Cea mai fericită fată din lume

Continuăm masacrarea filmelor nominalizate la Oscar anul ăsta! Prietena mea onlain Zappy mi-a recomandat să mă uit la „Precious:based on the novel Push by Sapphire„, convinsă, desigur, că eu voi aprecia intensitatea emoțională și îndrăzneala acestei capodopere moderne la justa valoare.

Pe naiba. Mi l-a recomandat pentru că știa că sunt un om rău și infect și voi râde cu nesimțire.

Filmul este o dramă penetrantă, sfâșietoare, zguduitoare bla bla bla mă scuzați am adormit revin deci este o dramă foarte dramatică despre o fată pe care o cheamă Prețioasa și e bazată pe cartea Push de Sapphire, în caz că nu v-ați dat seama. Auzind acest titlu îmi amintesc cu drag de Apocalypse Now: based on the novel Heart of Darkness by Joseph Conrad, Batman: based on the comic Batman by Bob Kane sau Avatar: based on a very bad script by James Cameron. Iar acum citiți blogul Bat câmpii: based on random, mostly stupid thoughts by Nadia Barbu.

Prețioasa este Obeză și Urâtă, îngrozitor de urâtă. Ochii ei sunt doar niște crăpături scufundate în grăsime. Vă rog să mă scuzați, dar sunt destul de intolerantă față de grași. N-am nimic cu ei, de fapt, dar nu suport să aud că grasele sunt Femeile Adevărate, că ar trebui să apară mai multe grase în reviste,  la teve și în filme, plus văicărelile tip: „Vai, cât suntem de discriminate,  nimeni nu înțelege cât suferim, noi nu ne dorim să fim așa”.  Personal, mă îndoiesc că poate cineva să ajungă cât un tanc fără să bage mâncare în el ca într-un spital.  În plus, dacă oamenii grași ar mânca mai puțin, planeta ar fi salvată de la încălzire globală- e dovedit științific.

Îmi pare rău, n-am putut să pun o poză cu Precious pe acest blog. Era prea mult. În schimb, iată tot o sărăntoacă gangsta, așa cum apărea în telenovela Sărmana Maria. E cam același lucru, nu?

Mă rog, revenim. Prețioasa e grasă și urâtă. De asta ne-am dat seama imediat. Ceva mai încolo, ne dăm seama că e și săracă, precum și analfabetă, deși are note bune la școală. Asta nu ne miră, acțiunea se petrece în America. Destul de repede aflăm că Prețioasa este și gravidă. Cu tatăl ei, care o violează de ani de zile. Nu pierdeți șirul, că mai avem. Până acum: săracă, obeză, urâtă, analfabetă, violată de ta-su, gravidă.

Nu doar gravidă, dar mai are un copil cu sindromul Down! Mama Prețioasei, tot grasă, dar nu chiar ca Prețioasa, o terorizează, urlă la ea, o bate și în general se comportă ca orice isterică din emisiunea Acces Direct. Într-o scenă parcă desprinsă din povestea căsniciei lui Marian Drăgulescu, mama Prețioasei dă cu bebelușul Prețioasei de pământ,aruncă după ea cu o vază de flori și apoi nici mai mult nici mai puțin decât cu televizorul. Dan Diaconescu se uită și comandă și el o Mama Prețioasei pentru următoarea lui emisiune. Prețioasa se înscrie la o școală alternativă unde o profesoară frumoasă pe nume Ploaie Albastră (deci da) luptă să îi scoată la liman pe tinerii cu gura spurcată, dar buni la suflet, cam ca Michelle Pfeiffer în Dangerous Minds.  Domnișoara Ploaie o ajută pe Prețioasă să atingă culmi nebănuite, de exemplu să învețe să scrie și să citească la vârsta de 16 ani (UAU!). Tocmai când Prețioasa credea că o duce mai bine, află că ta-su a mai pricopsit-o cu o bucurie pe lângă viol și sarcini: SIDA. A, am uitat să vă zic, acțiunea se petrece în 1987, când nu prea se inventase tratament pentru SIDA. Să recapitulăm: săracă, obeză, urâtă, analfabetă, violată de ta-su, cu 2 copii dintre care unul oligofren, pe moarte. Mulți s-au sinucis pentru mai puțin. Prețioasa însă refuză să facă un bine omenirii și un rău restaurantului McDonalds și alege să lupte pentru binele copiilor ei născuți din incest. Sfârșit. Gata, l-am povestit pe tot, ca să-i scutesc pe alții de o oră jumate de regie proastă, grăsime, ulei, vomă, picioare de porc păroase, o obeză neepilată în spielhosen dansând secsi și alte lucruri dezgustătoare.

