Eul din "Echipă"

Cred că mi-am mai expus pe aici de enșpe ori teoriile privitoare la imbecilismul oamenilor când se strâng mai mulți decât e cazul, chiar dacă erau acceptabili inițial, analizați individual. Iar dacă nici măcar nu erau, atunci să te ții- grupul devine mult mai mult decât suma tâmpeniei membrilor săi. Să trecem deci la un caz particular, potrivit cu dracii mei din acest moment: munca în echipă. Și mai particular de-atât, munca în echipă la un proiect școlar.

Acest concept a fost inventat, probabil, de comuniști, sau alți ideologi ai lui pește care neagă un adevăr elementar al existenței umane, și anume faptul că unii oameni sunt deștepți și alții sunt proști. Da, doamnelor și domnilor comuniști, nu suntem egali din naștere. De asemenea, unii sunt harnici și alții sunt leneși, unii au simț al responsabilității și alții nu. De aceea, ideea de lucru împreună și primit o notă la grămadă, ca și cum ar fi posibilă o contribuție egală din partea a 4-5 oameni, e un nonsens strigător la cer.

Există cam trei feluri de oameni cu care poți nimeri într-o echipă:

1.Proștii, leneșii și nesimțiții. Această categorie cuprinde acele specimene al căror unic rol în echipă e să-și treacă și ei numele pe foaie la sfârșit. Fie că nu-i duce capul la mai mult, fie că nu vor să muncească, p/l/n vor lăsa totul în seama colegilor. Căpușele nu obișnuiesc să mulțumească, fiind de părere că li se cuvine să fie ajutați de ceilalți, cu argumente de tip Hai bă, că habar n-am de materia asta și o să pic! de parcă ar fi cel mai normal lucru din lume ca ție să îți pese dacă pică el și în general dacă un înapoiat mintal reușește să termine școala generală/liceul/facultatea. Dacă ai nimerit cu ei în echipă, te vor pune să le faci treaba și apoi or să te sune de la o petrecere să te întrebe de ce mama dracului nu termini mai repede, în timp ce tu, colegul mai fraier, te chinui cu 2-3 sarcini de acest fel simultan. Și ferească sfântul ca fraierul să protesteze, că imediat devine cea mai monstruoasă creatură care a văzut lumina zilei și nu-l vor mai spăla zece ape.

2.Tocilarii isterici. Exact cum le spune numele, ei sunt exact antonimul celor de la punctul 1. Tocilarii isterici sunt în general lipsiți de alt țel în viață în afară de note mari. Tocilarii isterici trăiesc pentru un carnet de note perfect și plâng și asudă pentru el, nu dorm, nu mănâncă, nu respiră fără să fi învățat tot ce era de învățat. Fă-i să piardă o jumătate de punct și te vor urî veșnic. Tocilarii isterici țin morțiș ca fiecare literă din fiecare cuvințel al bibliografiei să fie citită, orice instrucțiune a profesorului să fie respectată și sunt lipsiți de orice capacitate de sinteză, analiză sau improvizație, singurul lor talent fiind să reproducă ce au învățat ca un papagal. Dacă ai nimerit cu ei în echipă și nu dai dovadă de isterie similară, te vor acuza că ești o loază care încearcă să-i împiedice pe ei să atingă Sfântul Graal numit nota zece. Te vor sictiri încontinuu cu faptul că nu muncești la fel de mult ca ei (lucru omenește imposibil, de altfel), oricât de mult te-ai strădui, iar la sfârșit vor face să fie clar pentru profesor că, de fapt, n-ai făcut nimic.

De obicei, cu specimenele de la punctele 1 și 2 te pricopsești dacă echipele le alcătuiesc profesorii. Când e pe preferințe, te alegi cu:

3.Oameni care nu sunt prea proști sau nesimțiți, nici tocilari isterici, ci amici de-ai tăi care îți seamănă, îți plac și, ca și tine, vor să aibă treaba făcută și în regulă fără să facă prea mare efort pentru asta. Problema e că, fiind amici de-ai tăi, aveți alte subiecte de discuție mai interesante. Și nici nu-ți prea vine să-i bați la cap cu ce aveți de făcut, că deh, sunt amicii tăi și nu vrei să-i superi. Și uite așa nu munciți nimic până în ziua dinaintea termenului de predare, când vă metamorfozați brusc în tocilari isterici. Rezultatul: un proiect rasolit și nașpa.

