Quarter-life crisis

Ce urmează e complet neinteresant și se constituie mai mult într-un dialog interior exteriorizat în lipsă de interlocutor, în care Nadia e plictisitor de ne-amuzantă, ne-ironică și abandonează pentru câteva momente sindromul Peter Pan ca să-și pună niște întrebări de om mare.

Mi-e destul de clar, după o lună, că Nu vreau să continui minunatul masterat la care sunt înscrisă. Singurul lui avantaj e că e nu mă costă nimic și că am o legitimație cu care capăt diverse reduceri încoace și încolo. În rest… e plictisitor până la Dumnezeu și înapoi, materiile sunt neinteresante, profesorii nu știu engleză, deși teoretic e un program cu predare în engleză. Mă duc acolo cu același interes cu care m-aș duce să văd niște maimuțe puricându-se, sau, și mai rău, un maraton complet Stăpânul Inelelor, cu toate cele trei filme plus comentariul de pe DVD al lui Peter Jackson. Sistemul Bologna e un rahat cu perje care te forțează, vrei-nu vrei, să continui cu școala, și mai e și tendința naturală de a te agăța de viața de student („Nu, nu, încă nu m-am făcut mare! Vreau să mai stau de vorbă pe holurile școlii cu oameni de vârsta mea, that kind of shit!”). Dar cantitatea de mers înainte din inerție de care sunt capabilă are și ea niște limite. Și sincer, deși îmi doresc să învăț în continuare, absolut nici o universitate din România n-are un masterat pe care să-mi doresc să-l urmez. Așadar, să renunț la prostia asta? Să-i mai dau o șansă măcar până se termină semestrul? E o decizie grea pentru că sunt genul de încăpățânată țicnită care întotdeauna citește până la capăt o carte proastă pe care a început-o, de exemplu. Și după aceea? Să plec? Unde? Cu ce bani? Singură, așa, de capul meu, printre străinezi?

Pe urmă, mi-e destul de clar că nu vreau să fiu jurnalistă. Mi-au trebuit 3 ani de facultate și nițel tras cu ochiul în profesie (în special cu ochiul altora, că eu am fost mai mult trântor) ca să-mi dau seama că nu mi se potrivește. Sunt timidă până la nebunie și îmi trebuie doze industriale de curaj ca să trimit un e-mail sau să dau un telefon până și prietenilor, cum dracu să-mi petrec existența luând interviuri și alte asemenea lucruri? Nu m-am vindecat, oricâte eforturi am făcut, îmbunătățirile constatate sunt cam ca la un om paralizat care a reușit să-și miște un deget de la picior. Apoi, îmi ia o săptămână să mă gândesc la un text de o pagină și o zi întreagă să-l compun, cum naiba să trăiesc din scris? Nu că nu mai vreau să scriu, dar nu știu dacă sunt capabilă s-o fac într-un ritm susținut. Bun, dar din ceva tot trebuie să trăiesc. Din desenat! Haida-de. Nu trăiește nimeni din desenat în țara asta, mai ales când n-are nici o pregătire. M-aș duce la un master în arte, dar n-am nici o șansă să intru fără o facultate în arte, unde iar n-am nici o șansă fără un liceu de artă, și pentru toate lucrurile astea sunt prea bătrână. M-aș face critic de film, m-aș face scriitoare, dracu știe ce m-aș mai face. Am 22 de ani, nu mai sunt în postura de a mă gândi la ce-o să fiu când voi fi mare, m-am uitat o secundă în altă direcție și m-am trezit că-s mare deja. Știu că în filme e OK să-ți schimbi complet direcția la orice vârstă, și că alții mai deștepți, să spunem, Gauguin, au făcut-o la 40 ani, dar nu trăiesc într-un film și nu sunt nici vreun geniu neînțeles. De fapt, asta mă sperie cel mai mult, că nu-s suficient de deșteaptă să fac ceva semnificativ, dar nici suficient de proastă să mă mulțumesc cu a nu face nimic. O existență banală e cel mai mare coșmar al meu.

Asta ca să epuizez oarecum dilemele de ordin profesional. Celelalte sunt mult mai rele și încerc nici să nu mă mai gândesc la ele. În fine, îmi lipsește motivație, în general, pentru Tot. Îmi lipsește motivație și să ies la o bere. The drama in my life is gone, îmi lipsește și aia.

Și acum ce fac?

