un stol de pasari migratoare, in fiecare societate organizata fiecare membru face ceea ce stie mai bine. Nu se revolta nimeni si nimeni nu se simte inferior sau marginalizat. Oamenii au evoluat pentru ca si-au distribuit sarcinile intre membrii, si aceasta distributie a condus la anumite specializari intre sexe, ducand pana la o functionare diferita a emisferelor cerebrale. Ceea ce a facut ca femeia si barbatul sa fie foarte diferiti, incepand de la modul de gandire pana la aspecte fiziologice. De ce sa ne chinuim sa facem ceva pentru care corpul nostru nu este adaptat?
    Acest lucru inseamna evolutie si daca stricam aceasta ordine regresam. Trebuie avuta mare grija in ceea ce priveste cuvantul Progres. Progresul poate fii o capcana, mai ales cel tehnologic.

  6. Pai…nici eu nu ma innebunesc dupa femei care boxeaza in ring, dar daca vreuna vrea sa faca asta, cine sunt eu sa ma impotrivesc? Cat despre barbati care croseteaza: http://www.menwhoknit.com/community/😆
    Normal e orice te multumeste pe tine, atata timp cat nu-i deranjezi pe altii. Si cred ca e foarte enervant pentru cineva care-si doreste sa faca ceva mai putin obisnuit sa i se spuna ca „nu e corpul lui/ei adaptat pentru asta”. Nu zice nimeni ca ar trebui sa crosetezi tu, ci sa recunosti ca exista unii care vor si ca nu poti gasi un argument fiziologic cu care sa-i impiedici.
    Cred ca exista mai putine femei scriitoare, de pilda, pentru ca secole de-a randul li s-a tot spus ca ele „nu sunt facute” pentru activitati care necesita gandire. Si mie mi se zicea ca fetele nu sunt facute pentru matematica, si totusi, din clasa mea de liceu cu 22 baieti, cele mai bune la mate erau fetele.

  7. In general femeile au rezultate mai bune in scoala si pentru faptul ca sunt mai serioase si mai interesate, totusi nu am auzit de o mare matematiciana pana acum. Femeile sunt capabile sa aprofundeze si sa dezvolte inovatii, dar nu au facut descoperiri remarcabile, revolutionare. Totul pleaca de la faptul ca IQ-ul este uniform si de nivel mediu, la barbati sunt mai multe extreme. Dar asta iarasi nu inseamna ca unii sau altii ar fii inferiori.
    La un singur lucru nu sunt de acord cu tine, nimeni nu te poate impiedica sa gandesti, te poate impiedica eventul sa publici sau sa vorbesti ceea ce gandesti.
    S-au facut multe studii care arata ca exista diferente majore intre copii crescuti de mama si cei crescuti de tata sau care au crescut mai mult singuri cand ambii parinti erau la munca.

  8. Pentru ca am imbatranit amandoi. De la o varsta ai putine idei dar fixe. Uite, zilele trecute m-am intalnit cu un prieten de liceu si mi-am adus aminte de o intamplare amuzanta: aveam un profesor nou si cum prietenul emu nu era prea cuminte in clasa profesorul l-a amenintat ca ii da nota 9 la purtare. Prietenul meu in loc sa stea cuminte i-a zis la profesor ca daca ii face nota 9 la purtare el ii face cadou o lada de bere. Bineinteles ca profesorul face spume si se duce direct la diriginte sa ii scada nota la purtare, cand vorbeste cu dirigintele era sa cada jos, prietenul meu avea deja nota 7 la purtare.

  9. Foarte haioase dialogurile, Nadia.
    Iar animatia cu maseaua e beton. Si ideea si realizarea.
    Spor la invatat! Si eu ma chinui sa fac tutoriale, dar sunt atat de lenesa, si am nevoie in plus de o tona de rabdare.

  10. @Sorin,
    Tipule, ai dat de pamant cu teoria evolutiei cu frazele astea: „Oamenii au evoluat pentru ca si-au distribuit sarcinile intre membrii, si aceasta distributie a condus la anumite specializari intre sexe, ducand pana la o functionare diferita a emisferelor cerebrale. Ceea ce a facut ca femeia si barbatul sa fie foarte diferiti, incepand de la modul de gandire pana la aspecte fiziologice.” Si nu la modul de bine.

Comentariile sunt închise.