Înainte să-mi crească un creier…

…acum vreo zece ani pe vremea asta, eu, în prezent intelectuala lu peşte, eram fan Andre.
Când i-am făcut această dezvăluire unui amic, a rămas cu gura căscată, metaforic vorbind, că ne conversam pe messenger. Când am adăugat că posed înregistrări cu mine cântând din repertoriul celor două Andree, nu mai ştiu ce mi-a oferit în schimbul lor, dar sigur erau chestii valoroase. A, parcă un secret de-ale lui. Îl povestesc mai târziu. Când am mai spus şi că stăpâneam la perfecţie coregrafia trupei, în special scuturatul din plete (Andre nu era pentru fetele tunse scurt!) , aveam părul plin de moaţe şi spirale de plastic colorate, şi pantofi cu tălpi uriaşe, şi toate casetele cu Andre, pe care le ascultam în heavy-rotation, băiatul a simţit nevoia să exclame:
– Cum, nene? Erai o piţipoancă şi dintr-o dată, la un moment dat, ţi-a crescut un creier?
Pentru cei care erau prea mici să fi cunoscut fenomenul sau prea bătrâni să le pese, ţin să amintesc că Andre erau două fetiţe pe nume Andreea: Andreea A. şi Andreea B.


Aşa arătau ele la început. După aia au fost din ce în ce mai colorate şi sclipicioase şi mai vopsite pe faţă şi la păr. Erau minore, aveau sânii foarte la vedere în sutiene push-up şi cântau versuri ca acestea:
Andreea B: am plecat la mare fată cu dolari în buzunar am uitat de teză profi de dirigă şi orar de-abia aştept să mă distrez să dansez să mă simt bine să o fac cu cine-mi place să mă iubească doar pe mine în fiecare zi fără griji şi influenţe cu o mie de probleme noi şi ciudate cunoştinţe muzică modă totul despre love and sex seară de seară la cel mai tare chef!
Apoi Andreea A: nici eu nu am belele de părinţi în cot mă doare vara asta-i cea mai tare şi distracţia e-n floare de dimineaţă când mă scol mă-ndrept direct spre plajă am trupu-aproape gol tatuaje slip cu axă sutienu mi-e prea mic dar asta nu mă deranjează cu atât mai bine sunt mai sexi am figuri în cap sunt rea mă uit în jurul meu un băiat s-agăţ aş vrea cu el mă voi juca ne vom distra e vara mea!
Şi aşa mai departe. Am reprodus versurile din memorie.
O altă trupă de mare talent pe care o urmăream era Valahia. Ei arătau aşa:


Băiatul din stânga e Mihai Trăistariu, cel cu vocea chiţăită, Măraia Cheri a României. Cred că îl ştie toată lumea. Dar pe mine nu mă interesa Trăistariu. Mie îmi plăcea de băiatul celălalt, care n-avea voce şi pe care îl chema Dorin. Dorin avea plete. Întotdeauna mi-au plăcut pletoşii.
Valahia cânta versuri ca acestea:
Hei Roxana dă-mi înapoi banana dacă nu mi-o dai mă supăr şi te spun direct lu mama era banana mea banana preţioasă se mănâncă numai după după după masă banana-i aliment foarte consistent d-aia toată lumea îl mănâncă permanent banana nu îngraşă banana nu slăbeşte banana africană-n gură se topeşte!
Eu habar n-aveam ce vor să spună cu asta.
Ei mai cântau şi lucruri mai serioase, de dragoste rănită, pentru că voiau neapărat să meargă la Eurovizion, vis pe care Trăistariu şi l-a îndeplinit abia după ce a scăpat de pletos. Şi mai cântau şi versuri ca acestea, dar eu nu ştiam pe vremea aia.
În prospectul de la caseta cu Suzana şi banana, Dorin îşi dăduse numărul de telefon. Nu ştiu de ce. Oricum, mi-am adunat multă vreme curaj să-l sun şi să-i mărturisesc afecţiunea mea. Până la urmă am ales momentul potrivit: în seara selecţiei naţionale Eurovision, la care participa şi Valahia, în pauza de votare.
„Alo, Dorin”, am zis eu. „Sunt Nadia, şi te iubesc, şi vreau să-ţi zic că tot încerc să te votez şi sună mereu ocupat!”
„Ah”, a zis Dorin. „Păi, dacă mă iubeşti, mai încearcă, te rog! Încearcă, Nadia, până prinzi! Trebuie neapărat să ne votezi! Ajută-ne să câştigăm Eurovizionu!”
„Încerc, încerc!” am zis eu, emoţionată până la Stockholm şi-napoi.
„Aşa, Nadia! Îţi mulţumesc, Nadia, pentru tot!” a mai zis Dorin şi a închis.
L-am mai văzut altădată pe băiat într-o parcare, şi l-am bătut la cap să-mi dea un autograf. Eu n-aveam pix, el n-avea pix, dar nici nu se îndura să mă refuze, stăteam şi ne căutam amândoi de pix, în timp ce prietenii care îl aşteptau în maşină îl înjurau de toate alea. Până la urmă am produs un pix de la un trecător şi totul s-a terminat cu bine. Cam atât, nu m-a luat de nevastă. Cred că s-a însurat între timp cu cineva, oricum.
Habar n-am dacă atunci când, pe la treişpe-paişpe ani, mi s-a luat de genul acesta de muzicanţi măreţi mi-a crescut cu adevărat un creier sau pur şi simplu m-am plictisit. Oricum, nu-s genul de om care să zică: „Vai, cum or fi putut să-mi placă atunci, nici nu ţin minte?” Ba îmi amintesc foarte bine. Mi se pare o ipocrizie să te dezici de lucrurile astea. Doar că acum nu mi-ar mai plăcea fiindcă m-am făcut mare şi am depăşit momentul. Ce vreau să zic e că nu înţeleg atâta răutate cu puştimea care e emo sau mai ştiu eu cum. Mulţi am fost tăntălăi la un moment dat, şi ne-a trecut.
Motivul pentru care m-a lovit această nostalgie subită e fiindcă am descoperit absolut întâmplător melodia cu …Fata mea, linkuită mai sus, pe care, neavând acces la Internet la vremea când a apărut, n-am avut plăcerea deosebită s-o ascult până acu.
După aceea am avut cu soră-mea următoarea conversaţie:
Soră-mea: Nuu! Deci asta chiar a apărut pe vreo casetă de-a lor?? Eu zic totuşi că e făcătură.
Eu: Nu-l crezi pe Trăistariu în stare să cânte porcării?
Soră-mea: Da, dar…chiar în halul ăsta?
Eu: După cum vezi. Adică auzi. (oftând) Îţi dai seama, eu îi ascultam p-ăştia când eram copil…e ca şi cum aş vedea un porno cu Tom şi Jerry.
Soră-mea: Mai rămâne să afli că nu există Moş Crăciun şi chiar o să fii dezamăgită definitiv.
Eu: Cum…nu există Moş Crăciun?
La dracu. Atunci cine aduce cadourile?

