Cum am încetat să fiu feministă

Articol documentat și serios, scris de Ziua Femeii! În timp ce scriam, afară ningea cu oameni de zăpadă- vezi figura explicativă mai jos.

Eu și o prietenă, amândouă vag feministe, discutam posibilitatea de a începe un blog pe chestiuni feministe. Și tot discutam. Între timp am renunțat. Ea, nu știu de ce. Eu, pentru că mi-am dat seama că nu sunt feministă. Și că nu aș susține niciodată cauza femeilor-așa-în-general. De 1457 ori nu. Susțin doar cauza mea proprie și personală. Am avut perioade de feminism moderat, subliniez, moderat, dar mi-a trecut. Cu cât am petrecut mai mult timp ascultând (și citind-trăiască Internetul) ce zic femeile, cu atât am devenit mai tolerantă cu homosexualii.

Majoritatea femeilor urăsc oricum feminismul, au impresia că trăiesc deja în cea mai bună și mai egală (sic!) dintre lumile posibile,  și n-au nici o jenă să peroreze aberații precum „bărbații gândesc, femeile simt” sau „succesul cel mai mare al unei femei e să fie în spatele unui bărbat de succes”. Atâta timp cât în ograda lor e soare, nu consideră că mai sunt probleme de rezolvat, de exemplu, că unii le pun pe victimele violurilor să plătească procedurile de colectare a probelor biologice, sau, ca să revenim pe meleaguri mioritice, că psihologul criminalist Tudorel Butoi consideră că majoritatea femeilor violate sau agresate în vreun fel și-au provocat atacatorul printr-un comportament de leliță balcanică (declarație care pe mine care-am fost atacată și hărțuită de multe ori în plină stradă nu poate decât să mă calce pe nervi grav). Ba multe dintre ele n-ar avea nici o problemă nici dacă ne-am întoarce la vremurile când n-aveam drept de vot sau de proprietate și singura meserie posibilă era cea de casnică.

N-are rost să polemizezi cu aceste tanti care nu au habar ce înseamnă feminism și să le explici că nu promovează o lume condusă de femei, ci de cel mai capabil, indiferent de sex, și că tu, de exemplu, gândești, ba mai faci și ecuații diferențiale dacă-ți pui mintea. Ele or să o țină pe-a lor: „noi femeile trebuie să fim gingașe, nu raționale, și puterea noastră e iubirea!” Nu poți ajuta cu de-a sila pe unele care se apără cu dinții și ghearele de premisa scandaloasă cum că ar fi raționale, temându-se că asta le îndepărtează, vai, de feminitate, de parcă ar fi cineva în pericol să i se schimbe sexul în mod spontan după ce s-a născut. Toate argumentele antifeministe se constituie în perorații siropoase pe tema minunilor feminității (care sunt oricum proprii emancipatelor post-feminism, că unei amărâte abuzate și fără drepturi nu prea îi arde să se bucure ce frumos e să fii femeie) și cum vrem noi să putem în continuare să dansăăăăăm prin ploaie  și să ne miauniiiiim și așa mai departe. Așa că n-am de gând, nici bătută, să susțin cauza femeilor. N-au decât să se agite altele și să fie etichetate drept urâte și frustrate (deși singura feministă veritabilă pe care am cunoscut-o, o profă de la FJSC, e tânără și frumoasă), sau carieriste dezumanizate de către chiar cele pentru care se agită. Mă dezic de feminism nu pentru că aș avea vreo problemă cu el, ci pentru că femeile nu-l merită. Și dacă aveți vreo îndoială citiți noulansatul și multpromovatul Pandora s by Realitatea, să vedeți cam ce probleme le preocupă pe gagici. Sau citiți comentariile de la orice site de donații online, să le vedeți cum se înjură și se sfâșie pentru un biberon sau un parfum început.