Și acum, că am discriminat deja grașii, să continui incorectitudinea politică: genul ăsta de filme sunt așa de lăudate exact din același motiv pentru care există locuri speciale pentru rromi în licee și facultăți. Eu n-o să fiu ipocrită și să zic că n-am avut niciodată gânduri rasiste/ discriminatorii/ bla bla. Toți avem, indiferent de rasă, religie sau număr la pantofi.  Promovarea filmelor ca Precious vine însă din partea oamenilor foarte rasiști care vor să demonstreze cum nu sunt ei rasiști. Desigur, în felul ăsta sunt mai rasiști ca oricând, pentru că atrag atenția tocmai asupra diferențelor care au provocat conflictul rasial de la bun început. Dacă Oprah Winfrey și alții nu s-ar fi băgat ca nuca în perete să revendice Precious drept semnificativ pentru afro-americani, nimeni n-ar fi dat doi lei, pentru că nimeni nu vrea să audă despre probleme serioase/sinistre precum incestul și violul, preferă să considere că așa ceva nu există și să vadă blockbustere optimiste gen Avatar, imaginându-şi că cel mai rău lucru care se petrece pe lume e că se taie copacii din jungla amazoniană. Dar fiindcă Precious e un film numai cu şi despre minorităţi de tot felul şi fiindcă eroina e complet jalnică, spectatorul e practic pocnit cu o bâtă după ceafă să-i fie milă de ea şi să spună: Ah, ce film extraordinar!  Meritele artistice propriu-zise nu mai contează, că nu vrei să pari rasist sau snob sau intolerant cu obezii sau mai ştiu eu ce. Din cauza blockbusterelor optimiste gen Avatar, şansele Preţioasei să înşface mai mult de 1 din cele 6 Oscaruri pentru care concurează sunt totuşi minime. Oricum, filmele câştigatoare de Oscar sunt o kitschoşenie penibilă de vreo 30 ani încoace. Îmi menţin părerea că premiul pentru cel mai bun film ar merita să meargă la desenul animat…

20 de gânduri despre “Cea mai fericită fată din lume

  1. Textul tau si modul cum ai interpretat filmul (desi eu nu l-am vazut) mi-a amintit de o alta asa zisa drama extraordinara – „Seven Pounds” – care mie nu mi-a placut absolut deloc, influentata poate si de antipatia fata de Will Smith si filmele in care alege sa apara. Cat despre cele bagate in seama de Academie, sunt de acord, majoritatea sunt ca vai de ele. Anul asta mi-a placut insa cat de cat „An education”. Sa ma astept sa-l masacrezi si pe asta?:P

  2. Yes! am ras de 3 ori. Bun, o sa-ti mai recomand filme dupa care o sa te rog insistent sa scrii despre ele, ca e fun. Apropo, ti-am zis de „the blind side”? :))

  3. Chiar vreau sa vad An Education, mi-a placut de Carey Mulligan de cand am vazut-o cu moaca ei de spiridus la Golden Globes (inainte nici n-auzisem de ea) si sunt curioasa ce-i poate pielea, aa, pardon, talentul actoricesc.
    Pe de alta parte The Blind Side suna a fi pur si simplu…blah. Adica plictisitor si neinteresant. Stiam ca n-o sa-mi placa Precious, dar stiam si ca e asa de exagerat si dezgustator incat e distractiv.

