Fata cu orizonturi înguste

Decor: Piaţa Unirii, lângă gura de metrou. Personaje: Nadia, care se îndreaptă spre casă, un Caritabil care stă pe loc.

Caritabilul: Bună ziua, sunt Andrei.
Nadia: Bună ziua, sunt Nadia.
Caritabilul: Ai trei lei să donezi pentru un copil fără adăpost?
Şi îi întinde Nadiei un cartonaş pe care e imprimată o reclamă la un salon de coafură.
Nadia: Ce-i asta?
Caritabilul: E vorba de copiii fără adăpost, şi atunci ofer donatorilor ceva sugestiv…
Nadia: ???
Caritabilul, cu blândeţe: Copiii fără adăpost nu au un dormitor al lor în care să doarmă…şi aici, vezi, e o poză cu un dormitor.
Nadia: Ba e o poză cu un salon de coafură.
Caritabilul: Da, dar vezi, sunt nişte canapele, deci pe unii oameni i-ar putea duce cu gândul la dormitor.
Nadia: Ba nu, îi duce cu gândul la un salon de coafură.
Caritabilul: OK, poate pe tine.
Nadia: Nu, pe orice om normal o poză cu nişte căşti d-alea de coafat deasupra unor fotolii îl duce cu gândul la un salon de coafură.
Caritabilul: Bine, dar deasupra salonului, la etaj, ar putea să fie nişte dormitoare…
Nadia: Aşa, şi? După principiul asta puteai să pui o poză cu orice altceva.
Caritabilul: Văd că nu ne înţelegem, şi faci nişte asociaţii cu totul ciudate. Se pare că nu doreşti să donezi pentru un copil sărman…
Nadia: Ba doresc. Dacă-mi spui cine e copilul, şi cum mă asigur că ajung banii la el, îţi dau nu 3 lei, ci 15.
Caritabilul: E un copil fără adăpost…
Nadia: Asaaaa…
Caritabilul: Şi banii ajung la el pentru că îi duc eu.
Nadia: Şi cu salonul de coafură ce-i?
Caritabilul: E firma care sponsorizează această acţiune caritabilă.
Dacă îi sun acum la numărul ăsta de pe cartonaş, asta or să-mi zică şi ei?
Caritabilul: Dar de ce să-i suni?
Nadia: ca să mă interesez de soarta copilului şi de ce se face cu banii!
Caritabilul: Dar ei vor să fie discreţi!
Nadia nu se mai poate stăpâni şi izbucneşte într-un râs isteric.
Caritabilul: Donezi sau nu donezi trei lei?
Nadia: Nu!
Caritabilul: Atunci mai vorbim când vei fi mai dispusă să-ţi lărgeşti orizonturile…

(CORTINA)

9 gânduri despre “Fata cu orizonturi înguste

  1. Asta e un caz interesant:)) Asa ma enerveaza cand te opresc pe strada si incep sa-ti explice cat de bolnav e acest copil, nu stiu ce.Dar, lumea s-a cam prins de strategiile lor de a scoate niste banuti, si nu prea mai au succes.

  2. Strategie ca strategie, da’macar sa fie o strategie buna, nu sa creada ca vorbeste cu o tantaloaica.

  3. il stiu pe tip.era in pasaju’ de la cocoru spre biserica sf.gheorghe…un „n’am bani” era de ajuns…pt ca astia care strang bani ambulanti,numai oameni caritabili nu sunt:)

  4. Si eu m-am intalnit cu nenea asta (sau cu vreun confrate in ale milostiveniei) pe la Romana. Mi-a intins un cartonas cu muzeul Antipa:) si mi-a cerut 5 lei. Cum n-am parut interesata mi-a aruncat un „da’ de bun simt ai auzit?” si am trait fericiti pana la adanci batraneti.

  5. ……….. :O =)) aproape ca sa te banuiesc de post mincinos, ca la ce minciuna gogonata povestesti aici ( adica aia a caritabilului) nici nu mai stiu ce sa cred /:) .WTF!?#&!^@… chiar asa prost au ajuns sa cerseasca oameni astia azi. Cand cer sa le dau 1 leu sa-si ia o paine nici ca observ. In cel mai bun caz le-as da sandwich-uri (nu mi-a intrat inca in obicei) sau ce am pa la pachet. Pentru ca bani ajung pa cine stie unde si lasa loc la conflicte in lumea lor si asa terminata. Sau dati pa tigari. Pai daca noi astia care nu stam pa strazi si n-avem griji fumam in draci ce sa le mai ceri lor. D-asta daca va e mila, sa fie cu un sandwich ceva, un suc, o apa .

Comentariile sunt închise.