MI-E FRICĂ

V-am mai spus că masteratul pe care îl fac e îngrozitor, dureros de plictisitor, nu? Noroc că nu frecventez cursurile prea des. Dar atunci când le frecventez e, uneori, atât de plictisitor încât am doar două opțiuni: să dorm sau să mă uit pe pereți. Numai că de data asta eram hotărâtă să mă comport ca un student responsabil și să nu mai adorm, și să rețin tot ce spune profesorul, și să iau examenul cu notă mare și să am un viitor strălucit și m-am uitat din greșeală spre peretele din stânga și AAAAAH DUMNEZEULE ȘI ISUS CHRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU MAICĂ PRECISTĂ ȘI SFÂNTUL STELIAN OCROTITORUL COPIILOR CARE N-ARE NICI O LEGĂTURĂ ÎN CAZUL DE FAȚĂ ȘI ORICUM E UN SFÂNT NEIMPORTANT DAR ÎMI PLACE MIE NUMELE LUI, CE-I ASTA?

Era o pată de mucegai. Nu sunt o bogătașă, nu locuiesc într-o vilă și n-am învățat până acum la școli particulare, dar asta e de departe cea mai măreață pată de mucegai pe care am văzut-o vreodată în viața mea. Această fotografie nu o avantajează, era de fapt de 2 ori mai mare și se întindea și pe tavan, dar n-am reușit să o prind cum trebuie pozând-o pe furiș în timpul unui curs, sper că mă înțelegeți.

Pata aceasta e o forță a naturii. Din ea s-ar fi putut prepara antibiotice cât să-i vindece pe toți ciumații din timpul Morții Negre din secolul 14, precum și pe cei din timpul Marilor Ciume din Sevilla, Londra și Viena din secolul 17, și probabil ar mai fi rămas și pentru toți leproșii din Biblie și pentru toate TBC-istele tinere și frumoase din toate romanele siropoase din secolul 19. S-ar fi putut trata de sifilis Baudelaire și Maupassant și Toulouse-Lautrec și Heinrich Heine și Edouard Manet și Eminescu deși Eminescu se pare că nici măcar nu a avut sifilis dar pata asta e atât de mare și generoasă încât i-ar fi dat și lui niște penicilină oricum.

Mi-e frică, vă jur pe Isus și Maica Precista și Sfântul Stelian. Pata aia e vie, trebuie să fie. E un organism viu, cu conștiință proprie, și pândește acolo până când va fi suficient de mare să ne înghită pe toți. Sau e cuibul a miliarde și triliarde de monstruleți mucegăioși mici care vor zbura din perete și ne vor înconjura, se vor vîrî în urechile noastre și ne vor poseda creierele, ne vor transforma într-o societate de zombie și această sală de clasă din Polizu va fi templul nostru unde o să ne închinăm cu toții la mucegaiul mamă AAAH NU VREAU, SĂ MĂ AJUTE CINEVA AJUTOR HELP AUFWIEDERSEHN ȘTIU CĂ ASTA NU ÎNSEAMNĂ AJUTOR DAR NU ȘTIU PREA MULTĂ GERMANĂ.

În timp ce eu simțeam enorm și vedeam monstruos, în clasă avea loc proiecția unor clipuri electorale care trebuiau analizate din punct de vedere…ăăăă…dintr-un punct de vedere. Printre ele, și unul cu Nicolas Sarkozy.

Nadia: Nenea ăsta are o față de zici că e tot timpul beat…Nu pot să-l iau în serios.

O colegă: Cine?

Nadia: Sarkozy.

Colega: Stai, tu îl știi pe Schirchizi ăsta? L-ai mai văzut? Uau!

Nadia: Ăă…da…

Colega: Cine e?

Nadia: Președintele Franței.

Colega: Vuz ave leo franse, ei?

Nadia: Ha?

Colega: Vuz ave leo franse…Le ai cu francezii.

Nadia: A…da, da. Je, je. (oftează din rărunchi)

– Sfârșit! Deocamdată!-

P.S. MI-E FRICĂ.

5 gânduri despre „MI-E FRICĂ”

  1. Grupele la mastere sunt prea mici pentru a dormi literalmente, nu? (Faptul ca nu mai pot concepe expresia „dorm la curs” decat la propriu nu e un lucru prea bun, nu?)

    Ah, și. FUGI. ACUM.

  2. ahahahahahha şi încă de trei ori la rând. dar nadia! astea sunt nişte veritabile flori de mucigai. arghezizează-te şi tu

  3. Răzvan: Grupa e suficient de mare, în teorie, dar absenteismul e grav, ceea ce zădărnicește somnul puținilor prezenți. Dar „dorm la curs” e cât se poate de la propriu. Toți dormim la curs. Unii mai și sforăie. Oameni suntem.
    Anna: Nu mi-a plăcut niciodată Arghezi. E poetul meu român studiat-în-școală cel mai ne-preferat, după Ion Barbu.

  4. Poti sa faci astm sau alergie de la asa ceva. Penicilina se face din anumite tipuri de bacterii si oricum nici una din ele nu este sanatoasa sau benefica organismului in mediu liber. Pana la urma masteratul asta chiar te ajuta? Sau te va ajuta la ceva in viata? Chiar crezi ca va face impresie la angajare? 2 ani experinta in domeniu fac mai mult decat un master. Acum e prea tarziu oricum…

  5. Da, sunt deja alergică la destule lucruri, asta îmi mai lipsea. Sincer, nici eu nu cred că masterul ăsta mă ajută la ceva, îl fac ca rezultat al presiunii familiale și sociale, cam toți foștii colegi de facultate sunt masteranzi – e pe principiul „să fie acolo, că nu strică” , mai ales că eu am un loc la buget și nu mă costă nimic momentan. Iar angajată sunt deja de ceva vreme. Nu știu, sunt într-o perioadă de tranziție, am mai zis. Trebuie să mă gândesc ce-o să fac în continuare, pentru că nu-s deloc mulțumită de mine acum.

Comentariile sunt închise.