Nu că aș considera că ăialalți, adică nenii, îs mai breji. Mă îngrozesc la fel de mult fetele care spun „Sunt misogină, mă înțeleg mai bine cu băieții, ei sunt mai fun, sunt una de-a lor!” Să fugi de prostia femeilor printre bărbați îți garantează un procent similar de bârfitori și duplicitari, doar că înzestrați cu puță. Iar dezamăgirile vin des chiar de la cei care se consideră intelectuali și moderni. Unii au acceptat cu inima largă feminismul care impune noi obligații femeilor (mi s-a întâmplat ca un coleg să se răstească la mine „Hai scoate banii, ce crezi, că-ți plătesc eu?” la intrare la un concert, deși n-aveam nici o intenție să mă eschivez, doar că îmi pescuiesc mai greu portofelul din geanta megadezordonată), dar nu prea sunt dispuși să accepte, de exemplu, că o tipă poate fi mai inteligentă și mai „citită” decât ei. Am ascultat tone de smiorcăieli masculine în virtutea noii paradigme care le permite să fie sensibili, dar slăbiciunile mele au fost trecute tot la categoria istericale specific muierești conform vechii paradigme. E mișto ca nevasta să aibă serviciu, dar nu-i mișto să faci exact tot atâta menaj cât face și ea. E șocant să vezi și câte păreri pro-culturi profund misogine găsești printre snobi dacă sapi un pic. Unii cred că musulmanii sunt mai deștepți că-și țin femeile numai în casă și nu le dau voie să devină „pițipoance și curve ca la noi”, deși o non-pițipoancă precum Nadia e constant flagelată că nu e suficient de feminină și sexoasă. Alții argumentează cu toată seriozitatea și corectitudinea politică prost înțeleasă că cliterectomiile practicate în Africa sunt un obicei cultural perfect acceptabil. Ce mai, cu cât am petrecut mai mult timp printre ei cu atât am devenit mai tolerantă cu lesbienele.

Egalitarismul meu din ziua de azi constă deci doar în a constata că numărul de imbecili e același (și majoritar) în rândul ambelor sexe, așadar nici o cauză colectivă nu merită susținută. Sunt prea bătrână și prea cinică pentru așa ceva. O să-mi văd de individualismul meu nu tocmai gingaș și o să caut cu lumânarea non-imbecilii de ambe sexe, de care cred și sper că se mai găsesc. Trăiască nediscriminarea, ura și la gară!

” I myself have never been able to find out precisely what feminism is,” wrote Rebecca West in 1913. „I only know that people call me a feminist whenever I express sentiments that differentiate me from a doormat, or a prostitute.”

(dintr-un articol din revista Time)

19 gânduri despre „Cum am încetat să fiu feministă”

  1. Pfoa, cata dreptate ai: femeile nu merita si nu inteleg feminismul. Eu am avut o perioada in care nu mai pricepeam ce (mai) vor feministele, dar apoi am priceput. Si am sustinut chestia asta, inca o sustin si uneori scriu despre ea. Si si eu am o prietena feminista frumoasa, inteligenta si care bate la cur mai pe oricine la capitolul logica.

    Pe de cealalta parte, dupa cum spuneam, nu pot nici sa sustin chestii exclusiviste pentru ca feminismul nu inseamna sa ramai doar printre femei sau sa le promovezi, ci sa joci dupa regulile generale. Nu suntem la special olimpics. Recunosc ca mi-a ramas chestia cu „nu pot iesi in oras cu prea multe femei”, dar asta doar pentru ca majoritatea sunt exact genul obsedat ca cineva le fura feminitatea , care se scalda obsesiv in girly talk si barfe. Din punctu asta de vedere e important sa ai femeile potrivite in jur. Iar daca le ai, tot e indicat sa respiri din ambele pungi.

  2. Hm. Am crescut intr-o familie in care egalitatea era o premisa despre care n-am auzit evăr discutandu-se. Mi s-a zis deci, ca tre’ sa fac scoala, sa gandesc, sa contribui (la binele societatii :D, parintii mei sunt idealisti, da) si, in general, sa fac chestii misto in viata care sa ma faca hepi. Nici mama, nici tata nu mi-au dat sa inteleg ca rolul meu pe lume e unul sexual maxim decorativ. Si atunci, ca efect al clash-ului dintre conceptiile astea doua, in mintea mea s-au pierdut chestiile pozitive din feminitate. Cand spui „feminitate” vad o hoardă de femei costumate in bomboane fondante care se trantesc pe tine mieunand „iubitule, esti atat de destept, bun si darnic, mai ales darnic, numai tu poti fi atat de darnic, nu-mi iei si mie un cadou? *dat din gene*” Si, prin urmare, femeile mi se par ingrozitoare, port doar pantaloni si ajunge sa vad ca la un curs din 200 de studenti doar 8 sunt tipi ca sa-mi dau seama ca nu ma intereseaza. Dar macar port tocuri perverse, ca Dumnezeu e bun si ne salveaza si pe cele mai puternice dintre noi. 😀

    PS: Asta e singurul blog romanesc scris de o tipa pe care il citesc. Si mi se pare ca esti charming si fara sa te miauni, imbraci sumar, fara sa scrii artificial si cu un o constiinta de sine sanatoasa.
    PPS: Parca in romana „feminitatea” e si mai grotesca decat in alte limbi. Apropo de link-urile pe care le-ai dat.

  3. @Andrei: Tare tipa! Thanks for sharing.
    @Betty saltareata: Ti-am sters comentariul pentru ca m-ai jignit, precum si pe colegele mele de serviciu. In caz ca nu stiai, chestia cu Blogosfera feminina e a site-ului unde lucrez eu.