(nu, nu mă aștept să știe altcineva răspunsul)

P.S. Am primit un SMS cu următorul text:

Buna ziua, dle Dobre! Va rog, nu cumparati rovinieta. Am gasit originalul. Cand aveti putin timp, puteti sa treceti sa o luati. Cu stima, Mihaela de la Volkswagen.

E destul de evident că eu nu sunt dl Dobre, n-am mașină, habar n-am ce e aia o rovinietă și nici nu cunosc vreun domn Dobre, dar dacă, din întâmplare, îmi citește blogul…v-a căutat Mihaela de la Volkswagen!

26 de gânduri despre “Quarter-life crisis

  1. Parerea mea e sa termini domeniul acesta..adica sunt de acord cu „genul de încăpățânată țicnită care întotdeauna citește până la capăt o carte proastă pe care a început-o, de exemplu.” Si poti sa te apuci si de arta/animatie mai apoi ca o simpla pasiune dar motivata din interior 😉 . Si eu zic ca la arte nu iti trebuie liceu sau facultate si oricum artist sau orice altceva poti sa fii si fara sa ai studii. Ce iti trebuie intradevar este ritmul si motivatia pe care o pierzi daca nu ai un ritm si viceversa.

  2. Mai Nadia, tu vorbesti serios? Adica, dincolo de faza cu masterul, chiar nu ai nici o directie? Si de ce sa nu traiesti din scris? Daca nu scriai interesant, nu te mai citea nimeni. Crede-ma ca te afli printre putinele bloguri pe care intru mai mereu sa vad ce s-a mai postat.

    Apoi, ok, te-am vazut eu mai timida, dar asta nu inseamna ca nu poti fi jurnalista, pentru ca esti capabila sa vorbesti cu un om, da-o incolo. Daca nu iti place, asta e altceva.

    Nu stiu ce solutie radicala sa iti dau. Te sfatuiesc numai sa lasi macar un pic la o parte pesimismul si sa te gandesti ca nu ai facut chiar degeaba facultatea asta. Nu e mare branza, stiu, ca eu asa ma bucur ca am scapat de ea… pfiu… dar ma ajuta cred, macar cat de cat.

    Ce sa iti zic, nu stiu, gandeste-te bine ce vrei sa faci si ia o decizie. Cat despre master, si cu el, si fara el, cred ca tot pe acolo. Na, sper sa iti gasesti la un moment dat un domeniu si un job in care sa iti faca placere sa lucrezi. Care vor fi acestea, o sa afli tu, fara sfaturi din dreapta sau stanga.

    PS: Mi-a placut aia cu faptul ca citesti pana la capat o carte, chiar daca e proasta. Si eu patesc asa, tot astept, poate poate…:D

  3. @anonim: Nu neapărat. Poate să fie și rău.
    @mary: problema nu e că nu pot scrie interesant, ci că nu știu dacă pot scrie interesant într-un ritm susținut. Blogul meu o fi mișto (sau nu), dar după cum vezi are maximum 2 articole pe săptămână, că mai mult nu mă duce capul.
    @Dee: Senc iu.

  4. In primu rand intre a nu vrea sa fii ceva si a nu putea sa fii ceva din X motive ( ca esti timida , ca iti ia mult sa concepi un text etc etc) e o diferenta. Ideal e sa faci ce-ti place (da stiu, e o afirmatie care se potriveste mai mult cu filmele de care vorbeai , dar pana la urma asa e).

    Chiar ma gandeam inainte sa comentez la postul asta, cand am citit postul cu desenele din timpul cursurilor de la master sa-ti zic sa dai la Arte daca tot nu-ti place SNSPA si ai si talent la desen… si chiar daca zici tu ca este o inlantuire logica de chestii care sunt necesare ca sa dai la Arte , ai putea totusi sa-ncerci. Nu pica ceru si come on, daca la 22 te consideri batrana (chiar si pt chestiile astea)……… Si a face ceva in domeniul asta nu inseamna sa faci caricaturi si sa traiesti din ele..mai sunt si alte aplicatii ale desenului.

    Deja imi suna cam prea serios comentariul , asa ca sa-ti recomand ca inainte sa scrii un mail sau sa dai un telefon , sa bei 100 de ceva tare, poate iti mai vine curajul (sau daca nu rezisti, varianta este sa adormi instant si amani telefonul/emailul :D) …

    In rest cheer up, life doesnt suck that bad …not always at least.

