Totul e bine când se termină cu bine.

Relaţia mea de trei ani de zile cu FJSC – scurtă, dar destul de năbădăioasă-  se încheie în mod complet nedureros atât pentru facultate cât şi pentru mine.  Am luat 8,60 la examenul de licenţă, a-doua-cea-mai-mare-notă din seria Jurnalism model Bologna (oamenii de la Relaţii Publice au avut multe note mari. Încep să înţeleg tâlcul opţiunilor din ciclul „mergem la secţia PR: o urâm pe Cristina Coman, dar licenţa e uşoară”.)

Nu e rău.  Maică-mea e probabil de altă părere, nici măcar nu a zâmbit când i-am spus. Acum na, sigur că licenţiaţii de la alte facultăţi au note mai frumoase, dar Fejesece e un loc unic, probabil printre puţinele unde cu şapte şi ceva la admitere prinzi un loc la buget printre primii, de ce ar fi licenţa diferită? E un opt şi jumate şi un pic muncit. Felicitări mie.

Adio, FJSC,  să ne revedem când mi-oi vedea ceafa fără oglindă.

…De fapt, să nu zic vorbă mare, că poate mă trezesc că mi se învârte capul 180 de grade ca în Exorcistul.

9 gânduri despre „Totul e bine când se termină cu bine.”

  1. 😆 BRAVO! O saptamina de studiat intru licenta, plus stres in ea ca pentru sapte ani = licenta luata. Urrrrra!
    [acu’ ce, tre’ sa faci si masterul…?!]

  2. @ monica: cine stie cunoaste!
    @ zappy: mda, sa stii ca mai trebuie sa ma plang si de alte institutii de invatamant, ca pe asta am facut-o deja cu ou si cu otet de n-o mai spala zece ape.
    @Ana, Bogdan: danke schon.

Comentariile sunt închise.