15 gânduri despre „Înainte să-mi crească un creier…”

  1. just as guilty.
    vreau sa tee uuuuuit. sa te scot din mintea mea. sa te scot din viata mea.
    3sudest. andre. valahia. u name it.
    „si daca nu exista mos craciun? nu exista.
    dar mos nicolae da, nu?
    nici el? ce? nici iepuras?”
    reprodus din repertoriul personal din clasa a 3a.

  2. Hmm..sincer? nu mi-au placut niciodata, ba chiar evitam melodiile lor cum evit azi melodiile puse pe auto-play la radio..In schimb am avut si eu niste perioade mai ciudate in care ascultam formatii poate la fel de penibile, insa dintr-un alt gen muzical. :))

    p.s. – Daaaaamn, Andre erau fugly cu draci!!

  3. Eu zic că erau average, nici prea-prea nici foarte-foarte. Nişte fete banale, gătite foarte nefericit.

  4. hm,care cadouri?
    in clasa a 5a ma imbracam numai in roz,puf roz,piele roz,pene roz,solzi roz, orice numai roz sa fie si eram mare roackarita ca ascultam grin dei.
    vreau sa mai vad marturisiri:”>
    si kestia asta cu emo,eu n’am nimic cu astia mici,dar cand vezi tipe la varsta la care maica’ta deja nu mai era fata mare emo,parca..

  5. Vai :))
    Si mie tot de Dorin imi placea. Dar,ooo viata luuuuiii, ai uitat sa-l mentionezi pe Costi Ionita,ca si el a fost membru de onoare Valahia.
    Toata perioada aia Andre, Bambi, Candy, Blondy, Sexxi (plus tot felul de alte nume-din-5-6-litere de formatii de biciiz) si-a pus amprenta fosforescenta si pe trecutul meu intunecat:))
    Chiar zilele astea le-am vazut pe aratarile alea de la Bambi pe la tv, horror movie horror.

  6. Costi Ioniţă era chiar fondatorul Valahia. Apoi băieţii ăilalţi l-au lăsat baltă pentru că el voia să cânte manele. Apoi Mihai l-a lăsat pe Dorin pentru că, zic io, era supărat fiindcă Dorin era mai drăguţ.
    Bambi nu mi-au plăcut niciodată, au fost mereu în contratimp. Erau fete cuminţi când se purtau piţipoancele ţipătoare. Acum sunt piţipoance ţipătoare când nu mai e la modă.

  7. In ce Romanie traiesti tu, micuta buburuza? in Romania mea, daca ies pe strada prin zonele mai dens populate, nu exista sa nu vezi vreun pitiponcus dobitocus mahalagio..La fiecare 10 secunde mai apare una, si inca una and so on and so forth.. :))

    p.s. – tema pentru maine: cate pitipoance intalnesti in drum spre facultate/ munca?

  8. 😕 Nu stiu de ce au aparut asa titlurile. Eu nu asa le-am trecut! This makes emo panda veeeery sad… Anyway…

  9. Foarte adevărat. Totuşi, oamenii ăştia de care zici tu mai făceau şi chestii importante când nu scriau despre pulă, de exemplu primul abecedar românesc cu alfabet latin, parcă. Dar dacă atunci când nu cânţi despre pulă cânţi despre banană, cariera ta nu e chiar pe cele mai înalte culmi.

  10. Iti dau perfecta dreptate. Nici eu nu-i suport pastia care zic „VAAAAI cum ai ascultat asa ceva? L-) ” si daca stai sa cauti prin casa pe la ei sigur gasesti vreo inregistrare in care dansau inebuniti pe Plus 2 sau Body & Soul. Iubeam si Valahia si 3SudEst si da de la ultimii am toata discografia pentru ca a fost prima formatie pe care am ascultat-o din tot sufletul. Cand suntem mici nu facem diferente. Cand crestem devenim ipocriti, rai si simtim nevoia sa radem de altii pentru a ascunde niste fapte evidente despre noi. Nu e corect, se zice ca suntem rai cand suntem mici, dar adolescentii sunt mult mai rautaciosi. Felicitari tuturor celor carora nu le pasa de ce zic cei din jur si au curajul sa spuna ceea de gandesc.

Comentariile sunt închise.