    P.S. Rovinieta (cred ca se scrie rovigneta) e o chestie pe care toti soferii o platesc ca sa aiba guvernu sau whoever bani sa repare soselele…si nu le repara. Se lipeste frumos in geam, poti sa te uiti la masini pe strada sa vezi 🙂

    Daca tot ti-au gasit rovinieta la VW, da-le un telefon zi-le ca esti doamna Dobre si ca ti-ai uitat la ei si masina daca poti sa mergi s-o iei……cine stie , poate ti-o gasesc si pe aia :))

  5. Domnul Dobre e rugat sa intre pe blogul Nadiei pentru un premiu special. O rovinieta valabila pe viata, cu conditia sa nu traiasca mult, evident 🙂
    Inapoi la elefantii nostri. Nici eu nu cred ca ma va ajuta la ceva porcaria de master cu care imi tocesc nervii, in rarele momente de black-out in care ajung la cursuri.
    In alta ordine de idei chestia cu timiditatea e relativa. Trebuie sa te gandesti ca cel caruia ii iei interviu este de fapt si mai timid decat tine, ceea ce de obicei e adevarat.
    Iar de scris, come on ! De ce crezi ca am inceput sa te citesc ?
    So, mai ai destul timp sa iti dai seama ce vrei sa faci in viata. Si daca iti imaginezi ca eu stiu, well I don’t dar ma strecor.

  6. Daca nu stii nimic ai sanse mari sa ajungi director. Daca nu macar un sef, un sef-micuț sau un sefuț (am scris cu ț ca sa nu se creeze alte discutii). Orice asemanare cu fostii sau actualii mei sefi/directori este pur intamplatoare. Apropo, daca nu stii nimic, te vopsesti blonda si porti fuste pana la cur ai sanse mari sa ajungi secretara („asistent-manager” cum isi zic ele scotand țațele in fața) la jigodiile de mai sus.
    Vezi? Viata e plina de posibilitati!

  7. Pentru asta cu secretara și decolteul cred că am nevoie totuși de ceva mai mult decât cele 45 de kile anorexice ale mele.

  8. inroleaza-te in legiunea straina. aici ai ocazia sa cunosti oameni deosebiti din cale afara o sa calatoresti prin locuri exotice si fierbinti la care altii nici nu viseaza ( nici nu si-ar dori sa viseze) unde localnici o sa te primeasca cu ” bratele deschise” in urale de calibrul 7.62 mm. Conditiile de munca sunt de invidiat si includ fitness si alergari” usoare” cu cele doar 43,7 kg de echipament si cu un rucsac proiectat de un individ care nu a parcurs mai mult de 3 kilometri pe jos in viata lui exista chiar si sedinte de spa..in mlastinile din guyana franceza sau borneo totul sub ciripitul pasarelelor din specia ” calasnicovus mortierus” iar dimineata o sa te trezesti intr-o relaxare totala si imbietoare cu un sergent virgin in fata , adresandu-ti cuvinte dulci gen: ” sunt satul de voi ca de zona muntoasa venusiana rasa a mamelor voastre!!!” sau ” viata voastra este ca a sosetelor: scurta si puturoasa!!!” asadar Nadia sper ca te-am convins , perspectivele de avansare in grad sunt facile dar trebuie sa ai un IQ de maxim 88.

  9. Văd și eu. Dar nu știu cum se face. Sorry. Se întâmplă numai cu template-ul ăsta și mie îmi place mult template-ul ăsta, așa că…

  10. nu stiu ce e metal jacket film, joc, carte…dar nu prea e distractiv sa-ti urle un tip in fata de la 3 centimetri distanta cand ii miroase gura a covoare ude imbacsite si a caine plouat .E un limbaj normal in acest mediu mai ales ca ajungi sa-l folosesti si tu in fata regimentului tau .
    Poza e artistica si denota ce esti atenta cu tine si ti la imagine ” Vladut, fa-mi poza din unghiul ala sa nu mise vada cosul ala de langa ureche ..” oricum e bine ca ai pus o poza cu tine si ai renuntat la buburuza aia . Bravo.

