Nadia în oraş- ghid de utilizare

Toată lumea zice că-s antisocială, hai să socializez măcar pe net. Îmi dăduse Gia o leapșă cu muzici, dar din păcate eu, neascultând muzici prea des, nu am nici măcar 1 (una) bucată muzică în calculator. Așa că răspund la una pe care mi-a pasat-o colega Lămâie; chestii pe care trebuie să le știe despre mine cine vrea să mă invite în oraș la o bere/cafea/alt lichid care se bea la suprapreț și într-un recipient ridicol de mic în oraș.

Cel mai important, fundamental: O să întârzii cu nesimțire. În cazurile rare când întârzii mai puțin de un sfert de oră eu voi considera că am ajuns la timp. Uneori întârzii atât de mult, încât următoarele câteva dăți când mă întâlnesc cu persoana respectivă trebuie să fiu punctuală, altfel el/ea nu va mai vorbi cu mine în veci.

Mereu îmi spun că De Data asta ajung la timp, și chiar Intenționez, uneori îmi vine să plâng pe drum când îmi dau seama că Iar am întârziat o groază fiindcă uite, autobuzul nu vine la timp, că dacă venea întârziam doar 20 minute, nu 40, și așa mai departe. Nu e nimic personal. Întârzii și la facultate, inclusiv la examene. Am avut o restanță numai și numai pentru că întârziam la seminar, iar profesorul nu mai suporta să apar de fiecare dată cu un rânjet tâmp de la o ureche la alta, roșie la față de la alergat pe scări: „Bunădimineațadonprofesorvărogsămăiertațicăamîntârziat!” BARBU! NU TE BAG ÎN EXAMEN! A răspuns el, într-o zi, exasperat. (Eu am continuat să rânjesc tâmp, crezând că glumește.) La primul meu job, care a durat o lună și un pic, mi s-au perceput penalizări din unicul salariu pentru că, ați ghicit, întârziam.

Alte detalii semnificative:

Locuiesc în Bucureşti de 22 ani, dar încă reuşesc performanţa de a mă rătăci şi în propriul cartier. Deci o să întârzii şi mai mult dacă nu ne întâlnim într-un loc foarte cunoscut pe care nu pot să îl ratez, de exemplu o gură de metrou (deşi e posibil să mă duc la Cealaltă gură de metrou). Dacă îmi zici „Hai să ne vedem la Mortul Vesel, ştii unde e?” şi ezit mai mult de o secundă până zic da, înseamnă că nu ştiu unde e Mortul Vesel.

Sunt neîndemânatică. În caz că e nevoie, de exemplu, să îmi torn ceai în cană dintr-un ceainic greu, e mai bine să te ţii la distanţă ca să nu-ţi sară eventuale cioburi în ochi. Sau să îmi torni tu.

Dacă abia ne-am cunoscut şi tu simţi nevoia să îmi povesteşti viaţa ta sexuală, a rudelor tale, a prietenilor tăi, amănunte penibile şi alte dubiosenii,  s-ar putea să fac mişto de tine cu toţi oamenii pe care îi cunosc şi eventual să scriu şi pe blog. Depinde ce chef am. Uite, acum de exemplu nu am chef să spun că o fată pe care o vedeam a 2-a sau a 3-a oară în viaţă mi-a povestit că sora ei a fugit la 17 ani cu un ţigan, a făcut nu ştiu câte avorturi, era o nemernică încă de mică, îşi turna pământ în cap şi nici n-a vrut să cumpere de la ea un calculator cu HDD de 40 mega, care era încă în perfectă stare şi foarte util pentru jucat Supaplex şi alte jocuri din era Windows 95. Ba nu, că la Windows 95 trebuie 50 mega. Windows 3.1, atunci. Cu Internet Explorer 2. Oricum, era mai bun decât Vista, da?

Cu asta cred că am rezolvat orice intenție a vreunui necunoscut de a mă invita undeva. Menționez totuși că dacă ajung să mă simt în largul meu sunt foarte simpatică, în special dacă am băut o bere (dacă beau două deja se numește destrăbălare înfiorătoare și mă simt vinovată după aceea).

Mai departe la….ăăăă….Zappy. La câţi trebuie să dau? Mai vrea cineva? Of, grea e socializarea asta.

