Care pat e mai moale?

-dezbatere deontologică de mare angajament, post-licenţă-

Decor: Terasa La Motoare. Personaje: trei (deja foşti) colegi şi (probabil) licenţiaţi în domenii diferite- un Jurnalist, un PR-ist, un Publicitar, toţi trei destul de alcoolizaţi. Punctul de plecare: perspectivele de carieră ale Nadiei. Trebuie să menţionăm că Nadia se află şi ea la masă şi, deşi foarte slabă, nu e încă invizibilă.

Jurnalistu’: Eu o văd pe Nadia o jurnalistă faină pe domeniul politic…
PRistu’: Nuuuu….nici gând. Eu n-o văd jurnalistă deloc.
Publicitaru’: Nici eu n-o văd…
Jurnalistu’: De ce nu?
PRistu’: Păi, pentru că pe Nadia n-o ţine să fie jurnalist. Când o să-i zică cineva „Despre asta n-ai voie să scrii, îţi scoatem articolul, îţi tăiem din el” sau mai ştiu eu ce, o să răspundă: „Du-te în p..a mea, s-o f.. pe mă-ta” şi pleacă. (În apărarea mea, trebuie să menţionez că nu mă exprim în felul ăsta decât în cazuri extreme.)
Jurnalistu’: Păi da, şi? Pleacă şi se duce în altă parte, unde poate să scrie!
Pristu’: Unde? Unde poate să scrie?
Publicitaru’: Eu zic că nu există jurnalism în România…
PRistu’: N-o să poată să scrie nicăieri. O să stea acasă şi-o să facă foamea…o să scrie pe blogul ei, dar n-o s-o publice nimeni.
Jurnalistu’: Eu zic că nu se poate…dacă scrii bine şi vrei să faci ceva cu jurnalismul, nu se poate să nu găseşti un loc unde să spui ce vrei să spui…Eu ştiu cazuri…de jurnalişti adevăraţi…cei de la Bursa, de exemplu…
PRistu’ şi Publicitaru’, într-un glas: Hai măăă, mă laşi…
Jurnalistu’: Ba da, ba da. Şi mai sunt…ştiţi, de exemplu, seria de articole Cupola din Evenimentul zilei? Despre foşti spioni care acum fac superafaceri…bine, acum le-au scos…
PRistu’: E, poftim! Exact ce ziceam.
Publicitaru: Nu există jurnalism în România.
Jurnalistu: Dar ce, advertising există în România?
PRistu’: Meseria de jurnalist e cea mai de căcat meserie posibilă.
Publicitaru’: Nu, aia de PR-ist e cea mai de căcat meserie posibilă.
PRistu’: Jurnaliştilor le place să se dea intelectuali, şi importanţi, şi independenţi, şi vai, cum sunt ei watchdog, şi păzesc democraţia…dar de fapt nu sunt altceva decât nişte curve. Eu ştiu că, în calitate de PR, sunt plătit să pup în cur o firmă şi asta fac, nu mă dau ce nu sunt.
Publicitaru’: Da, dar eşti plătit să pupi în cur şi jurnalişti, să te rogi de ei: vă rog, băgaţi-mă şi pe mine în seamă! În PR lucrează cei mai retarzi oameni. (Urmează interpretarea dialogului dintre un piarist cu voce miorlăită şi un jurnalist scârbit şi mitocan) „Bună ziiiua, v-am trimis şi noi un comunicat de presă…” Mă bucur, moşule… „Păi…îl publicaţi?” Nu ştiu, în p..a mea, am atâtea comunicate, tone de comunicate….nu mai pot eu de-al vostru! „Bine, vă mulţumesc, să aveţi o zi bună!”
PRistu’: Jurnaliştii sunt tot nişte mâncători de căcat. Mănâncă la fel de mult căcat, ba chiar mai mult, decât PR-iştii.
Publicitaru’: Dar măcar mănâncă un căcat mai variat, nu acelaşi în fiecare zi…

Aici discuţia a început să lâncezească pentru că băieţii băuseră prea multă bere şi, în plus, au zărit p-acolo o fată cu picioare faine. Punctul de finiş, aşadar: Care meserie din sfera comunicaţională e mai de căcat? Verdictul: meci nedecis. Din această dilemă nu puteţi ieşi!

