Ok, I love you, bye-bye

Nu sunt un animal social priceput. Trebuie să văd toată afacerea ca pe o hartă, după modelul cu ţara imaginară. Imediat ce cunosc un nou specimen uman, trebuie să îl explorez şi cartografiez în cât mai puţini paşi, ca să-l pot pune repejor pe hartă la altitudinea potrivită cu inteligenţa lui -fie pe-un munte, fie într-o groapă-, într-o zonă climatică potrivită cu temperatura personalităţii lui, plină de forme de viaţă animale şi vegetale adecvate sau, din contră, un pustiu potrivit cu corazonul lui. Şi, ce e mai important, la distanţa potrivită faţă de mine. Vreau să ştiu dacă e cazul să-i aşez pe unii la o latitudine şi longitudine apropiată şi să pun în dreptul lor un guguloi d-ăla mare ca pentru localităţi cu populaţie peste 200 mii de locuitori, reşedinţe de judeţ. Odată ce am acordat unora aceste privilegii, ei devin, practic, singurele puncte importante de pe hartă, rezidenţi ai unor oraşe imaginare cu arhitectură croită conform personalităţii lor, legate prin mii de fire de telegraf şi telefon de propria mea rezidenţă închipuită, ornate cu zeci de steguleţe unde fiecare reprezintă un moment memorabil petrecut acolo. Mi-e destul de clar în minte cum arată casele lor, cui i-aş construi biblioteci, cui terenuri de sport, în grădina cui aş azvârli câini, pisici sau arici. Eu am impresia că îi cunosc foarte bine pe toţi şi că li se potrivesc perfect rolurile distribuite de mine: fraţi şi surori imaginari, love interests şi aşa mai departe.

Doar că se petrec nişte fenomene ciudate. Oamenilor nu le convine unde i-am pus şi se mută singuri mai departe. Sau taie firele de telegraf undeva pe teritoriul lor, fără să am vreo şansă să remediez defecţiunea. Alteori mă loveşte revelaţia că n-am calculat bine parametrii din zonă: nici altitudinea, nici latitudinea şi longitudinea, nici flora şi fauna. În cazurile astea mă uit la individ şi mă întreb: “Doamne, cine dracu e ăsta? Nu-l cunosc! » Revelaţia e precedată de obicei de o senzaţie de iritare veninoasă şi sufocantă şi urmată de indiferenţă şi ştergerea ireversibilă a individului de pe hartă, combinată desigur cu evacuarea lui din proprietatea fictivă. În fine, în alte situaţii, pur şi simplu uit să-l vizitez multă vreme, şi dispare singur de unde era, cum se mai scufundă în poveşti oraşele cu totul sau le înghite pământul.

Azi am auzit veşti despre nişte oameni la care am ţinut o groază şi mi-am dat seama că mi-au devenit nu indiferenţi, ci chiar aproape necunoscuţi. Mi-e şi greu să-mi imaginez că am avut de-a face cu ei. Îmi amintesc vag că mi-era drag de cineva care semăna cu ei, dar cu siguranţă nu putea fi vorba de aceleaşi persoane. Sensibilitatea mea, un soi de elefant zburător şi la fel de implauzibil, s-a învârtit în jurul meu, mi-a tras nenumărate şuturi şi bobârnace, m-a tras de păr şi de nas, dar n-a reuşit să-mi mai provoace vreo emoţie, vreo lacrimă, ceva, acolo. Eram pregătită şi chiar dornică de momente sentimentaloide, şi nimic. Cine, ăsta, marea mea iubire? Cine zici că e tipa, prietena mea la cataramă când aveam cinşpe ani? Îmi pasă puţin spre deloc. Simultan, mă năpădesc veninul şi iritarea şi îmi semnalează alte posibile erori de calcul în parametri, la alţii. Şi uite-aşa se golesc grădinile de câini şi pisici. Dar zău că nu-mi pare bine. Ori de câte ori se mai şterge un oraş de pe hartă, ca un bolşevic căzut în dizgraţie dintr-o poză cu Stalin, parcă mă întristez niţel. Nu din cale-afară, totuşi. E semn bun: un pas în plus spre vechea mea insensibilitate sănătoasă.

5 gânduri despre “Ok, I love you, bye-bye

  1. Vream sa iti spun ceva prin care sa imi exprim aprecierea pentru talentul tau de scris, da nu stiu daca o sa te incalzeasca cumva avand in vedere ca scrisul dezvolta mai mult personalitatea ta singuratica, intima, detasata si ma gandesc ca poate nu scri dintr-o placere totala ca sa zic asa. Probabil ca o faci ca sa iti ocupi timpul, poate de plictiseata, poate din rutina nu stiu exact dar …ai imaginatie. Mai bine as incerca sa te si critic (constructiv ma refer ) poate te-as provoca putin. Daca te indrepti spre veche ta insensibilitate sanatoasa insemna ca ai hotarat sa te accepti pe tine ceva mai mult, asa nonconformista, speciala, si retrasa cum esti. Asa-i?

Comentariile sunt închise.