Ghidul alegătorului nehotărât

-avancronică imparţială, echilibrată, cu mare valoare informativă-

La Piovra
(Această caracatiţă este, şi ea, cât se poate de imparţială)

Alegerile europarlamentare sunt importante. Pentru că România are dreptul la destui europarlamentari, ba chiar e niţeluş suprareprezentată raportat la populaţia ei, deci e important să nu trimitem nişte dobitoci care să facă ţara de râs. Pentru că UE e şefa noastră de vreo doi ani şi trebuie să ne băgăm în seamă frumos cu ea. Pentru că de-aia, sunt importante şi gata. Deci e momentul, ca în fiecare campanie electorală de până acum, să trec în revistă candidaţii ca să mă hotărăsc pe cine votez. De obicei rezultatul e că nu votez. Poate iese mai bine de data asta. Să vedem:

Independenţi.

Elena Băsescu, aka EBa, nu mai are nevoie de nici o prezentare. Lumea zice că e o fată frumoasă şi cam atât. Dacă eram de acord, erau şanse s-o votez, îmi plac oamenii frumoşi. Din păcate, mie nu mi se pare frumoasă. Poate oi avea eu orbul găinilor. Mai mult nu zic, dar sunt convinsă că dacă nenea prezidentul avea un băieţel cu aspiraţii politice, în loc de o fetiţă, era luat în şuturi mai puţin. Totuşi…EBa? Corect era EBă…

Celălalt independent se numeşte Pavel Abraham. El a fost preşedintele Agenţiei Naţionale Antidrog, pe care a botezat-o după maică-sa: ANA! Tot el a făcut din Fecioara Maria cu pruncul în braţe simbolul poliţiei române: „puritatea dusă până în cei mai adânci pori ai credinţei!” Dacă nici asta nu convinge alegătorii că e bun de lobby-ist la Bruxelles…

Partide care nu există.

Se chinuie să reînvie PeNeŢeCeDeul, preferaţii mei la primele alegeri libere, când Nadia în vârstă de trei ani striga prin cartier „Votaţi Ochiul” (ochiul e sigla lor). După ce au dat-o rău în bară în guvernarea 1996-2000 au cam dispărut ca măgarii în ceaţă (n-am inventat eu comparaţia). Le estimez şansele de reînviere undeva între minus unu şi zero virgulă cinci.

De asemenea, cu ocazia momentului de documentare electorală, am aflat de existenţa Partidului Forţa Civică, „un partid crestin democrat de centru-dreapta, al oamenilor carora le pasa, un partid avind resurse atit pentru promovarea unor autentice valori morale, profesionale, cit si pentru stoparea suficientei si lichelismului politic.” Păi, io credeam că valorile morale şi profesionale se ţin la distanţă de politică…Mai multe nu pot spune despre ei, cu atât mai puţin despre candidaţii lor, în afară de faptul că au nume drăguţe, precum Vârtosu, Trufaşu sau Boţilă, iar doamnele se bucură şi de prenume drăguţe precum Julieta Aluniţa sau Dorilena. A, şi site-ul lor arată ca exerciţiile mele în HTML din clasa a noua.

PeReMe. „Doi creştini şi patrioţi vor scăpa ţara de hoţi”. Tu, Gigi şi tu, Vadime, v-aţi făcut slogan în rime, deci corect mi s-ar părea să vă vorbesc tot aşa. Cred că voi n-aţi înţeles ce se-ntâmplă la Bruxelles. Strălucitori patrioţi, acolo nu vânaţi hoţi!! Mai ales, nu hoţi români, mafioţi sau pâgâni. Nu ştii la ce candidezi? Eu n-am cum să te votez.

Partide care există.

PeNeLeul pare o opţiune bună pentru feministe, dat fiind că pe primele patru locuri au pus femei, una din ele fiind faimoasa iubită a lui Crin George Laurenţiu Antonescu. Alta dintre ele a luat un premiu de europarlamentarul anului pe domeniul Cultură şi Educaţie. Foarte frumos. Tanti de pe poziţia 1 a listei seamănă însă dureros la coafură cu o profă de la facultate care mi-a dat coşmaruri, n-aş vota-o nici bătută. Parcurgând lista lor, mi-au revenit amintiri din copilărie, pardon, de la alegerile locale, mai precis, am recunoscut candidaţii eşuaţi la primării care-şi ascund ruşinea pe locuri codaşe, inclusiv dl Orban cel muzical, care voia să facă Bucureştiul port, plasat pe un trist loc 23. Dle Orban, why so neeligibil? Altminteri, o să fie bine şi la vară cald, ce să zic, tocmai ce aud la televizor că PeNeLeul l-a desemnat oficial pe Crin George Laurenţiu candidat la preşedinţie. Cu cât mai mulţi candidaţi de a căror moacă pe afişe n-o să mă sperii, cu atât mai bine.