  4. am actionat in necunostinta de cauza pentru ca nu sunt visator in stele ca eu sa visez ca tu lucrezi de fapt la blogosfera feminina ?! era doar parere generala asupra acestui curent.
    Daca a fost o jignire , a fost una involuntara si mai ales indirecta si nepersonala dar asta nu inseamna ca ar trebui sa-mi cer scuze pentru un principiu. nu sunt misogin, am avut femei care pilotau avioane Miraje si L.A.V intr-un mod la care unii barbati doar visau si care ne-au scos din multe situatii dificile, femei pe care le respect mult.

  5. Parerea ta generala includea cuvinte insultatoare, deci nu erau nicidecum involuntare. O sa te rog sa te abtii pe viitor.

  6. Betty, cum adica ai avut femei ? Erau trecute pe numele tau? Din ce vad tu esti un fel de Chuck Norris al blogurilor. You bad boy. uuuuuu

  7. Eu nu am inteles in primul rand impartirea asta pe sexe. Nu inseamna ca nu sunt constienta de faptul ca eu pot face copii si iubitul meu nu, dar mai mult de atat nu inteleg la ce ajuta. E ca si cum s-ar scrie mii de articole si carti pe tema „deosebirea intre oamenii cu tenul uscat si cei cu tenul gras”.
    Pe mine parintii nu m-au educat in spiritul „esti femeie, trebuie sa faci urmatoarele…si nu esti capabila sa faci…”. Mi-au oferit acces la educatie de buna calitate si nu am simtit ca ar avea pretentii mai mici de la mine pentru ca sunt fata. Desi la scoala m-am lovit de atitudinea misogina a unor profesori sau colegi (si de misoginismul lor consider ca sunt de vina mamele).

  8. baghi@ am avut femei la mine in regiment ( absolvente de Academie Militara), si nu sunt un chuck norris al blogurilor , citesc doar 3 bloguri : batcampii, badea si furt de curent deci te inseli . daca sunt baiat rau ? da sunt.. atat de rau incat cateodata mie frica si de mine=). probabil esti si tu o feminista/feminist care ma face sa ma simt ca Belzebut intr-un autocar plin de calugarite =)

  9. @Oana: E mai complicat de discutat asta. Exista multe diferente intre sexe, si nu putem sti care dintre ele sunt naturale si care sunt conditionate social pentru ca respectiva conditionare sociala are sute si mii de ani.
    @Betty: Sa stii ca exista si barbati feministi 🙂 John Stuart Mill, de exemplu. In alta ordine de idei, te rog sa nu ma mai cauti pe messenger si sa nu-mi mai trimiti mail-uri. Iti multumesc ca imi citesti blogul, dar n-am nici o intentie sa-l folosesc ca pe un mijloc de a ma imprieteni cu lumea. Nu sunt o persoana prea prietenoasa.
    @Sorin: Buna asta, direct din galeata cu truisme.

  10. Posibil ca el s-o fi spus intr-un context mai adecvat, totusi. Oricum, imi place cand cineva tranteste o fraza complet banala si ca nuca in perete si dupa aia anunta triumfator ca e un citat din nu stiu cine.

  11. Fraza nu este banala si se cred ca ti se potriveste. Dar cine sunt eu sa contrazic un geniu ca tine? E doar o umila parare a unui muritor. :-))

  12. Nu prea are nici o legatura cu articolul. Te rog, citeste articolele inainte de a posta comentarii.

  13. Luminatia Ta, depinde cat de profund gandesti. Oricum imi cer miliarde de scuze si sper ca sa nu ajung intr-un beci al Securitatii pentru cele expuse mai sus.

  14. 😆 Mda. Cred că am mai spus de 1457 ori că NU gândesc profund și nici nu vreau, și că sunt tânără și proastă. Iar filozofiile despre încrederea în ceilalți și întunericul din noi n-au prea mare legătură cu o perorație pe tema discriminării de gen și inexplicabilului non-combat al persoanelor afectate de ea.

  15. Sa inteleg ca nu o sa ajung incaltat cu beton pe fundul marii? 🙂 Ma gandeam ca pierderea idealurilor este primul pas spre dezastru. De aici pana la a deveni o mica rotita in Masinaria sistemului este un pas mic. Ignoranta este putere. Nu mai lupta pentru nimeni si nimic, fii docila si supusa, iubeste-ti conducatorii si stapanii. Munceste la un job prost platit pana mori la locul de munca. Si Statul va fii fericit si recunoscator!
    Sfatul meu este sa nu renunti asa de usor. Chiar daca nu mai participi activ macar pastreaza-ti gandirea si mentalitatea. Asta a fost mesajul meu (sau mai bine zis avertizarea mea) prost inteles.

Comentariile sunt închise.