P.S. Pentru nelămuriri cu privire la titlu, recomand vizionarea filmului de mai jos.

http://www.youtube.com/v/KNeYN8K5_Zs

Era una din poveştile mele preferate când eram mică. Cine n-a înţeles nimic poate să mă întrebe despre ce-a fost vorba.

20 de gânduri despre „Care pat e mai moale?”

  1. PR-istii pupincuresc din pasiune si cu acte în regula, la vedere. Trebuie respectata alegerea si asumarea.
    Publicitarii o fac mai artistic, au si voie sa para sictiriti si in pana de inspiratie, spre deosebire de PR-isti, care zboara la prima slabiciune.
    Jurnalistii au posibilitatea de a alege. Cel putin in Ro, numai cine nu vrea nu refuza.
    Dar poate fi o buna cariera pentru cei care nu au nimic mai bun de facut.
    Insa pe mine ma fascineaza altceva:
    Carieristii pupincurismului…anonim!
    Stiu ca nu agreezi linkurile aici, ti-as putea arata trei bloguri ”geniale”: se pupincuresc sub pseudonim, ca la club cum ar veni, intre ei 🙂 Clubul Pupincurismului Vesnic Vesel 😀
    Liderul informal si gasca conformista cam pana la a inceta sa gandeasca. Colcaie fericiti cat timp nu indrazneste careva sa-l contrazica pe Propritar 🙂
    Nu am timp sa dezvolt un hobby: dar daca iei la intamplare un nick si-l ”urmaresti” pe cateva site-uri, vei vedea cum incearca sa-l imite pe Lider, chiar daca nu mai este si el @colo 🙂

    Eu zic sa te specializezi in Pupincurism.
    In sensul de a-l dezvalui, demasca, infiera, caricaturiza/desena etc. Plus ca devii imuna la ironii dupa ce stai o vreme printre ei, nimic nu te mai poate jigni.
    So, Nadia, devii o Little Bad Iron Girl, sa fie fun, nu trist?

  2. Poate nici un pat nu este cel mai bun ,poate cel mai sanatos este sa dormi pe jos. Iti tine coloana vertebrala dreapta :p

    just my 2 cents

  3. Păi eu estimez vreo 2 săpt, la ritmul de lucru FJSC. 😆 Totuşi, surse precum Andi de mai sus, dar şi alte colege spun că se va întâmpla vineri. Acu na, om trăi şi om vedea.

  4. E evident ca cea mai putin de cacat meserie e cea la care te pricepi cel mai bine, dar asta e valabil in orice domeniu. Cea mai de rahat e greu de zis care este.

    In orice caz, eu cred ca pupa in cur doar cine vrea sa faca asta, idiferent ce job are.

    Altfel, this theme sucks!:D

  5. Pupatul in cur se practica in orice job si firma. Extras din discutii de la sedinte:
    „Directorul de vanzari: – Marcele esti un tampit!
    Marcel: – Sunt un tampit domnule director!
    Director general incepe sa rada, subit rad toti de la masa de parca au auzit cel mai bun banc de anul asta. Director general se opreste brusc din ras, instantaneu toti se opresc din ras si devin seriosi (…)”.
    Apropo, faza tare la o sedinta de inceput de an de prin 2006 parca:
    „Una de la HR (cu elanul cu care se spuneau poezii patriotice inainte de 89′): – Domnule director anul viitor o sa gasesc angajatul perfect pentru fiecare job din firma!
    Directorul executiv: – Pentru postul tau cand gasesti angajatul perfect?”

  6. Bogdane, astea le-ai scos din găleata cu truisme, nene, zău aşa. Aici era vorba de nişte cazuri concrete. Sorine, ce zici tu parcă-s chestii luate dintr-un sitcom, ceea ce dovedeşte că viaţa bate filmul.
    Oricum, oamenilor: nu era vorba de pupincurismul general practicat faţă de şef sau în cadrul instituţiei în orice meserie, ci de faptul că unele meserii sunt pupincuriste prin natura lor. Adică asta eşti plătit să faci, pe faţă. Şi dezbaterea era: eşti OK cu asta? Îţi doreşti asta? Păi de ce?
    Cât despre temă, am revenit la superminimalismul iniţial, că mai simpluţ e mai drăguţ.