  4. Suntem, ca si specie, din ce in ce mai prosti. Creerul o sa devina un organ fara nici o functie, un fel de apendice, ceva inutil dar care e totusi acolo ca sa ne aduca aminte de ceva din trecutul nostrul.
    Filmele sunt din ce in ce mai penibile, sunt curios unde se va ajunge, imi doresc sa mai traiesc numai din curiozitate. Daca nu era curiozitatea ma atarnam de grinda de mult.

  5. Da, Sorine, așa e. Suntem mult mai proști decât oamenii din 1400 care credeau că Pământul e centrul sistemului solar și că orice femeie care are o pisică neagră e vrăjitoare. Specia noastră e clar într-o degradare continuă.

  6. Acum 2500 de ani, folosind doua bete pe o plaja, un grec a reusit sa determine foarte precis circumferinta pamantului. Nu numai ca stiau ca pamantul este rotund, dar stiau si ce diametru are si asta masurand umbrele a doua bete de lungimi diferite pe o plaja. Ai fii uimita cati oameni din lumea asta inca mai cred in vrajitoare sau ca pamantul este plat sau ca este centrul pamantului. Progresul nu este neaparat bun. Un sistem filozofic de astazi nu este mai superior sau mai inferior unuia din grecia antica, sau o opera de teatru, sau o pictura. Da este adevarat ca ne deplasam in avioane si nu cu caruta dar ne face asta mai superiori, sau macar mai fericiti? Atunci muream de ciuma sau holera, acum murim de cancer si de SIDA. Razboaie au fost si atunci si acum, la fel si foamete, suferinta, ura. Cu ce am avansat? Suntem superiori prin faptul ca ne petrecem mai tot timpul in fata unui monitor, rupti de lumea de afara? Prin faptul ca in 200 de ani am consumat cam toate resursele naturale de la cele fosile sau cele minerale? Ca am ras de pe fata pamantului specii care au rezistat milioane de ani? Stiu ca orgoliul tau da pe dinafara dar nu strica sa mai meditezi la problemele astea.

  7. hm. in america sa fii gras e in general cea mai buna dovada ca esti sarac. cand painea costa 1 dolar (cea mai proasta si 4 dolari una ok) dar la Taco Bell mananci un taco cu 1 dolar tu unde crezi ca va manca cel care nu are bani? In plus ai gratuit refill-ul la paharul de 750 ml de Cola. Fast-foodul este incredibil de ieftin in SUA, iar daca combini asta cu lipsa unei educatii in privinta unei alimentatii corecte obtii oameni saraci extrem de grasi. De film nu pot spune nimic pt ca nu l-am vazut 😀

  8. @ Sorin: Ce știu eu e că acum nu mai mult de o sută-două de ani singura mea opțiune în viață ar fi fost să fiu nevasta cuiva. Deci scutește-mă. Ca femeie, n-am cum să regret vremurile când nici măcar nu eram considerate oficial oameni.
    Prefer să-mi petrec timpul în fața unui monitor. Lumea de afară nu mi-a oferit nimic care să merite efortul de a scoate nasul din casă. Uite, stai și tu mai mult în casă, eventual cu o gramatică, și vei afla că superior nu are grad de comparație, de exemplu. 😀
    Dar ești din nou off topic. Mai ai ceva de zis despre Precious?

  9. @sabina: Recunosc că n-am habar de America. La noi fast-food-ul e scumpuț. Dar tot nu cred că te faci de 200 kile mâncând 1 taco pe zi. Poate zece, da, asta cred. Mă rog, sunt afurisită și judec după unitatea mea de măsură, eu mănânc foarte-foarte puțin.

  10. Am vazut An Education. Dragutel. Pana acum gagicii i-as da oscarul… straluceste in comparatie cu grasa sau cu sandra buloc. Dar vorbim cand apari.

