Corrado era un prost

Cei care nu au urmărit niciodată serialul TV de mare angajament „Caracatiţa” pot să se oprească aici. Lor le voi adresa, politicos, întrebarea: „Ce fel de oameni sunteţi???”
Deci. „Caracatiţa” era un serial poliţist italienesc care s-a dat pe TVR în anii 90 şi apoi în reluare de vreo două ori şi-n zilele noastre, centrat pe ideea generală că viaţa e oribilă şi oamenii, de rahat. Partea cea mai bună a Caracatiţei era coloana sonoră genială. Pe locul 2 în clasamentul părţilor cele mai bune ale Caracatiţei: il comissario Corrado Cattani, acest don Quijote al luptei împotriva Mafiei. De fapt, serialul a continuat mult şi bine şi după moartea lui Corrado in seria 4, dar eu nu m-am mai uitat. Caracatiţa fără Corrado era ca nunta fără lăutari.

Cattani. Corrado Cattani.

Corrado era tatăl meu imaginar. Am, bineînţeles, şi un tată adevărat, doar că joacă în deplasare, cum ar zice un prieten, şi pe vremea aia eram la vârsta când te râcâie mult că părinţii sunt divorţaţi. Aşa că o sfătuiam pe mama să se recăsătorească şi îl alesesem pe Corrado ca pretendent ideal. Găseam că e foarte plauzibil ca poliţaiul italian să iasă din televizor şi să vină la noi, înarmat cu un buchet de flori,  să fie tatăl nr 2 al Nadiei. Şi am rămas cu o imagine de-a dreptul idilică despre Corrado, de bărbat frumos, deştept, mai cul şi mai dur decât Clint Eastwood şi în general foarte tare cum numai un tip cu numele de Corrado Cattani ar putea fi.
Băi nene, şi după ce am văzut serialul din nou, am ajuns la concluzia că nu prea aveam dreptate. OK, simpatic era. E adevărat că era, de fapt, mai bătrân decât mi-l aminteam eu de prima oară (Michele Placido arăta, desigur, mai drăguţ în perioada lui arthouse porn din tinereţe), şi negricios, şi cu capul mare, dar destul de sexy intr-un fel extrem de italienesc. Celelalte idei fanteziste, cu care sunt convinsă că or mai fi rămas şi alţi telespectatori ai Caracatiţei, erau însă cât se poate de nefondate. Corrado era un prost.
Păi, să le luăm pe rând.
Era Corrado era un performant mascul feroce?
Faptele: la începutul serialului, Corrado află că nevastă-sa l-a înşelat şi fata lui s-ar putea să nu fie fata lui. După aia nevasta îi dă papucii de-a dreptul. Atenţie, tot ea lui, da? Amărâtul de poliţai îşi găseşte o narcomană terorizată de Mafie, ulterior sinucigaşă. Ce noroc, Corrado! Apoi, în sezonul doi, se împacă cu nevasta. Nevasta e lichidată de Mafie. Iarăşi noroc, Corrado! În sezonul trei, se combină cu fata unui mafiot, care, după modelul nevestei, îi dă papucii şi mai târziu e lichidată de Mafie. În sezonul patru se combină cu o judecătoare care e răpită şi violată de Mafie, de unde deducem că să se combine cu Corrado era de fapt cea mai mare nenorocire care se putea întâmpla unei femei. (Ce bine că n-a ieşit din televizor să vină la maică-mea!)
V-aţi prins? Corrado era chiar un fraier. Singurul motiv pentru care îl tot vedeam cu altă femeie era acela că ele nu mai isprăveau cu datul de papuci lui Corrado şi respectiv muritul (sau ambele). Dacă nevasta n-ar fi fost aşa doritoare de aventură, bietul om ar fi trăit în plictisitoare monogamie până la adânci bătrâneţi. James Bond nici n-ar scuipa în direcţia lui Corrado. Nu l-ar lăsa pe Corrado nici să-i şteargă pantofii.
Era Corrado acest redutabil al luptei împotriva Mafiei?
Faptele: numărul total de mafioţi „înfundaţi” de Corrado Cattani- aproximativ zero. La un moment dat a obţinut nişte arestări, dar învinuiţii au fost eliberaţi repede. În rest, rateu pe toată linia. Deci Corrado nu i-a tras-o Mafiei, dar putem spune că Mafia i-a tras-o lui binişor, dacă ne gândim că l-a lăsat fără nevastă, fiică, iubite şi toţi prietenii, colaboratorii şi aliaţii. De fapt, dacă te invita Corrado la o bere, cel mai sănătos lucru pe care îl puteai face era să îţi cumperi un bilet de avion numai dus spre Papua-Noua Guinee şi să pleci fără să anunţi pe nimeni.
E clar ca lumina zilei. Ajunge cu visatul la Corrado prin ziare, cu pomenitul lui drept Omul Legii ideal. „Simbolul poliţistului eficient”? Ha! Nu era bun de nimic. Ceea ce nu înseamnă că e mai puţin simpatic. Dacă stau să mă gândesc bine, karma lui îl face un soi de răţoiul Donald al al filmelor cu mafioţi.
Morala acestei poveşti cu poliţişti ghinionişti: să te pişi contra vântului, să nu iasă nimic bun din asta nici pentru tine, nici pentru alţii, dar să perseverezi, cum făcea onorabilul Cattani, e semn de prostie şi atât. Eu nu-i înţeleg pe oamenii care dezbat asiduu probleme precum teoriile conspiraţioniste şi organizaţiile secrete care conduc lumea. Chiar dacă ai avea dreptate, ce poţi să faci? Te duci la cartierul general al conspiraţiei şi strigi: „A-ha! V-am prins! Acum o să vă distrug planurile cu superputerile mele de Everyday Normal Guy care câştigă salariul mediu pe economie”? Sigur că da.
Mi-am amintit de Corrado tocmai acum pentru că l-am visat ieri. Nu mai ştiu exact ce făcea, dar era la fel de supărat pe viaţă ca întotdeauna.

