Tânăra care era bătrână

A fost odată o tânără care arăta ca un copil de la Auschwitz, dar gândea ca o băbuţă, minus mersul la biserică duminica. Ea era fată de treabă, dar avea un mare defect: nu-i plăcea să meargă în club. Îi plăcea, ca şi altor oameni normali, să bea o bere din când în când, să asculte muzică, să meargă la film, la teatru şi în excursii, dar nu voia nici în ruptul capului să-i placă în club. Când, într-un moment de exasperare, alţi tineri care, spre deosebire de ea, chiar erau tineri cu adevărat au apucat-o de ciuf şi au scuturat-o, întrebând disperaţi: „cum să nu-ţi placă în club??”, ea a formulat următoarea argumentare în 7 puncte:
„1. Aglomeraţie. Aglomeraţia e foarte mişto pentru ăia care cred că oamenii sunt minunaţi şi cu cât ai mai mulţi în jur, cu atât mai bine. Pentru adepţii ideii odioase şi condamnabile conform căreia foarte puţini oameni sunt minunaţi, iar restul, în proporţie zdrobitoare, sunt….hai să zicem…nu tocmai minunaţi, aglomeraţia e un lucru oribil şi evocă o călătorie cu autobuzul 300 la ora cinci jumate după-amiaza. Doar că în 300, de la un cap la altul, nu stai atât timp ca într-o clubăreală nici când e traficul bulit la maxim, şi măcar ai parte de tovarăşi de înghesuială mai variaţi: mai un cerşetor, mai un hoţ de buzunare, mai o babă isterică. În club, ori că-i club de hausări, ori de rocări, ori de hipstări, toţi seamănă între ei ca Băsescu cu Traian Ungureanu. Brrr.
2. Toată lumea te atinge. De parcă ar exista un fel de lege nescrisă conform căreia, în momentul în care ai călcat pragul unui local d-astea, ţi-ai lipit în frunte o etichetă cu „puneţi mâna pe Vasilică”. Cocalarii jenanţi care vor să te-agaţe prin dans nu se mulţumesc să se învârtă pe lângă tine, te iau deja în braţe ca să te tragă în vârtejul lor coregrafic. Cocalarii jenanţi care vor să te agaţe prin conversaţie îţi şoptesc la ureche, că deh, e zgomot, şi profită de ocazie ca să-şi proptească un braţ în jurul gâtului ce îţi aparţine de drept. Cocalarii jenanţi cărora le e lene să danseze sau să vorbească îşi preling mâinile peste tine când trec prin zonă. Să admitem o axiomă: e normal ca orice individ să agreeze atingeri din partea oamenilor cu care vrea să şi-o tragă. Dacă tu, Cocalarus Clubăreanus, eşti hotărât că vrei să ţi-o tragi cu o gagică ginită în club, ar ar fi bine să te oboseşti să afli dacă o interesează şi pe ea înainte să începi să-ţi plimbi deştele nechemat. Zic şi eu.
3. Fum. Cluburile put. Rău. Îţi împut părul, hainele, unghiile, sinusurile până-n fiecare celulă, îţi înroşesc ochii. Căutând cu lumânarea acul în carul cu fân, poate mai găseşti unde să bei un cico în oraş fără să te îmbâcseşti de duhoare tabagică, dar de localuri dansante neîmpuţite eu una n-am auzit şi n-am mirosit până acum. De parcă n-ar putea exista şi nefumători care vor să danseze. Unde mai pui că nu pute doar a ţigară, ci şi a clabări transpiraţi. Cum dracu aerisesc ăştia cluburile? Le aerisesc vreodată?
4. Vomă în chiuveta de la baie. Am fost de 2 ori în club (cluburi diferite) în interval de o lună. În ambele ocazii, cineva vomitase în chiuvetă. Asta nu arată niciodată drăguţ. Mă rog, oi fi avut eu ghinion. Totuşi, flagelul „om care nu se opreşte din băut chiar dacă ficatul îi strigă: gata, bă!” pare să fie destul de răspândit. Plus că la veceul femeilor e coadă întotdeauna. Plus că uneori e cocoţat pe nişte scări, de parcă nu s-ar afla într-un loc special amenajat pentru băut minţile şi, deci, pierdut echilibrul.
5. Gălăgie aşa de mare, încât eşti surd în primele 5 minute de când ai ieşit d-acolo. Conversaţie prin urlat. O s-o lăsăm p-asta mai puţin dezvoltată, că deh, omu se duce în club ca să asculte muzică şi să danseze, nu să stea de vorbă. Deşi n-o să înţeleg niciodată nevoia de a asculta chiar şi o muzică senzaţională la un nivel sonor ucigător de timpane. Nu de alta, dar dacă nu mai ai timpan funcţional, nici nu-ţi mai dai seama că muzica e senzaţională.
6. Întuneric. Noaptea toate pisicile or fi negre şi toate femeile frumoase, dar noi nu suntem pisici, nici cucuvele, nici peşti de mare adâncime, ci avem ochi special creaţi de natură pentru statul la lumină. Lumină adevărată, nu lasere şi reflectoare şi alte spaima epilepticilor. Întuneric o să avem în coşciuge cu toţii, de o să ne săturăm de el. În această viaţă pământească pare mai mişto să vezi cu cine vorbeşti sau cu cine dansezi, ca să nu te îngrozeşti dup-aia că te-ai pipăit cu o pocitanie. Eu mă gândesc că, din punctul ăsta de vedere, agăţatul în cluburi e pentru indivizi urâţi. N-ai, bă, tupeu să-ţi încerci talentele la lumină?
7. Băutură scumpă. Eu sunt un om zgârcit. Dacă mai trebuie să şi plătesc intrare, îmi bag picioarele în el de club.”
Aici, tinerii care erau chiar tineri au dat drumul ciufului tinerei care era bătrână şi au lăsat-o în plata Domnului, realizând că nu mai e nici o speranţă pentru ea. Să tragem şi noi cortina, îngăduitori, peste ereziile acestei antisociale îmbătrânite înainte de vreme.

