Cel mai bun din coadă

„Greetings, my friend. We are all interested in the future, for that is where you and I are going to spend the rest of our lives. And remember my friend, future events such as these will affect you in the future. You are interested in the unknown… the mysterious. The unexplainable. That is why you are here. And now, for the first time, we are bringing to you, the full story of what happened on that fateful day. My friend, we cannot keep this a secret any longer. My friend, can your heart stand the shocking facts of grave robbers from outer space?”

„Ed Wood” e un film din 1994 cu care am bătut până acum toţi cunoscuţii la cap, fără rezultate deosebite, în sensul că nici unul nu l-a găsit la fel de interesant ca mine. Nu că filmul în sine ar fi vreo capodoperă (deşi e rezultatul colaborării dintre Tim Burton şi Johnny Depp înainte ca ei să devină ‚mainstream’ şi/sau să înnebunească de tot).
Ed Wood ăsta era un regizor de filme din anii 50, sau cel puţin asta îi plăcea lui să creadă că e. În realitate era un nene

Ed Wood cel adevărat
Ed Wood cel adevărat

cam habarnist care nu avea nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă industria cinematografică, complet lipsit de talent şi absolut orb la defectele strigătoare la cer ale propriilor opere. De asemenea, pentru că era sărac lipit pământului, respectivele opere nu aveau parte nici măcar de calităţile salvatoare pe care le au alte filme oribile şi fără valoare artistică (să zicem, „Stăpânul Inelelor”) când beneficiază de un buget rezonabil, adică efecte speciale, actori mişto şi decoruri spectaculoase. Recuzita lui Wood consta în, spre exemplu, pietre de mormânt făcute din carton şi scaune de masă folosite pe post de scaune de avion- ce nu se putea improviza se completa cu filmări vechi de arhivă. Iar actorii lui Wood erau aleşi dintre prietenii lui: amatori care de care mai excentrici sau foste vedete expirate precum Dracula-cel-original-Bela-Lugosi ajuns dependent de droguri, autorul unor performanţe actoriceşti inegalabile ca aceasta:
„Houm? Ai hev nou houm. Hanted, dispaizd, livin laic ăn enimăl…Dă giangăl iz mai houm!End ai uil şou dă uorld det ai chen bi iţ mastăr! Ai şăl perfect mai oun reis of pipăl! Ă reis of ATOMIC SUPERMEN uici uil cancăr dă uoăăăăăăărld!”

http://www.youtube.com/v/0cE1fzfOogo&hl=en&fs=1&color1=0x2b405b&color2=0x6b8ab6

Spre sfârşitul vieţii, pentru că nu reuşise niciodată să dea lovitura cu ceea ce considera el a fi capodoperele lui: Glen or Glenda aka I changed my sex aka I led 2 lifes aka The Transvestite şi mai ales Plan 9 from Outer Space, Marele Regizor  cu slăbiciune pentru hainele de damă s-a apucat de filme porno şi a murit sărac, bolnav şi alcoolic la numai cincizeci şi ceva de ani. Ceea ce, ar zice unii, e un argument bun în favoarea teoriei „Când nu te pricepi la ceva, lasă-te”.
Din punctul meu de vedere însă e destul de irelevant cum era Edward Wood ăsta în realitate. Iar faptul că am aflat despre el dintr-un film în care îl juca Johnny Depp arată clar că omul a făcut bine să nu se lase. Wood din filmul lui Burton mi s-a părut întotdeauna un model demn de urmat.

Ed Wood cel fals, şi considerabil mai chipeş
Ed Wood cel fals

Wood al lui Burton zice cu gura până la urechi: „Filmul meu a fost oribil, dezgustător, cel mai prost pe care l-aţi văzut vreodată?…Nu-i nimic! Următorul va fi mai bun!” Idolul lui în viaţă e Orson Welles, care, ca şi el, scrie, regizează şi joacă- cu altfel de rezultate, desigur. N-are bani, n-are talent, toată lumea îi zice să se dea bătut, dar el vrea să facă filme. Şi face. Iar la multă vreme după moartea lui, e declarat Cel Mai Prost Regizor Al Tuturor Timpurilor. Aci voiam să ajung.
Ed nu era prost şi atât. Nu era mediocru în prostia lui. Era Cel mai Varză, sau printre cei mai varză, absolut remarcabil prin cât de dampulea şi ca Irimia cu oiştea în gard era activitatea lui cinematografică. Era Cel Dintâi din Coadă, ceea ce aproape că egalează în onorabilitate cu a fi Cel Dintâi în sensul tradiţional. Asta înseamnă că n-a trăit degeaba ca atâţia alţii (nu asta ne-am dori cu toţii, să lăsăm ceva în urmă şi să supravieţuim morţii noastre fizice cumva?) Practic, soarta lui Ed a fost ca a oricărui alt artist vizionar şi neapreciat de contemporani. Era Ed un artist vizionar? Păi, nu prea. Dar prin perseverenţă şi-a asigurat o soartă de artist. El credea cu toată inimioara lui de travestit că e făcut să fie regizor, şi aproape că i-a convins şi pe alţii.
Eu apelam la filmul cu Ed Wood ca argument pentru a convinge un amic să nu se lase de compus muzică atunci când îl lovea melancolia blegoasă. Dar se poate aplica în orice altă situaţie, nu neapărat într-unele artistice. Important e să fii un Mare Succes sau un Mare Ratat. Dar Ratat aşa, cu ecou, să-ţi zăngăne creierii în uşile care ţi se închid în nas, să te faci praf şi pulbere. Jumătăţile de măsură şi dorinţele moderate, căldicele, De Mijloc sunt de rahat.  Zice şi-n Biblie: „Pentru că nu eşti nici rece, nici fierbinte, te voi vărsa din gura mea” (Apocalipsa III, 15-16).
Şi, până la urmă, putem zice că Ed nici măcar nu era chiar aşa de prost. Un film prost nu e un film la care râzi, chiar dacă n-a fost asta intenţia autorului. Ci un film plictisitor. Să zicem, Stăpânul Inelelor.

P.S. Ştiu că nu interesează pe nimeni pasiunea mea pentru producţii cinematografice obscure. Dar e blogul meu şi vorbesc despre asta, pentru că pot.

8 gânduri despre “Cel mai bun din coadă

  1. @Marie Jeanne: senc iu, Lămâie!
    @mihai: Cică îşi zicea Lugosi fiindcă era născut la Lugoj. Cât de potrivit! Dracula din Transilvania.
    @monica: Maybe you are interested in the unknown, the mysterious? 😀

  2. Am vazut filmul asta, Ed Wood, pentru Johny Depp, ca luasem la rand toate filmele cu el ;)) Stiu ca ma facea sa rad felul in care cadeau mormintele alea din carton chiar in timp ce filmau :))

  3. as vrea sa scriu ceva,dar ar fi o combinatie intre ce a zis mihai,mary,si tu in ultimul comentariu.oricum,ma bucur ca ai revenit:P

Comentariile sunt închise.