  7. Bai, e bine ca am nimerit, macar, niste adevaruri generale. In aceeasi nota, revin cu ideea ca depinde de tine ce fel de om esti, cat sau daca pupi in cur pe cineva – in meserie si-n viata. Nu exista joburi pupincuriste prin definitie. Daca esti bun s-al dracu reusesti in orice activitate comerciala. Nimeni nu vrea sa piarda pe cineva care aduce bani, iar munca prestata bine aduce bani in orice vremuri.

    Spuneau colegii tai, PRistu si Publicitaru, ca in PR trebuie musai sa pupi in cur si au dat si un exemplu. Daca esti bleg si umil e foarte probabil sa trebuiasca sa fi pupincurist. Daca scrii bine, vorbesti bine, stii cui sa te adresezi si ai o atitudine constanta, corecta si puternica – chiar si nemernicii de jurnalisti vor remarca toate astea – nu trebuie sa te apleci spre fundul nimanui. Asta e un exemplu, ca sa fiu si eu on-topic.

    Observi ca in toate exemplele in care „trebuie sa pupi in cur” sunt numai angajati milogi? Nu stiu cum naiba, da’ eu cunosc si oameni care n-au pupat in cur pe si se descurca foarte bine. Poate nu-s in domeniile care trebuie.

    Restul problemelor, gen „nu ti se publica articolul din motive neortodoxe” sau „te gandesti numai la bani cand te angajezi undeva”, nu tin de pupincurism.

  8. In alta ordine de idei, ma bucur sa revad tema asta. Imi place designul minimalist in general, dar nu numai. Doar ca tema aia chiar era de rahat; mai ales culoarea era naspa.

  9. De cand cu criza asta si de cand suntem in pragul falimentului si se da afara pe capete a crescut ingrozitor gradul de linguseala. Sunt tipi care nici nu se uitau la mine si care acum ma saluta pe holurile firmei de la 50 de metri desi sunt un cacat cu ochi in firma aia. Fufe care veneau pe la 9 si plecau la 3 acum stau de la 7 pana la 6. S-a ajuns sa se fumeze pe furis, ca la liceu, prin bude. Pana si fumatul a ajuns un motiv sa zbori din firma.

  10. Ambele meserii sunt de ce ziceți cu toții pe-aici. Dar aia de PRist e în poll position. Sugerez completarea părerilor de profil cu niște teorii (practice) despre jurnalismul participativ, pe principiul decât să-i iau sincron infractorului, mai bine-l împusc. Ceea ce, evident, n-ar putea face un PR-ist. http://busylancer333.wordpress.com/2009/06/19/in-loc-sa-i-iau-sincron-infractorului-il-impusc/ N-am zis-o eu, c un coleg cu infinit mai mult simț al umorului.

  11. 1. Lucrezi in ture ciudate (de noapte)…
    Intocmai ca si o prostituata.

    2. Te platesc pentru a face clientul fericit…
    Intocmai ca si o prostituata.

    3. Clientul da multi bani, dar angajatorul pastreaza aproape fiecare leu…
    Intocmai ca si o prostituata.

    4. Esti rasplatit pentru implinirea viselor clientului…
    Intocmai ca si o prostituata.

    5. Ti se destrama prieteniile si ajungi sa-ti petreci timpul cu oameni care au aceeasi profesie ca a ta…
    Intocmai ca si o prostituata.

    6. Cand ai o intalnire cu clientul, trebuie sa arati foarte bine ingrijit…
    Intocmai ca si o prostituata.

    7. Dar cand te intorci acasa ti se pare ca ai venit din iad…
    Intocmai ca si o prostituata.

    8. Clientul vrea sa dea mai putin intotdeauna, dar se asteapta la lucruri incredibile din partea ta…
    Intocmai ca si o prostituata.

    9. Cand esti intrebat despre jobul tau, iti este greu sa dai explicatii…
    Intocmai ca si o prostituata.

    10. In fiecare dimineata cand te trezesti iti spui: „Imi voi petrece toata viata facand asta.”
    Intocmai ca si o prostituata.

  12. @Nadia D: Nu m-am gandit ca trebuie sa am o politica a blogului 😀 The usual stuff, I guess: „Nadia zice ca” si un link spre Nadia,adica eu.

  13. Thanks… comparatia este excelenta si voiam sa o citez. Eu ma gandesc la citarea surselor- deformatie de jurnalist I guess. Bafta in toate!

Comentariile sunt închise.