Și când te gândești că eu mă descurc atât de bine de una singură! Munca în echipă trebuie să moară.

19 gânduri despre “Eul din "Echipă"

  1. personal, intotdeauna am fost avantajat de munca in echipa, pentru simplul fapt ca daca proiectul a fost un esec, nu am fost tras ” eu” la raspundere ci „noi” am fost trasi la raspundere. Iar consecintele si pedepsele le suportam in echipa. Cea ce e convenabil.
    Niciodata nu mi-a placut scoala . Imi arata doar cat sunt de sarac material fata de ceilalti, iar din asta a rezultat un comportament antisocial dus la limita legii. Si multe vizite a mamei in cancelarie.

  2. Munca asta in echipa e foarte des intalnita la americani…cat de comunisti sau nu sunt americanii, asta e alta problema.

    Nici eu nu sunt adeptul muncii in echipa, dar cred ca exista totusi si cazuri pozitive , atunci cand echipele sunt formate cu cap. Pana la urma in anumite domenii/cazuri chiar e nevoie de asa ceva.

  3. Probabil ca ai dreptate. Eu ma refer in special la munci scolare cand echipele Nu sunt formate cu cap si cand de fapt orice munca se poate face mult mai bine individual.

  4. Puteai sa analizezi in profunzime – ce se intampla cand dai o sarcina unui lenes, necrezand ca el poate fi CHIAR atat de nesimtit… si te trezesti cu 10 minute inainte ca iti lipseste o bucata de proiect… sau cum e sa dadacesti niste lenesi sa ii obligi sa iti traduca un paragraf, explodand de nervi in acelasi timp..

    Ah.. i hate teamwork too!

    De obicei apelam la metoda: tu faci jumate, eu fac jumate, le punem impreuna si iese ce-o iesi. :))

  5. Metoda asta nu merge la echipe cu de la trei in sus membri, ca iese un soi de corul muzicantilor din Bremen.

  6. Tu in ce categorie te incadrezi?
    Te cam grabesti sa imparti oamenii in genuri, tipuri sau categorii, de parca oamenii ar putea fi impartiti in genuri, tipuri sau categorii.
    „Proștii, leneșii și nesimțiții”… nu uita ca ai fost cel putin odata in viata in una din categoriile astea. Cu totii am fost si sigur o sa mai fim, dar nu o sa recunoastem asta niciodata pentru ca orgoliul nostru e prea mare, noi suntem inteligenti, suntem „cool”, suntem harnici, si mai ales modesti! Nu-i asa Nadia? Mai ales modesti! Suntem genul ala de oameni destepti dar nu tocilari, frumosi dar nu vulgari (ca si curva aia de X-uleasca) si nu am ajuns inca „ceva mare” pentru ca ne-a urmarit ghinionul.
    A! si sigur ai fost macar odata in viata papagal. Cu totii am fost.

  7. Ba oamenii chiar pot fi împărțiți în genuri, tipuri și categorii. Mi s-a părut foarte amuzant când mi-am dat seama, de exemplu, că toate stereotipurile din filmele cretine despre liceeni și studenți există în realitate, sunt colegi cu mine și sunt exact la fel de unidimensionali ca în film.
    Sigur că există un stereotip și pentru mine. Eu aș bănui ceva gen Daria de la MTV, antisocială sarcastică. Cu toții suntem mult mai puțin complecși decât ne place să credem.
    P.S. Ai băut gaz, nene? Când am zis eu că-s harnică?

  8. Automat incercam sa incadram oamenii intr-un tipar. Fiecare om are niste tipare predefinite deprinse din experiente de viata proprii, care pot diferi de la un om la altul, in care incearca sa incadreze ceilalti oameni cu care intra in contact, dar nu este ceva normal pentru ca asa apar xenofobia si rasismul de exemplu.
    Pentru ca sunteti o echipa in care toti sunteti competitori intre voi dar aveti un scop comun pentru care sunteti nevoiti sa colaborati, recomanda profesorului tau sa va imparta dupa regula echilibrului lui Nash: http://ro.wikipedia.org/wiki/Echilibru_Nash
    Ok, esti antisociala si sarcastica. Nu este o crima sau o tragedie si poate ca asa si trebuie sa fie un om rational in ziua de astazi, dar ai grija ca granita dintre sarcastic si mitocan este subtire si poate fi trecuta cu usurinta.