  11. Se pare ca nu ai auzit de matriarhat si de faptul ca matriarhatul a fost principala forma de organizare timp de zeci de mii de ani, asta pana sa devenim „evoluati”. Daca nu ma insala memoria a fost prima forma de organizare sociala. Barbatii sunt la putere, rectific: au impresia ca sunt la putere, de vreo 2-3000 de ani. In Roma antica femeile aveau drepturi egale cu barbatii (nobilii nu sclavii ca aia saracii nu aveau nici un drept, nici daca erau homosexuali).
    Poti citi mai mult aici: http://www.marxists.org/romana/m-e/1884/orig/c07.htm
    Cat despre grade de comparatie si gramatica, ei bine nici tu nu stii sa programezi un REF541 asa ca poti considera ca suntem chit.
    Apropo, daca nu ar fi anagramati ca mine nu ai mai avea in ce sta cu ochii, ai sta la lumanare si ai scrie blog pe gardurile din cartier.

  12. În fine, n-am chef de o dispută istorică. Femeile romane n-aveau chiar drepturi egale cu bărbații, iar teoria cu matriarhatul preistoric e doar atât: o teorie. Dar dacă ai avea dreptate, ar dovedi doar că bărbații sunt cei care au dus lumea de râpă. 😆

  13. Eu zic ca tehnologia inteleasa gresit a dus lumea de rapa. Disputa asta feminism-misogism este un fel de fascism si vad in feministe fanatismul nazistilor sau comunistilor. Sa cauti explicatii pentru propriu esec, sau pentru esecul unui grup este usor, mai ales cand dai vina pe altii. Nu este ceva constructiv, in loc sa dovedesti ca esti mai bun prin fapte si exemple este mai usor sa acuzi si sa extermini. Fereste-te de „-isme”. Eu am facut deja greseli de genul asta si iti vorbesc din experienta. Am fost si poate sunt incorect politic pana la gat si poate peste.

  14. Scuza-ma ca nu comentez postarea ,ci te invit sa comentezi si tu daca vrei cu ce sti despre cutremurul din ’77 aici .Multumesc anticipat .>:D<

    [link removed by the almighty admin 😀 ]

  15. acum se discuta despre cutremure aici ? Nadia , probabil esti si experta in seismologie.Ar trebui sa-ti faci un blog gen Wikipedia. Astept niste discutii despre AK47 /74, lansatoare Milan si mitraliere 50mm , unde pot sa intervin si eu in discutie ..asta e: sunt prea limitat .
    va pup si mult respect
    p.s-imi smulgeti un zambet pe fata

  16. Stii, daca scuipi orice si daca musti, nu inseamna neaparat ca esti si cool.

    Pana una alta, n-am auzit nici macar un argument care sa demonstreze non-valoarea acestui film.

    Da, e al dracu de incomod filmul. Dincolo de corectitudinea politica, de minoritati, de campaniile de promovare (care, oricat de blamabile ar fi moral, fac totusi ca industria asta sa functioneze si sa mai vedem si alt gen de filme decat Sex and the City), oameni ca Precious (pe care, apropos, n-o chema asa, era doar o porecla, si una ironica, data fiind conditia ei, dar erai probabil mult prea pornita ca sa te mai impiedici de astfel de „detalii) chiar exista. Si ca sa vezi dracie, dar nu pe ei chiar nu-i scapa nimeni din rahatul ala in care se lupta sa respira. Nicio ruda care sa danseze pentru ei, niciun doctor care sa le faca liposuctie, nicio poveste de amor care sa ii ridice deasupra mizeriei.