15 gânduri despre “Nadia în oraş- ghid de utilizare

  1. =)) esti dusa. dar e o leapsa faina. poate scriu si eu. doar pt ca e de la tine si vreau sa incurajez aceste initiative vagi de socializare pe care le ai.

  2. De Petcu e vorba. Seminarul era de la 8 dimineata, eu nu inteleg cum reuseau ceilalti sa ajunga la timp! Oare nu dormeau deloc?
    Intarziam si la Vasas, dar mai putin, si nu m-a picat pentru atata lucru, am avut zece la materia lui. Mi-a pus, in schimb, porecla Ireverentioasa.

  3. Vasas era tare. Cum te prindea, cum iti punea porecla. Stai calma, ca mie mi-a zis un timp Ticaloasa.:)) Pana la urma avea si el dreptate, saracu, ca i-am facut o faza… :)) Dar imi mai zicea si pe nume uneori, ceea ce era ceva, in conditiile in care el nu tinea minte numele studentilor 😀

    In schimb Petcu… iiihhh… bine ca s-a terminat facultatea :))

  4. Da, mi-a placut de Vasas. Si Petcu imi placea, chiar daca mi-a facut zile fripte. Problema e ca el e mult prea „academician”, cel putin mie asa mi se pare. Nu-si dadea seama ca nu iti poti petrece jumatate din viata in Biblioteca Academiei si chiar daca ai putea, n-ar folosi la nimic, ca unii studenti au nevoie sa lucreze si asa mai departe. E un soi de don Quijote in lupta cu lumea reala.

  5. Mda, CERCETARE scria pe el, da nu in sensul bun, ci in sensul de soarece de biblioteca care isi iroseste timpul aiurea. Ehee, tu esti finuta… eu as putea spune lucruri mult mai naspa despre el :)) Da ma abtin, ca nu imi mai pasa, e si el undeva in trecut :))

  6. solutia pentru a scapa de intarzieri, este ca atunci cand iti dai intalnire cu cineva (de care-o fi ea), sa fii preluata din fata scarii…:)) in acest mod eviti si o eventuala ratacire prin cartierul tau 🙂

    Oricum in Bucuresti, e un sport extrem sa ajungi la timp..chiar si cu metroul …in cazul masinii, nu mai vorbesc…

  7. 😆 Așa zice și maică-mea. „Dar să te ia, mamă, din fața blocului!” Degeaba încerc eu să îi explic că nu sunt prințesă, să mă ia caleașca de acasă.

  8. nu tre sa fii printesa, tre sa stii doar cum sa pui problema :)) si probabil nu va merge in toate cazurile…dar worth trying 🙂

  9. Cand eram pustan si imi dadeam intalnire cu tipe veneam cu o ora intarziere intentionat si tot le mai asteptam cateva minute. Ce ma soca era ca se simteau deloc vinovate ca au intarziat. Am dedus ca pentru ele timpul trece altfel, cand zic „vin in 5 minute” sa te astepti linistit la o jumatate de ora. Si chestia cu orientarea in spatiu este de asemenea valabila la multe femei. Nu sunt universal valabile dar se aplica la o mare majoritate.

  10. Holden Caulfield zicea: daca fata e frumoasa, trebuie sa fii un mare dobitoc sa te superi ca a intarziat. 😀

  11. Eh, este cu totul alt context, pe voi va vad zilnic, fata aia era a complete stranger. De fapt, cel mai mult ma enerveaza ca imediat dupa confesiuni sexuale necerute, oamenii asteapta sa zici si tu ceva asemanator, ca sa fie o reciprocitate. Si mie nu-mi place sa zic nimic.

  12. sa zicem ca avem intalnire la 16.20 in parcul kiseleff . eu intotdeauna vin cu 30 minute inainte . ma camuflez in peisaj si de obicei ma asez si ma introduc intr-un grup de pensionari care joaca table si sah pe banci. in primele 10 minute sunt atent la toate persoanele care trec prin zona si le memorez silueta ,iar daca in urmatoarele 15 minute constientizez ca una din persoanele memorate a mai trecut prin zona fara motiv am parasit urgent locatia !, te astept pana la 16.25 . dupa termenul asta parasesc locatia si te sun doar a doua zi ca sa stabilim o noua locatie si un nou termen exact .
    la mine e un defect profesional chestia asta cu intalnirile

Comentariile sunt închise.