  9. Echilibrul lui Nash? Vorbim despre același sistem de învățământ? Că eu vorbesc despre cel românesc. Unde nu poți să-i Recomanzi profesorului nimic.
    Xenofobia și rasismul pleacă de la premise absurde: că ești mai prost sau mai rău fiindcă te-ai născut într-o anumită nație sau cu pielea de o anumită culoare. În schimb, premisa că unul care se așteaptă să-i faci tu temele e nesimțit sau că altul care e exagerat de stresat din pricini școlare are niște șurubele lipsă mi se pare destul de rezonabilă.

  10. 1. Profesorilor poti sa le recomanzi lucruri. Daca nu le accepta cu argumente poti chiar sa le impui. Sincer. In Romania. Eu am impus lucruri in care credeam. Folosind evident puterea grupului. E suficient sa faci mai multi oameni sa creada in ceva si apoi vei putea produce schimbari. Si profesorii sunt oameni.

    2. Munca in echipa e buna in facultate dintr-un punct de vedere important, te pregateste pentru viitoarele situatii similare din viata, in care nu iti vei alege tu colegii si subalternii si cu siguranta nu iti vei alege superiorii… cel putin pana la un punct cand devii suficient de coios cat sa o faci. Dar la punctul ala ajungi dupa cativa ani de lucru in echipa.

    3. Da, trebuie sa gasesti cate o formula pentru fiecare tipologie, asta daca te simiti superior/superioara grupului. Daca nu taci si faci treaba altora. Te frustrezi si scrii pe blog ulterior. Pe tocilari ii poti folosi ca pe niste secretare constiincioase, pe lenesi ii poti struni cu pedepse si recompense 🙂 ca pe caini la dresaj. Dar pentru asta trebuie sa nu fii acel „Gica Contra” al grupului ca nu te vei putea impune.

  11. Cand eram elev sau student imi faceam griji nejustificate din cauza scolii. Acum imi vine sa rad cand ma gandesc la vremurile alea. O sa rad si la pensie (daca o mai apuc) cand o sa imi aduc aminte de stresul de la munca. Atunci singurul stres o sa fie cand te duci seara la culcare nestiind daca te mai trezesti dimineata in pat la tine sau in rai.
    Iti recomand sa o iei mai usor, nu numai cu scoala, asa in general. Fii mai nepasatoare, astia or sa mosteneasca pamantul, impreuna cu prostii (Isus stia ce zice). Eram la fel ca tine, poate chiar mai rau, nu dormeam noaptea din cauza problemelor de la munca, aveam cosmaruri in putinele ore de somn, toate astea pana am avut un accident si am vazut moartea cu ochii. De atunci nu ma mai intereseaza nimic. Imi fac treaba in mod profesionist, in limita programului. Odata ajuns acasa sterg totul din minte si ma ocup cu altceva, de preferat activitati fizice, alea sunt cele mai relaxante.

  12. @Seherezada: La serviciu nu muncesc in echipa propriu-zis. Scriu un articol cum ma taie capul pe mine, nu la 10 maini ca in facultate. Asa ca nu ma ajuta cu nimic nervii acumulati la proiectele de grup de la facultate. Nu obisnuiesc sa fac treaba altora in grup si nici sa ii bat la cap pe altii sa-si faca treaba. De obicei, incerc sa scap de ce-am de facut cat mai repede si in rest sa-mi bag picioarele. Dar nu pot sa nu observ ca e ca dracu intreg conceptul.
    @Sorin: Pai eu nu prea ma stresez by default din motive scolare, dar ma streseaza altii.

  13. Il vopsesc si sunt electricieni. Ca sa vezi cum e la mine la job si ce inseamna un accident de munca:

    Sanse sunt minime sa mi se intample asa ceva dar totusi sunt sanse si asta ma face sa transpir de fiecare data.
    Acum ti se mai pare stresant la scoala?

  14. sorin: as pune si eu niste filme cu meseria mea dar nu stiu cum din punct de vedere tehnic ,mai ales ca apar in ele ?> si nu cred ca Nadia le-ar accepta la ea pe blog fiind foarte dure. oricum , electrizanta meserie ai .

  15. Daca calci pe o mina sau pe o faza la inalta este acelasi rezultat: au foarte putin de ingropat din tine. Cand eram elev si faceam practica am gasit dintr-un hot care incercase sa fure cablurile de inalta tensiune numai resturi ce au incaput intr-o punga.
    Cu meseria mea castigi bani frumosi, oriunde dar nu in Romania. De aia nu ma mai intorc.

Comentariile sunt închise.