Barbie în RATB

Motto: De-o tristeţe fără margini al meu suflet e pătruns

Când gândesc ce-am fost odată şi-n ce stare am ajuns

Axiomă: orice urmaşă a Evei, indiferent de vârstă, religie, orientare politică sau IQ, ar vrea mai degrabă să i se spună că e frumoasă decât că e deşteaptă. Tentativele de a nega acest adevăr universal valabil vin fie din partea gagicilor care aud prea des că sunt frumoase şi deja li se pare că s-au plictisit, fie din partea celor care nu aud asta niciodată şi li se pare că le crede cineva dacă spun că nu le pasă.

Autobuzul 300. Nadia se duce la treaba ei. Nişte bătrânei, un el şi o ea, se duc şi ei la treaba lor. Şi şuşotesc . Şi se uită la Nadia, şi râd. Şi şuşotesc şi mai mult , şi râd, şi se uită la Nadia. Nadia e vizibil stânjenită.
Bătrânica: Scuzaţi-ne, vă rugăm! Vă bârfeam!
Nadia: …pe mine?
Bătrânica, cu un zâmbet de la o ureche la alta: Da, da, pe dumneavoastră!
Bătrânelul, la fel de zâmbitor: Vreţi să ştiţi ce spuneam?
Nadia: Păi…
Bătrânica: Spuneam că sunteţi aşa de frumoasă…ca o păpuşică!
În acest moment, conform axiomei enunţate la început, Nadia, pe care o vom numi de aci înainte Păpuşica, se luminează la faţă brusc şi orice urmă de proastă dispoziţie se topeşte că zăpada la soare. Cei doi bătrânei îşi zâmbesc ca şi cum ar fi şi ei nişte păpuşele de lemn, cu riduri sculptate şi surâsuri pictate.
Bătrânelul: Da, da, ca o păpuşică e.
(pauză. Păpuşica străluceşte de bucurie)
Bătrânelul: Dar lasă că are timp să se facă urâtă.
Păpuşica: ?
Bătrânica, cu bunătate: E normal să te urâţeşti la un moment dat.
Bătrânelul: Aşa, pe la vreo 70 ani, nici n-o să vă mai amintiţi că aţi fost vreodată frumoasă.
Bătrânica: Chiar mai repede. (către el) Cât ani de păpuşică crezi că mai are de-acum?
Bătrânelul: 20, maximum. Nu, 20 e mult.
Păpuşica (pentru care zăpezile topite încep iarăşi să îngheţe): …
Bătrânelul: Să va faceţi poze, multe poze. În culori.
Bătrânica: Când o să fiţi bătrână, să vă puteţi uita la ele şi să spuneţi: ia uite….cum eram odată!
Bătrânelul: Şi-n ce hal am ajuns!
Cei doi bătrânei râd unul la celălalt ca nişte copii care tocmai au făcut o poznă. Păpuşica îi priveşte jumătate mofluză, jumătate confuză.
Bătrânică: Nu va întristaţi! Sunteţi aşa de drăguţă!
Păpuşica şi-a terminat treaba cu autobuzul 300. Şi ce zi bună ar fi putut să fie asta! Coboară şi se împiedică într-o bordură. Un cocalar o vede şi râde.
Cocalarul: Auzi! De ce nu te omori?
Chiar aşa, de ce? Ce mai poate spera o păpuşică, atunci când ştie că o să se urâţească?…
Crudă mai e viaţa.

9 gânduri despre „Barbie în RATB”

  1. Da, erau ca din desene animate.
    Cat despre femeile care prefera inteligenta, nu stiu ce sa zic. Mi-amintesc de Mica Sirena si de cum a pus-o vrajitoarea sa aleaga intre frumusete si glas, si ea a ales sa fie muta.

  2. Ehh sa facem abstractie si sa retinem ca batraneii mai erau inca impreuna indiferent de cum i-au uratit sau nu anii. Asta asa ca sa nu ramanem cu un gust amar 🙂

  3. Ha, am ras cu lacrimi. Pentru o clipa chiar am crezut ca erau niste batranei simpatici care ti-au facut un compliment. Da de unde, niste mappeti rautaciosi si carcotasi gelosi pe frumusetea si tineretea ta. Dar nu-i bai, in 50 de ani, cand te vei plimba cu ozn-ul sau ce mijloace de transport in comun vor fi pe vremea aia, te poti razbuna pe toate papuselele pe care le prinzi 😀

  4. Dar bătrâneii din Muppets erau morocănoşi…ăştia erau veseli ca nişte desene din abecedar cu Bunicu şi Bunica.

Comentariile sunt închise.