  17. Ba da, pe Precious o chema chiar așa. „Clareece Precious Jones. I go by Precious”. Dar se pare că tu nu te-ai uitat la film cu atenție. 😀
    Precious e o poveste de tabloid, de Jerry Springer, nimic mai mult. Iar performanțele actoricești exagerate sunt în ton cu ea. Fie că vrei, fie că nu, cinematografia e o formă de escapism, scopul existenței filmelor nu e să rezolve problemele sociale ale planetei. O poveste exploatată cu atâta senzaționalism că îți anihilează orice urmă de milă ai putea simți pentru protagonistă nu e și n-are cum să fie un film bun. Tu acum ești exact ca oamenii care nu aveau curaj să spună că împăratul e gol: lauzi filmul că e „incomod” ca să pară că ești sensibilă la atrocitățile zugrăvite de el, când de fapt el e doar neplăcut și scabros. Iar un film neplăcut și scabros nu are nici o rațiune de a exista, decât poate pentru privitorii care suferă de masochism extrem. Știu că există oameni săraci, obezi, bolnavi de SIDA, victime ale incestului șamd, dar filmul ăsta tratează problema fără nici o urmă de sensibilitate artistică, e doar o etalare fără rost și cam de prost gust a nenorocirilor protagonistei, care a fost, este și va rămâne în rahat, și noi ar trebui să ne simțim parte din rahatul ei pentru că…?
    Îți recomand un scurtmetraj islandez foarte bun, „Smafuglar” se numește, ca să vezi cum se poate face un film frumos și cu impact emoțional real dintr-un subiect sordid precum violul. Și te rog, nu confunda tonul meu degajat și voit infantil pe alocuri cu ignoranța. Îți garantez că știu mai multe despre subiectul „film” decât tine.

  18. Nope. M-am uitat la film cu atentie. Daca era numele ei adevarat, atunci de ce in toate synopsis-urile si review-urile, Precious apare scris in ghilimele? Tu nu te semnezi „Nadia” B., nu?

    Da, Precious are potential de poveste de tabloid. Numai ca nu reuseste sa fie. Nu e melodramatic. Socheaza intr-adevar, incearca sa atinga centrii aia sensibili in noi, dar nu o face intr-un mod ieftin. In plus, cati oameni ai mai vazut tu atinsi si oripilati in mod real de tabloide sau de stirile de la ora cinci? Cred ca n-ai cum sa negi realismul unui personaj ca cel interpretat de Mo’nique. Femeia aia e rea, dar nu e doar atat. In scena aia spre final ghicesti mai mult in ea. Si aici zic eu ca filmul e bun: te face sa simpatizezi, chiar si pentru o fractiune de secunda, cu o individa atat de „insalubra”. Cred ca a fost al dracului de greu. Repet: pentru o fractiune de secunda.

    Te cam grabesti cu acuzatiile de superficialitate la adresa mea. A fost prima oara cand am comentat pe blogul tau si nu cred ca ai cum sa-ti dai seama doar din asta ce pretentii am de la cinema, ce tip de produse gust si ce resping. Si nu sufar nici de masochism. Si nici nu ma intereseaza sa par sensibila in fata ta. Lol.

    Nu spun ca este un film de nota 10, mirific si mirobolant. Dar nici nu am cum sa fiu de acord cu modul in care l-ai anihilat tu.

    Iar filmele nu sunt neplacute sau scabroase, sunt doar bune sau proaste. In calitatea ta de persoana care se pricepe la cinema, consider ca ar fi trebuit sa stii asta. Nu cred ca e locul sa intru aici in dezbateri privind uratul si scabrosul ca instrumente in arta.

    Si nu, nu sunt genul care crede ca filmele sau cartile sau orice trebuie sa rezolve vreo problema, de orice fel, pe lumea asta. Nope, eu ma bucur de perfecta si minunata lor inutilitate.

  19. În primul rând, e o discuție fără rost. Fiecare are dreptul la propriile gusturi. Pe mine nu mă interesează să te conving că Precious e un film prost așa cum tu nu ai cum să mă convingi de contrariu (și nu, nu sunt câtuși de puțin impresionată de performanța actoricească a lui Mo Nique). Dacă totuși vrei să încerci, era o idee bună să nu începi prin a-mi spune, pe blogul personal, că scuip și mușc, o dezbatere (pseudo)culturală nu se duce cu atacuri la persoană. Îți respect dreptul de a avea altă părere, dar învață să ți-o exprimi cu un limbaj mai potolit, căci cum spuneau strămoșii noștri, gura bate curul și cei 7 ani de-acasă n-au făcut rău nimănui.

Comentariile sunt închise.