Jucării stricate

Întrebare: Ce vrăji a mai făcut Nadia, pseudoartista lu peşte? Răspuns: Absolut nici una, pentru că a vorbit serios când a zis că-i tristă şi nu mai e în stare să deseneze. Artista lu peşte, înzestrată, pe lângă labilitate emoţională, şi cu urâtul obicei de  a nu termina ce începe, are însă destule chestii la naftalină. Acest moment pare potrivit pentru scoaterea lor la lumină.

Începute din melancolie moderată, întrerupte de melancolie extremă

Înainte de a decide să întrerup brusc serialul cu pinguini prin uciderea unuia dintre protagonişti, mai desenasem un episod extrem de melodramatic.

episode-61

Aceste desene ar fi trebuit să ilustreze următoarea mea operă măreaţă după Girafa cu insomnie, şi anume o poveste în versuri, cu final trist, despre o buburuză şi-o balenă. Tot ca la Girafă, io şi Ariciu trebuia să scriem fiecare câte-o variantă. Ariciu a muncit prea mult, eu mi-am plâns prea mult de milă, rezultă ia poezia de unde nu-i. Dar ilustraţiile astea sunt. Ele pot fi admirate mai jos, în ordinea cronologică a poveştii. Nu ştiu dacă se înţelege ceva din desene, probabil că nu. Poate că totuşi o să scriu şi poezia la un moment dat. Sau o s-o scrie Ariciu. Sau altcineva. Sau poate se va scrie Singură.

Cerute de alţii, refuzate la export

Andi mi-a cerut o balenă, nu ştiu pentru ce. Pentru că ea n-a mai folosit-o, o arăt eu.

Zappy a vrut un desen cu ea, ca să utilizeze caricatura drept stindard al autopromovării. Mie mi-a ieşit ce se vede mai jos, evident, un alien cu ochii bulbucaţi. Las că poate mă promovez eu cu el, dacă ei nu-i place. Oricum toţi alienii mei arată la fel.

Cerute de alţii, niciodată exportate

Carlitos m-a rugat să fac nişte desene pentru această poveste scrisă de ea. Eu am început după cum puteţi vedea mai jos, apoi am întrerupt din lipsă de inspiraţie şi cădere în găleata cu melancolie. Din când în când îmi fac vânt să mă reapuc…

Amicul Sensei avea o temă despre salamuri acolo unde învaţă el, adică la secţia Pi-aR-istă a Fejesece.  M-a rugat să desenez nişte chestii care să ilustreze conceptul de familie fericită mâncând salamuri. Eu, amică de nădejde, am făcut treaba pe jumătate şi apoi n-am mai fost în stare să continui din motive de dezechilibru emoţional. Sensei s-a descurcat cum a putut, iată cum arăta campania salamică începută de mine (salamul este în sandviş):

(P.S. Ce a putut totuşi Nadia să deseneze în aceste vremuri de restrişte: benzi desenate pentru fetele de la Hotcity. Noroc că n-a trebuit să le şi gândesc tot eu, gândit chiar nu mai reuşesc. Îmi place cum mi-a ieşit sconcsul. Sconsul e foarte drăgălaş. Şi nu mai desenasem sconcşi până acum. Ha! Deci la unii oameni chiar place comicsuri făcute de mine. Se aude acolo, Studentmax?)

Atât, am golit dulapul cu vechituri, mă duc înapoi în găleata mea cu melancolie.

13 gânduri despre „Jucării stricate”

  1. Aici e un fel de „Cere si primeste”, vad 😆 . O pisica se poate? Mica si vargata. Sa stea in cur, cu coada colac pe linga ea. Si sa aiba ochii verzi… Si… Si ma duc s-o-ntreb pe Zapa ce face cu bannerul ala!

  2. Ioai, noa, sa-ti zic : chiar imi place desenu ala 🙂 da inca nu m-am hotarat daca vreau sa cersesc sa fie pus in side-bar sau nu :):). Plus ca tre sa rog pe cineva sa scrie drama queen cumva pe ea.

    Intre timp poti sa o folosesti tu, ca nu ma supar.

    O sa-ti fac si reclama promisa, promit :):)

  3. te-am dat exemplu la cealalta grupa de jurnalism online pt creativitate. asa ca am intrat in corpore pe blogul tau si ne-am uitat:)

  4. @Petre: Cred ca nu.
    @Horea: Cu atat mai rau. Cand eram mica ma gandeam, cel mult, sa le pun guma pe scaun copiilor pe care nu puteam sa-i sufar. Acum ca suntem batrani, putem cumpara cu totii cartea „How to murder a perfect stranger and get away with it”, in speranta ca au si un capitol despre cunostinte.

Comentariile sunt închise.