Traume

Pentru că am găsit în manualul de radio  „s-a inventat farfuria care se spală singură” ca exemplu de ştire de fapt divers, mi-am petrecut o zi întreagă imaginându-mi următoarea arătare:


La 3 dimineaţa înainte de licenţă, în stare de zombie după 4 zile de insomnie oribilă, desenez o farfurie care se spală singură. Mda.

Apoi m-am apucat să mă informez despre alegerile prezidenţiale din 2000 pentru un subiect despre efectele mass-media şi am dat de un documentar despre campania de atunci, care mi-a ştanţat pe creier următoarea melodie marca PDSR:
Împreună am pornit, mergem împreună
Pentru-al nostru candidat vom veni la urnă!
Patru ani de-acu-nainte Iliescu preşedinte
Noi vă vreeem, vă votăm!
Iliescu preşedinte patru ani de-acu-nainte
Pentru noooi, pentru voi.

Este oribil, nu mai reuşesc să scap de acest cântecel, pe lângă care spotul hip hop al lui Stolojan („Sunt preşedintele de care ţara are nevoie acum! Exact! Sunt preşedintele de care ţara are nevoie acum!”) se poate numi un eşec muzical. Al lui nea Nelu e vesel, catchy, obsedant, sinistru. Ce e mai oribil e că nu-l suport pe Iliescu. Şi totuşi, toată ziua de ieri mi-au cântat şi dansat în cap un cor de brioşe vesele (ca în episodul „The Muffin King” din Laboratorul lui Dexter) care închină imnuri lui Ilich. Poate o fi şi din cauza lipsei de somn, la cote record în zilele astea, de-am crezut c-o iau razna. Povestea un nene pe net că a stat treaz cinci zile încontinuu şi printr-a patra zi vedea avioane în copaci pe stradă. Eu n-am ajuns chiar la o asemenea performanţă, ce-i drept.

În fine. Mâine…adică azi, că e deja trecut de 12: momentul adevărului. Examenul de licenţă. Nu ţin neapărat să iau cine ştie ce notă, dar nici nu vreau să mă înec ca etnicul rrom la mal.
Mă simt bătrână. Is there life after college? Şi vreau să zic viaţă adevărată, nu ca-n teoria lui Dănuţ din La Medeleni: vine un om mare care ia locul lui Dănuţ, arată ca el, pretinde că e el, dar nu mai e, iar despre Dănuţ nu ştie nimeni unde dracu s-a dus.

Împreună am pornit, mergem împreună! Pentru-al nostru candidat vom veni la urnă!

10 gânduri despre „Traume”

  1. odata eram asa obosita incat vocea din capul meu a devenit vocea unei tipe care ma enerva si incercam sa nu gandesc ca sa n’o mai aud.
    succes?daca nu l’ai dat deja..

  2. Bafta la examen! Desi probabil s-a terminat deja.

    Cand a candidat Emil Constantinescu prima oara, era un fel de melodie cam prostuta, de fapt cineva care tot recita „Eu il votez pe Emil. Tu il votezi pe Emil. El il voteaza pe Emil. Noi il votam pe Emil.”
    Incepuse sa ma obsedeze si pe mine, o tot auzeam pe strada.

  3. Senc iu pipăl. Am dat, io zic c-a fost bine. Sigur, mi-era atât de somn încât e posibil să fi povestit de fapt un desen animat şi să fi ornat lucrarea cu semne chinezeşti pe care comisia să le ia drept dovezi că am copiat.

  4. Da’ tu te-ai indoit vreo clipa ca nu treci cu maxim examenul asta? 🙂
    PS Vreau si eu sa-mi schimb farfuriile cu astea desenate de tine. Sa ma anunti daca au prins viata. 😉

  5. Să nu zicem hop până nu sărim gardul. O să dureze vreo 2 săptămâni până aflu rezultatul.
    Cât despre farfurii, îţi dai seama ce vinovată te-ai simţi dacă ai sparge una din astea? O farfurie care se spală singură probabil ştie să şi plângă…

Comentariile sunt închise.