P.S. Am văzut de curând ceva foarte mişto şi adecvat în veceul unui club: un afiş cu Adela Popescu. Da! Da! Ăla e locul unde trebuie să stea afişele cu toate Adelele Popescu şi urmaşele urmaşelor ei, în veci. Afişul conţinea un prim-plan nefericit (pentru că se vedeau toate denivelările de sub fondul de ten) în care Adeluţa, fătuca aia ştearsă şi neinteresantă care joacă în telenovele, apărea cu părul roşu, o sârmă în nas şi alta în buză, iar mesajul părea să fie promovarea unui film antidrog. Eu, dacă aş vedea un film în care Adela se droghează, aş încuraja-o de pe margine. Ca în filmele horror unde abia aştepţi să fie omorâţi unul câte unul adolescenţii cretini de care scenariştii ar vrea să-ţi pese.

4 gânduri despre “Tânăra care era bătrână

  1. Imi aduc aminte cand mergeam intr-un bar din centrul Brasovului, undeva la subsol, intr-o fosta pivnita, cred ca am fost acolo vreo 9 ani la rand, tot liceul si facultatea adica.
    Dupa ora 22:00 sprijineai bicicleta de fum. Nu mai vedeai cu cine stai la masa, ce mai, taiai fumul cu cutitul nu alta. Atunci m-am apucat de fumat, pentru ca am realizat ca oricum acolo, in cateva ore inghit mai mult fum decat un fumator inrait intr-o saptamana proasta.
    Singura data cand am fost intr-un club a fost in Eindhoven, dar arata cred cu totul altfel decat in Bucuresti: http://www.youtube.com/watch?v=1smkso14bZo

  2. Acuma te pomenesti ca nu-ti place Adela. Dupa ce ai facut oda telenovelelor in postu trecut. Te schimbi ca vremea, tu. Da desenezi frumos :)).

Comentariile sunt închise.