Nadia întreabă, nimeni nu răspunde

O nouă operă de artă din seria de succes Notițe de la masterat

Doamnelor și voi, bă! După curentul electric care mă urăște și apa care curge în sus, vă prezint altă inovație a casei mele: soneria care sună doar după ce ăla care a sunat a intrat demult în casă. La început am crezut că Fantomas se ține de glume, dar asta nu explica muțenia soneriei în momentul apăsării inițiale. Acest fenomen mă face să fiu încrezătoare în dezvoltarea călătoriilor în timp, o activitate pe care intenționez s-o practic la un moment dat deoarece din cauza comprimării evidente a timpului mă simt jefuită de propria tinerețe. Cred că mă va ajuta și comentatoarea Eurosport Ivonne Ghiță care adineauri a anunțat că niște dansatori pe gheață „tocmai au intrat pe patinoarul de acum patru ani.” Ivonne, dacă citești, vreau și eu mașina timpului o tură.

Să trecem la întrebările existențiale.

1. Acest pasaj din Geneză mă sâcâie de când am citit prima oară Biblia acum niște ani, la îndemnul oamenilor care îmi spuneau că n-am dreptul să fiu necredincioasă dacă nu știu despre ce e vorba (după ce-am aflat despre ce e vorba, tot necredincioasă am rămas):

„Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh.” (Geneză cap.4, versetele 15, 16, 17).

În acel moment, Adam, Eva și băiatul lor Cain (care tocmai îl omorâse pe frati-su) erau singurii oameni de pe pământ, și unica lor șansă la perpetuarea speciei era cosangvinizarea. Totuși, Cain s-a dus în ținutul Nod, a găsit acolo o gagică, s-a însurat cu ea și a făcut un copil! De unde a apărut gagica acolo? Textul nu specifică. Ar fi putut fi tot o fiică a lui Adam și Eva care plecase puțin la plimbare și nu s-a mai întors (asta a fost explicația pe care mi-a dat-o o profă de religie din liceu), doar că la momentul respectiv Adam și Eva nu aveau alți copii. Abia după incidentul fratricid Dumnezeu le trimite un alt băiat în locul lui Abel, pe Set, și apoi „fii și fiice”. Concluzia logică e că de la bun început mai erau și alți oameni pe Pământ în afară de familia Adam-și-Eva. Și iată cum teoria lui Darwin și Biblia nu se mai contrazic- unii oameni se trag din maimuță, alții sunt făcuți de Dumnezeu. Îmi dau seama că scrierile religioase nu sunt foarte logice, dar orice univers fantastic trebuie să își respecte propriile reguli. Dacă ar fi făcut Matrix o asemenea eroare de continuitate, criticii de film din întreaga lume l-ar fi desființat.

Și dacă tot veni vorba de Geneză: n-am înțeles niciodată de ce ar trebui să fim supărați pe Primii Oameni pentru așa-zisul lor păcat originar. Citez: „Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”” Din acest pasaj reiese că Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii să nu cunoască niciodată binele și răul și i-a trimis repede la plimbare pentru că deveniseră la fel de deștepți ca el. Dumnezeul Vechiului Testament e așadar un tiran care și-a făcut o grădină zoologică personală și ar fi vrut să se distreze la infinit privindu-i pe Primii Oameni cum mănâncă, beau și se împerechează în prostie la fel cu celelalte animale din grădina Edenului. Dar pentru că Oamenii au devenit inteligenți, făcând astfel posibilă existența lui Mozart și Beethoven, a lui Leonardo Da Vinci și Van Gogh, a avioanelor și navelor spațiale și în general a tuturor lucrurilor vag interesante întâmplate ulterior, Dumnezeu a simțit nevoia să-i pedepsească, supărat că nu poate să-i mai țină în starea cea mai primitivă și mai avantajoasă pentru el, exact ca un stăpân de sclavi. De aici rezultă că intreaga cultură iudeo-creștină a iubirii de Dumnezeu are la bază masochismul sau sindromul Stockholm. De asemenea rezultă că oamenii sunt la fel de deștepți ca Dumnezeu. De unde putem vedea clar că Geneza e o operă de ficțiune.

2. La începutul piesei Romeo și Julieta, Romeo e îndrăgostit de o fată pe nume Rosaline, pe care o descrie așa:

One fairer than my love! the all-seeing sun
Ne’er saw her match since first the world begun.