FeSeNe. Pardon, PeSeDe. Plus PeCe! Spre gloria eternă a Pesedeului, ei au fost primii care mi-au vârât un fluturaş despre europarlamentare sub nas. Pe o parte era lista cu candidaţii, pe cealaltă o poză cu un nene vesel, blond, care nu candida. Deasupra scria: X, şef Pesede Sector 1, vă recomandă candidaţii Pesede la europarlamentare! Moment în care m-am enervat. Păi, stai aşa, de ce aş asculta eu de blondul ăsta? Nici nu candidează, nici n-are cine ştie ce funcţie mai mişto în partid sau prin altă parte…pur şi simplu e şef în sectorul 1. Asta îi dă vreo autoritate în ce priveşte europarlamentarele? Măcar dacă era o poză cu Geoană, sau cu Năstase. Nu, pur şi simplu un nene care stă în sectorul 1. Ce cred ăştia, că îl simt mai aproape şi demn de încredere fiincă stă în sectorul 1? Nu l-am văzut să-şi plimbe câinele pe la mine prin cartier. Şi eu stau în sectorul 1, ce-ar fi să trimit fluturaşi în care să zic lumii cu cine să voteze pentru Bruxelles? Nici de mine n-a auzit nimeni. Îmi pare rău, PeSeDe, cu mine n-aţi nimerit-o.

Şi aici e rost de nume  şi prenume drăguţe: Babarada, Vili, Ucu, Micşunica. Undeva pe un loc codaş îl zăresc şi pe Andrei Iucinu.

PeDeLe. Ei îl au pe nenea Stolo pe locul întâi pe listă. Nenea Stolo e ăla care apărea acum câţiva ani în spoturi gândite de Dinescu, jucând baschet, sincron cu melodia de mare angajament „Stolo, Stolo, toată lumea ştie, locul tău e la preşedinţie!”, pentru ca la alegeri să ia praful de pe tobă. Tot nenea Stolo e ăla care a cedat nu prea graţios postura de candidat al alianţei DA dlui Băsescu, ceea ce s-a dovedit o mişcare bună pentru DA. Tot Stolo e ăla care astă-toamnă şi-a dat nu prea graţios demisia din funcţia de premier. Cred că pentru el ar fi o sarcină prea grea şi să conducă un comitet de părinţi la şcoala generală. Nu înţeleg de ce se încăpăţânează oamenii ăştia să-l scoată în faţă.

Asta ar fi partea proastă. Partea bună: TRU pe locul 3! Da, da! Ex-ziaristul meu preferat (îmi pare rău pentru ex-, dar eu am învăţat la Sociologia Jurnalismului că jurnalistul e jurnalist doar când profesează), despre care tocmai am rezolvat un subiect pentru licenţă, n-a văduvit Cotidianul de prezenţa lui degeaba. A prins un loc eligibil, şi pe bună dreptate. Nici măcar fata lui Băsescu nu vorbeşte despre Băsescu cu atât entuziasm ca TRU, omul merita să fie răsplătit. Recunosc însă că nu-l mai găsesc la fel de distractiv ca înainte. Articolele de la Cotidianul erau simpatice, dar blogul lui (cu template portocaliu adecvat) e destul de anost. Scrie post-uri la fel de lungi ca ale mele, doar că şi mai plictisitoare pentru că foloseşte o groază de neologisme şi alte exprimări intelectuale. Nu mai are haz ca pe vremea când promitea că se aruncă de pe bloc dacă face PD-L alianţă cu PSD, ca dup-aia s-o dea la întors că nu se aruncă pentru că adevăratul vinovat e Tăriceanu. Şi nu e frumos să-şi tot zică jurnalist. Nenea TRU nu ştie diferenţa dintre un jurnalist şi un PR? Mă bucur, totuşi, că am aflat de la ce vine TRU: „vine, sută la sută, dintr-un joc de cuvinte care adună, Traian şi Ungureanu într-un rezumat de trei litere, cu aluzie la englezescul true.” Deci TRU e tru, cum ar veni. Virgula între predicat şi complement direct îi aparţine.

Ar mai fi şi UdeMeRe, dar cum eu nu sprachen magyar n-o să-mi bat capul cu ei.

Acum cred că e foarte clar pentru oricine a citit aceste rânduri cu cine va vota. Ce nu mi-e mie foarte clar e de ce listele partidelor au câte 40-şi de candidaţi, când România are doar 33 locuri de europarlamentari. Înţeleg să mai pună unul-doi de rezervă, în caz că moare vreun candidat. Dar să moară zece? Câtă prevedere…

P.S: Da, am o idee fixă cu Traian Ungureanu.

[poll id=”4″]

10 gânduri despre “Ghidul alegătorului nehotărât

  1. Ai uitat ceva o optiune poti sa votezi cu mai multi adicastituceseintampla!
    As vota cu PeReMe sa vada ei ce oameni hotarati avem insa nebuni dar asta o sa observe cand o sa fie prea tarziu.Decat sa votez cu uni care vor binele lor mai bine votez cu uni care vor raul altora.

  2. Hm, să ştii că e o filosofie interesantă asta. E bună de slogan. 😀

  3. Bonsoara Nadia& Câmpii

    Răzvan – e superbă intrebarea ta 😆 Adică să-l votăm pe unul care să ne facă de rahat în mod intenționat???

  4. Păi ar fi ceva…un om onest, în comparaţie cu ceilalţi care ne fac de rahat în mod neintenţionat.

  5. Decat Gica Contra si Van Dame exista posibilitatea unui Guru, faceti dragoste intentionat si neintentionat asa toata lumea e fericita ( si drogata ).
    Eu unul nu as vota asa ceva.

  6. faceţi dragoste neintenţionat? Asta sună a violator în serie. Iar aia cu Van Damme sună a Mircea Badea.

Comentariile sunt închise.