  11. In Romania nu competenta este criteriul de alegere al unui angajat. Sau seriozitatea, sau alte criterii obiective. E adevarat ca exista si exceptii, dar atat in sectorul privat cat si la stat criteriile de promovare sunt PCR (pile, cunostinte si relatii), pupincurismul, tavalitu’ prin anumite paturi (e valabil si pentru barbatii cu sefi femei, cunosc cazuri), apartenenta la un partid la putere etc.
    Din pacate trebuie sa lucrez mult cu institutiile statului (primarie, prefectura, diferite regii). Iti trebuie rabdare nu gluma. Numai incompetenti care toata ziua citesc ziare si beau cafele si te freaca pentru un aviz zile la rand. Nu mai zic ca spaga e la loc de frunte, am reusit cu bani sa fac minuni.
    In sectorul privat stiu o companie, de fapt o filiala al unui mare consortiu, care datorita unui director cretin e in pragul falimentului. Au ajuns de la 600 de angajati la 150. Oamenii competenti au plecat, in locul lor au venit toate rudele directorului, cred ca pana si alea de gradul 74! Au ajuns celebri prin faptul ca la firma concurenta au plecat un departament intreg, cu sef cu tot.
    In sfarsit cred ca as scrie romane cu ce am vazut eu pe unde am lucrat. Inainte munceam mult si nu se vedea nimic la salariu. De la un timp am lasat-o mai usor, vin si plec la timp, stau mai mult pe la cafele, pe la cate o tigara cu oamenii din puncte cheie etc.si uite asa mi-a crescut salariul pe timp de criza!
    P.S.: Statul a interzis furtul pentru ca uraste concurenta.

  12. Nu dispera, Nadia, intra in politica! Ai sanse mari sa ajungi in citiva ani europarlamentar, pentru ca esti cinica si alunecoasa atit cit trebuie, pentru ca esti mai inteligenta decit oricare om politic contemporan si pe deasupra esti frumoasa. Poti face, pentru inceput, putina anticamera pe la usile europarlamentarilor actuali, nu conteaza din ce partid sunt, toti au nevoie de tineri inteligenti care sa le faca lor munca de negrisor. Asculta-ma pe mine, in citiva ani poti ajunge departe. In plus, vei constata disparitia totala a timiditatii si inlocuirea ei cu un soi de tupeu. N-o sa te mai recunoasca nimeni in scurt timp, nici macar tu.

  13. Am absolvit si eu jurnalismul de curand si din perioada facultatii inca, imi dadusem seama ca nu prea este de mine; nu-mi prea place sa ma poluez ideologic cu kile de informatie ”obiectiva”. Cum redactor nu ma ia nimeni, sa scriu eu ce-mi trece prin cap, doar asa pentru ca sunt eu, am optat pt. tras tare de invatat limbaje straineze, caci se poate trai din traduceri. Am optat pt. araba, fiindca se cauta traducator/translator (e a 5-a limba ca numar de vorbitori pe glob, oricum), dar si fiindca ma intereseaza limba de la poezii la texte sacre. E o solutie sa inveti o limba mai putin frecventa, nu stiu daca te-ai gandit, daca te stii in stare sa inveti o gramatica fara profesor sau daca crezi ca procurarea materialelor necesare este extrem de grea (nu e chiar asa, indiferent de raritatea limbii se gasesc materiale bune si pe net, pentru cine are rabdare sa citeasca in format in electronic si nu sta extraordinar cu fondurile pentru achizitionarea lor). Baza este sa stii engleza, fiindca eu de ex. nu prea pun baza pe majoritatea dictionarelor arab-romane aparute pana acum. Poti sa te apuci cam de orice din domeniu, de la suedeza, olandeza sau greaca, pana la japoneza sau altceva de genul (asta daca vrei cat de cat rapid si rezultate rezonabile financiar, altfel poti opta pentru aramaica sau sanskrita), in 6-10 luni sa te pui temeinic la punct si apoi sa cauti sa dai un examen de atestat, daca vrei sa intri si in legalitate cu traducerile.

  14. Da e buna ideea dar, io cred ca ar trebui totusi sa ai in vedere si o activitate care presupune comunicarea cu oamenii. Pentru ca daca iti lipseste, trebuie sa compensezi cumva.

  15. Scrii bine, desenezi bine, cu doze mari de ironie. Ai nerv, succesul o sa vina. La 22 de ani, NU esti batrana, asta daca nu cumva sugerezi ca eu ar trebui sa-mi pregatesc cele taranesti pentru inmormantare. So, te poti apuca linistita de altceva, timpul e de partea ta.
    Cat despre limbi straine, suedeza este usoara daca stii engleza.

Comentariile sunt închise.