yo yo yo

2009, blogul Nadiei, postul 256, direct din Bucureşti sector 1. Stau sub 2 pături de lână cu căciula pe cap şi într-un hanorac uriaş cu Tupac Forever şi îmi cam clănţăne dinţii. Da, am un hanorac uriaş pe care scrie Tupac Forever. Sunt într-o fază hiphop a gripei delirante. BUG Mafia şi piesa lor de mare talent „Un 2 şi 3 de zero” sunt pe repeat în creierul meu. Refrenul „Nimic nu e pe lumea asta la feeeel ca viaţa care-o am în cartier, străzile mi-arată tot ce trebuie să ştiu, am 2000 de motive ca să fiu cum vreau să fiu” este urmat instantaneu de o altă voce din capul Nadiei care continuă cu strofa lui Daddy Caddy: „Caddy mă numesc, din SE Bucureşti, vin s-atac primul loc în top, să-mi iau banul, e anul 2000, târfele să dea din fese” şamd şamd şamd. Ştiu toate versurile, aşa cum ştiu toate versurile de la toate videoclipurile româneşti pe care le-am văzut de mai mult de 2 ori, mulţumită memoriei mele inutile şi stupide care mi-a permis să trec prin 15 ani de şcoală cu succes maxim şi să fiu ştampilată drept tocilară deşi n-am tocit în viaţa mea decât tocurile de la pantofi. Interesant e că ştiu doar variantele cenzurate care se dădeau la tv, aşa că aş recita din Paraziţii precum Ralu Filip în consiliul CNA:

„Cred că ţi-a vorbit mă-ta despre mine.

Am să-i puncte puncte în gât încă un copil ca tine.

Nu vreau să mă culc cu tine vreau doar să te puncte puncte

Când puncte puncte nu dorm, atunci de ce să mă culc când puncte puncte?”, chiar dacă aş putea ghici ce spune Parazitul acolo. Dar să-i lăsăm pe Paraziţi, momentan sunt ocupată cu un 2 şi 3 de zero, care îmi chinuie sinapsele febrile în timp ce stau sub 2 pături în hanoracul meu cu 2Pac şi cu o căciulă pe care ar trebui să scrie Wu Tang Clan ca să se asorteze momentului. Microfonul se îmbibă de taleeent, THC, TBC şi supradoză sentiment. Nu trebui să ceri, îţi dau exact ce vrei, io, Tataee, Caddy, toţi băeţii mei. N-am cu cine să vorbesc, aşa că vorbesc cu blogul. Mi-ar plăcea să nu mă mişc din pat din proprie alegere, dacă n-ar fi gripa şi BUG Mafia, dar aşa, e nasol. Am avut un număr record de vise cretine, printre care că aveam 45 de ani şi eram singură şi tristă, că a murit taică-miu şi slujba de pomenire se ţinea la malul mării cu uşi de dulap şi picioare de masă pe post de torţe omagiale, că a murit un prieten şi slujba de pomenire se ţinea în cafeneaua Jeg de la Leu în fum de ţigară, toate cele trei evenimente fiind desigur inevitabile, în cele din urmă–mai puţin slujbele de pomenire excentrice- dar a naibii să fiu dacă mi le doresc. Apoi m-am trezit convinsă că sunt în anul I la FJSC şi că am examen la Etică, la care o să întârzii. Şi nici măcar n-am avut Etică în anul I. Mulţumesc Dumnezeului meu, care-o fi, şi mulţumesc Dumnezeului meu, Easy-E.

7 gânduri despre “yo yo yo

  1. Ce tare !!!!….esti bolnava si bila ta iti trimite dedicatii cu melodii de forta, de caracter, de imbarbatare. Cam asa eee, am patit si io si cand am ajuns aproape de tot de 40 de grade, eram deja in al noulea cer 😀 ce sa mai, era ca un fel de betie doar ca gandesti mai mult, creeru’ ti-e cald si din cauza asta.
    Sa nu asculti muzica cand esti bolnava. O sa iti ramana melodia aia cu sentimentu’ asta de boala si nu o sa iti mai placa. Eu asa am patit 😐 .

    Ce mi-a placut de obicei cand ma imbolnaveam era ca dupa ce ma vindecam ma simteam cumva resetat, adica mai bine decat inainte sa fiu bolnav. Cica daca faci temperatura nu e bine sa bagi antibiotice pa gat doar daca este necesar. Si anume temperatura cica te mai fierbe asa nitel, sa mai omoare din microbi din tine, ca pe o conserva la sterilizat 😀 . . Si io cum sunt teribilist, las boala sa ma faca praf cu speranta ca in schimbu’ cazarii sa-mi ofere io stiu ce potiune de viata lunga 😀 .

    TARE Jegu’ zic ca unu care am fost o data de doua sau de trei ori acolo. Tot p-acolo, nu stiu cum ii zice la strada, bulevard ce o fi, e pa partea-ilalta cred ca un bar ceva, nu stiu, dar pe care scrie asa : BIBLIOTECA. Stii ce eeee? /:) Ar fi tare daca ar fi o combinatie bar-biblioteca.

    Visele iti spun de obicei de ce temi si ce anume are efect psihologic asupra ta, pozitiv sau negativ. Nu ca uni care zic ca daca visezi nu stiu ce se intampla cutare lucru. Visele sunt ca o fisa medicala a psihologului care poti fi tu daca vrei.

  2. Am facut pe mine de ras. Aproape efectiv caci hei, avem cistita eu si baietii mei. Sau eu. Stai la caldura, si dupa ce iti trece mai da-te bolnava vreo doua zile, ca sa recuperezi niste distractie. Si nu ma spune la nimeni. Word.

  3. Macar tu nu visezi ca mananci cu lingurita din soba bunicii cu slujba de inviere pe fundal!! As vrea eu sa aud Bi iU Gi, in locul sinistruozitatilor alora!

  4. Incredibil … eram sigur ca stii versuri de BUG Mafia pe dinafara de cand te-am vazut atunci la Verde Cafe … Ceva imi spune ca esti o persoana foarte emotiva insa te lupti cu asta si de ceva timp te minunezi cand vezi ca esti semi-vindecata .
    Lipsa de prieteni se datoreaza proiectiei ochilor in coltul din dreapta sus a personajelor tale … iar nevoia ta de ei este direct proportionala cu incercarea ta de a fi unica si speciala intr-un grup sau altul .

    Am glumit insa exista si un sambure de adevar …care o fi oare (cel la care ma gandesc eu ) ?

  5. Ramona: Da, cântece bisericeşti nu suport să aud nici când mă aflu la temperaturi normale.
    Redy: Semi-vindecată? Aş vrea io. Hai să zicem sfert-vindecată. Dar ce anume din înfăţişarea mea arată că le am cu versurile din Mafia? 😀

Comentariile sunt închise.