Cum mi-am dat seama ca sunt nebuna sau traiesc intr-un univers paralel

De fapt, aveam de mult, asa, o vaga banuiala cum ca n-as fi in toate mintile sau ca, macar la un moment dat in viata, voi inceta sa mai fiu. Rudele mele mi-au dat intotdeauna impresia ca, daca nebunia si obezitatea se transmit genetic, atunci am tot atatea sanse sa fiu nebuna cam cate are o fiica a Alinei Mungiu sa fie grasa. Pe urma, am un comportament dubios si imprevizibil. Azi le spun oamenilor ca ii iubesc si nu pot trai fara ei, maine ii blestem sa se abata cancerul si bolile venerice asupra lor. Unde mai pui tendintele obsesive. Unde mai pui insomniile, semn sigur de tulburare la neuroni. Din ultimele 72 de ore, am dormit doar 8. Deci, e clar: sunt deranjata la mansarda.

O alta banuiala care m-a chinuit de cand ma stiu a fost aceea ca lumea de fapt nu exista si universul inconjurator este un produs al imaginatiei mele. Sau a altcuiva. Sau o imaginatie colectiva. La vida es sueno, cum ar zice Pedro Calderon de la Barca. O revista stiintifica foarte serioasa, frantuzeasca, avea candva titlul de-o schioapa: “Le monde existe-il?” Adica: ba, e pe bune? Deci, si altii isi puneau aceeasi intrebare.

De aia nu m-am speriat cand am auzit ca Ministerul Sanatatii o sa impuna o taxa pe viciu pe dulciuri, desi dulciurile reprezinta singurul meu drog, pe care il consum in cantitati inspaimantatoare. Am gasit in sfarsit raspunsul la toate framantarile: ma aflu intr-un univers paralel, un soi de Matrix- sau, hai sa-i zicem Nadix, unde creierul central si generator al realitatii virtuale, adica eu, face tot posibilul sa impinga cat mai departe limitele absurdului din propriul Univers, spre, desigur, propriul amuzament bolnav si masochist. De aceea mi se si intampla atatea lucruri ciudate: in Nadix orice e posibil, chiar si sa ma loveasca un meteorit si totusi sa plec mai departe, ca in desene animate. Ma surprind pe mine insami cu lucrurile pe care mai sunt capabila sa le inventez. Cred ca fac asta ca sa pot sa scriu o carte, una interesanta si totodata realista. Imaginati-va o lume in care ciocolata legala e atat de scumpa, incat oamenii o cumpara pe sub mana, de la contrabandisti, si se intalnesc in ganguri, cu trenciuri lungi si palarii pe ochi, ca in filmele cu gangsteri, sa-si schimbe banii pe Milka si batoane Snickers.

Asadar, toti cei care cititi: nu va fie frica de criza, de gripa porcina, de moarte, de nimic. Nu existati. Traiti cu totii in Nadix si sunteti un produs al inchipuirii mele. Sunteti niste personaje fictive, ca niste marionete. Singurul motiv pentru care va mai las sa faceti lucruri care nu-mi plac e fiindca altfel m-as plictisi (v-am mai zis ca mi se uraste cu binele). E valabil si pentru cei care nu cititi, nu va amagiti cu gandul ca sunteti mai existenti decat e cazul. Le monde n’existe pas.

Sau: sunt nebuna.

Ambele concluzii mi-au fost confirmate de vestea ca Andrei Gheorghe lucreaza la Ministerul de Finante.

16 gânduri despre „Cum mi-am dat seama ca sunt nebuna sau traiesc intr-un univers paralel”

  1. Este, este. Dar fiti pe faza. Nici nu stiti ce urmeaza sa va mai pregatesc. Nici macar eu nu stiu ce urmeaza sa va mai pregatesc.

  2. Foarte amuzant. 🙂

    Nadix, Na~vi…James Cameron cred ca ajunsese sa se creada intr-o lume fictiva cand a aflat ca sfantul Mel Gibson a divortat si ca flusturatica de Angelina a adoptat o droaie de copii si e familista convinsa. 🙂
    Asa au aparut Pandora si Avatarul.

    Asteptam lucrari marete, esti pe drumul cel bun! Eu o sa depun cerere sa devin cetatean de onoare in Nadix.

    Cu simpatie,
    Tzutzuami

  3. Permite-mi sa te corectez: realiatatea noastra e un produs al imaginatiei tale si TU pui taxa pe dulciuri ca sa te opresti si ca sa ma opresti si pe mine. Ohnadiadecedece.
    Pe aceasta cale te anunt ca realitatea mea a pornit un razboi impotriva realitatii tale, pentru a face dulciurile gratis, a elimina politica, sida, cancerul, foametea si pe AG, pentru care doar tu esti de vina.

  4. @Tzutzuami: James Cameron ca James Cameron, dar să vezi ce film o să facă Serge Nicolaescu inspirat de dezamăgirea că Lucian Mândruță își înșală nevasta.
    @Lulu: Cu Udrea m-am obișnuit. E doar o pițipoancă. Aș vrea însă să nu-l mai văd niciodată pe Radu Berceanu într-un guvern, de exemplu. De ani de zile fute Transporturile alea.
    @marie jeanne: Păi, război să fie. Cum ne războim? Luptă dreaptă? Telekinezie? Șosete?

  5. Tu nu stii ce inseamna sa fii nebun. Cand eram pe amphetamine si lucram in port la Roterdam am stat 4 zile fara sa dorm si am ajuns direct la psihiatrie. Un danez nebun, coleg cu mine, a stat 9 zile (dupa o combinatie ciudata a unui derivat de methamphetamine care nici in ziua de astazi nu se stie ce efecte secundare are desi e perfect legal) fara sa doarma si a murit fix in ziua de Craciun, (acum vreo 6 ani cred) din cauza oboselii, a facut infart la 25 de ani.
    La fel mai stiu o pustoaica din Germania care dupa o vacanta de „distractii” in Amsterdam nu mai poate lega doua cuvinte coerente.

  6. Aia nu înseamnă să fii nebun, înseamnă să fii drogat. Adică mai pe românește să ți-o cauți cu lumânarea. Eu am insomnii fără să bag în mine vreo substanță dubioasă.

  7. frate, lasa dracului drogurile ca sunt ele usoare ori de mare risc tot te tampesc de cap mai bine apuca-te de baut : e mai simplu .
    Am o cunostinta care de la cocaina acum invata sa se lege din nou la sireturi .Fa un sport extrem parasutism, base jumping, bungee, vanatoare etc si o sa vezi ca are acelasi efect ca o doza de ” speed”

  8. Imi pare rau sa iti confirm ca asa e…. Esti nebuna la fel de nebun cat sunt si eu. Nadix… Da..

    E confirmat

    Doar aici Bittman e consilier de legaturi cu contribuabilul/ contribuabila la Minsterul de Finante… Dupa Andrei Gh

  9. pe mine m-a marcat (aka ‘traumatizat’) o intrebare dintr-un test de personalitate gasit intr-o revista cand eram mica si era exact asa: „crezi ca tot universul ar putea fi doar visul unui caine?”
    that was scary, I’m telling you :-s

Comentariile sunt închise.