http://www.youtube.com/v/PZTO0D3dSiY&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6

13 gânduri despre “Corrado era un prost

  1. Foarte bun. N-am vazut caracatita dar articolul asta merita aprecieri si le voi lasa prin acest comentariu. Caci, nu-i asa, ce e un articol bun daca nu un articol comentat de cei doi vizitatori ai blogului tau. Sau era unu si jumatate? Ariciule, esti? :))

  2. cine ma striga? tare articol. eu aseara am visat ca eram maritata cu un asiatic si il inselam cu un european. in plin razboi pe undeva prin asia. sigur a fost un film si despre asta. sau ar trebui sa fie.

  3. lol. Prea tare blog mi-ai recomandat Dana. Sarumana. Imi place. E fix ce aveam nevoie sa citesc :). Il pun la blogroll si mai revin.

    @Nadia, draga mea tu esti okei zic eu, ca il voiai pe Corrado pentru mama ta, eu il voiam pentru mine desi aveam doar 7 ani :)) si scenele de dragoste cu diverse femei ma incitau peste poate :)), de fapt amintirea mea cea mai puternica vizavi de Corrado e dintr-o scena erotica care m-a urmarit prin cele mai adanci fantasme ani la randul!! lol

  4. Zappy: cred că e posibil să-mi fi crescut traficul chiar la 3-4 vizitatori!
    Dana: Să ştii că şi mie îmi sună cunoscut! 😀 Trebuie să fi fost un film…
    Povestiri: erau şi scene erotice în Caracatiţa? Eu unde eram?
    Bogdan: Comisarii de la seria 4 încolo n-aveau nici un haz. Erau urâţi. Urâţi, nene.

  5. Cel mai bun serial din toate timpurile a fost Twin Peaks, ca doar e facut de Lynch, nu? Din toate punctele de vedere, in special al ideii centrale: lupta bine – rau din care, ca si in viata reala, raul invinge.
    Coloana sonora e undeva la zece mii de kilometri deasupra „piovrei”. Angelo Badalamenti nu se compara cu Ennio Moricone.

    Cum ai putut sa uiti de Twin Peaks?

  6. Am văzut Twin Peaks, dar nu mi-a plăcut, cum nu mi-a plăcut nimic făcut de Lynch din ce-am văzut – în afară de Elephant Man, poate (care oricum avea o naraţiune mai convenţională şi necaracteristică lui). Nu-mi place stilul lui grotesc-pretenţios.
    Piovra nu era cine ştie ce serial, dar avea o proporţie acceptabilă între calitate si entertainment value.
    Iar 10 000 km mi se pare o distanţă exagerată şi nedreaptă faţă de Morricone. Plus că mostra dată de mine acolo nu e Morricone, e Riz Ortolani.

  7. N-am spus că n-am înţeles, ci că nu-mi place. Să lăsăm elitismele dubioase, e o mică mare diferenţă.

  8. eu cred ca a compara Twin Peaks cu Caracatita e egal cu a compara un submarin cu un automobil Audi sa zicem. Nici o legatura. Ambele se deplaseaza dar in medii diferite si cu scopuri diferite,

    Twin Peaks e un film care sondeaza inconstientul si face apel la o serie de motive psihologice, istorice si sociale in timp ce Caracatita e un serial realist despre mafie, facut pentru televiziune, menit sa se continue atat cat e nevoie.

    Twin Peaks si tot ce a facut nenea ala e film de arta, Caracatita e film de televiziune. Simplu ca buna ziua.

  9. Pai, nici n-am comparat Caracatita cu Twin peaks. 😆
    Eu vorbeam aci de amintirile mele despre Corrado si voi tot ii dati cu Twin Peaks. Ce-are a face sula cu prefectura?

  10. Pentru ca Twin Peaks ne-a marcat, intr-un fel sau altul, pe toti. Pentru ca mi-au trebuit multi ani sa il inteleg si a trebuit sa il revad de vreo 4 ori (de aceea am zis ca o sa il intelegi cand o sa cresti mare, nu pentru ca as fi eu cine stie ce geniu neinteles). Pentru ca aceleasi idei din Twin Peaks le-am gasit si la Ernesto Sabato sau Jose Saramago. Pentru ca Twin Peaks nu este numai o parodie subtila a valorilor americane ci si ceva cu mult mai profund. Exploreaza acel rau interior, acel sambure diabolic care exista in noi, pana si in cei mai buni oameni.

Comentariile sunt închise.