Romeo e deci lovit de melancolie blegoasă și toți prietenii lui fac mișto de el pentru că vorbește bombastic și oftează după Rozalinda. Doar că la balul Capuleților, unde o cunoaște pe Julieta, Romeo uită instantaneu de Rozalinda, care nu mai e pomenită niciodată. A doua zi, individul e deja însurat cu Julieta, despre care vorbește în cuvinte nu mult diferite de cele de mai sus. Întrebarea mea e: chiar nu i se pare nimănui că ceva nu e în regulă? De când se tot pune în scenă și ecranizează și ridică în slăvi drept simbol al iubirii adevărate și eterne piesa asta, nu s-a gândit nimeni să scoată în evidență că Romeo era un caraghios flușturatic care ar fi părăsit-o pe Julieta pentru următoarea fătucă drăgălașă din Verona dacă dorința de a le face părinților în necaz nu l-ar fi obligat să se sinucidă? Cinicii zic de obicei că dacă cei doi amorezi ar fi trăit, amorul lor ar fi fost ucis de rutină. Aiurea! Nici n-ar fi apucat rutina. Doar dacă Romeo rămânea cumva orb și n-apuca să o vadă în balcon pe, să zicem, Esmeralda de alături.

Cam atât momentan, în caz că nu ne mai vedem, bună dimineața, bună seara și noapte bună, cum zicea Jim Carrey în Truman Show.

4 gânduri despre „Nadia întreabă, nimeni nu răspunde”

  1. Vechiul Testament (denumit in continuare VT) este in contradictie flagranta cu Noul Testament (denumit in continuare NT), mai mult, in Vechiul Testament sunt multe pasaje de un rasism care l-ar face pana si pe Hitler sa roseasca. Dumnezeu din VT este dur, razbunator, haotic, cel din NT este bun (personal am tras concluzia ca cel din VT se apropie mai mult de realitate si Isus a fost doar un hipiot pacalit de taicasu’). Sfatul meu este: crede si nu cerceta. In final tot acolo ajungi. Cand ochisorii aia (presupun) draguti ai tai ii mananca viermii, undeva la 2 metri sub pamant, crezi ca mai conteaza ce a scris William Shakespeare? Eu sper sa existe Dumnezeu, cu riscul de a ajunge in Iad. Macar am speranta ca moartea nu va sfarsi totul si eu o sa exist, sub o anumita forma si mai departe. Gandul asta ca dupa ce mor nu o sa mai exist deloc, ca si cum ai stinge lumina pentru totdeauna, ma face sa ma dau cu capul de pereti.

  2. Ba, daca ai sti cat m-am gandit si eu la chestiile astea :)) Despre asta cu Romeo imi amintesc ca scrisesem in liceu un fel de eseu-scrisoare in care il faceam pe Romeo curvar si luam la misto iubirea lor adevarata. Atunci mi-a zis profa de romana sa ii duc poze din copilarie sa vada daca inca „aveam lumina in ochi”.

    Am aflat mai tarziu de la un prof format pe la Princeton ca Romeo si Julieta e de fapt o ironie. Well, they fooled me! Cel putin la-nceput.

  3. Salut!
    :)) Sfanta Maria din Guadalupe si/sau Sfinte Sisoe! (pe sistemul :’ ȘI SFÂNTUL STELIAN OCROTITORUL COPIILOR CARE N-ARE NICI O LEGĂTURĂ ÎN CAZUL DE FAȚĂ ȘI ORICUM E UN SFÂNT NEIMPORTANT DAR ÎMI PLACE MIE NUMELE LUI ‘ )
    Am ras,rad si o sa mai rad-cand am sa-mi aduc aminte 😀 – mult si bine.Esti criminala!Neinspirata alegere,asta cu jurnalismul.Ca sa ajungi tu jurnalista,in mod normal trebuie sa n-ai mama,sa n-ai tata si,din cand in cand,nici acuzativ in exprimare.Ori la tine…
    Altfel,recomand cu tarie ( tuica,votca,palinca ) Charles Bukowski,daca nu l-ai citit deja.
    Merci pentru ca datorita(sau din cauza) ta(sau tie :)) ) ma doare corpul de ras,netrebnico!
    Noroc!

Comentariile sunt închise.