Cu fiecare cuvânt rostit ni se tocesc plămânii

Şi astfel ni se scurtează viaţa. De aia eu scriu aici.

În cele ce urmează o să mă lamentez exagerând şi vorbind urât. Rog pe aceia care se simt gingaşi, zen şi echilibraţi să facă nişte spirale yoghine în parcul din faţa casei şi să se îndepărteze de unealta diavolului computerul. Intenţionat n-am pus virgulă între diavolului şi computerul. Fiindcă aşa am vrut eu.

Sărbătorile de iarnă sunt cea mai hidoasă invenţie a consumerismului. Pe lângă faptul că ar trebui să mă prefac că-mi pasă de naşterea lui Iisus, lumina sfântă and stuff, mai sunt şi cerşetorii din RATB. Toţi, invariabil, cântă „Deschide uşa, creştine”. Acest cântec se intonează cu siguranţă şi la porţile iadului pentru nemernicii care n-au fost mai buni de sărbători şi nu şi-au deschis inima în faţa luminii sfinte sus-amintite. Ăla, sau ăia care l-au compus vor avea blestemul meu asupra lor din neam în neam. Dar nu asta mă înfurie în mod deosebit astăzi.
De ce le-o fi aşa de greu oamenilor care ţi se pretind prieteni să-ţi zică ceva ce ai nevoie să auzi, când ai nevoie? Totdeauna am trăit cu impresia cretină că pentru asta sunt prietenii, serios. Şi m-am străduit să mă conformez acestui principiu. Eşti trist slash ă? Cry with me, Argentina. Te-a supărat ăla? Morţii şi răniţii lui de dobitoc. (inserează aici expunerea a 4-5 metode de răzbunare hazlii şi imposibil de pus în aplicare). Arăţi ca dracu? prostii, ţi se pare. O să eşuezi lamentabil? Ba o să ai succes. Şi tot aşa. Asemenea bălării nu se repetă la infinit, desigur, doar în cazuri de forţă majoră. Adică exact când eu găsesc tovărăşie exact din fundul curului.
De ce atunci când sunt plină de draci nu am niciodată un om cu care să înjur? Nu-s absurdă să pun pe cineva s-o înjure pe mă-sa, sau pe cel mai bun prieten, sau pe colegu’ de aşternut. Dar nu, nuu. Indiferent că n-ai habar cine e motivul furiei mele si n-ai nici un motiv să-ţi pese, sau ai habar dar abia vă daţi bună ziua şi tot n-ai motiv să-ţi pese, e momentul potrivit să ne căcăm pe noi şi să fim scrupuloşi: cu siguranţă ăla sau aia n-are nici o vină. Sau dacă are, hai totuşi să fim zen şi maturi. Să privim în adâncul fiinţei noastre şi să ne dăm seama unde greşim noi, să ne refacem echilibrul interior! La ce bun să înjurăm? Uite de-aia, ca să nu crape fierea în noi. Adică mai precis în mine. Îmi eşti prieten? Înjuri cu mine. Exagerez? Da’ lasă-mă să exagerez. Până obosesc şi revin la o stare mai simpatică. Nu e ca şi cum ăla sau aia o să ştie, sau Sf. Petru va însemna pe un răboj că ai denigrat un om nevinovat. Sau poate o să te chinuie conştiinţa toată noaptea şi n-o să mai poţi dormi! Doamne fereşte. Înjură, mă, Dalai Lamul  slash Lama lu’ peşte. De-aia suntem prieteni. Da cum, să iei tu partea cuiva şi să fii mai prejos de fufa cu vedere de Stevie Wonder care simbolizează justiţia?
Un exemplu de apogeu absolut al acestei atitudini: cândva anul trecut când mă plângeam că nu pot să-mi trag internet din cauza băbătiei de la administraţie care credea că netul curge la vecini, cineva mi-a răspuns: „Da e şi ea o femeie bătrână şi nu ştie”. De parcă ar fi fost bunică-sa.
Şi uite aşa ultimul om care se mai înfurie sau întristează, adică eu, e prins în dialoguri ca ăsta:
Eu: Arghhhhhh!Detest pe X!
Buddha reîncarnat: Îţi faci rău singură.
Eu : Vreau ca X să fie călcat/ă de tramvai.
Buddha reîncarnat : Nu e bine ce spui. Nu e corect. Nu e matur.
Eu : Vreau ca X să fie mâncat/ă de pisici turbate în timp ce este violat/ă anal de un peşte spadă.
Buddha reîncarnat : Încearcă să depăşeşti aceste supărări prin tine însăţi. Tu eşti răspunsul.
Nu, pe bune, încerc să înţeleg de unde atâţia druizi şi şamani spiritualizaţi în ţara asta tocătoare de nervi. A zis vreodată careva dintre cei 2 oameni şi jumătate care citesc aici „Dobitocul de X trebuie să moară”? Măcar, aşa, în gând. E, eu o mai zic şi cu glas tare. Şi prietenii mei buddhişti şi ayurvedici îmi răspund: Doamne, ce sinistru. Cum poţi să gândeşti aşa? Căieşte-te, pâgâno! Here’s a tip: nu intenţionez să omor pe nimeni. Nu sunt paranormală, deci nu moare nimeni când rostesc eu groaznicele cuvinte. Nici măcar nu mi-ar aduce vreo bucurie producerea de-a binelea a decesului menţionat. Dar trebuie zis, pentru că am draci. Îi cade cuiva rangul dacă mă aprobă? Nu cred. Sau asta ar însemna renunţarea la echilibrul superior al unei fiinţe spiritualizate şi mature, care este deasupra acestor mărunţişuri omeneşti.

O să revin la elefanţi roz imediat şi rog yoghinii să nu se supere.

9 gânduri despre “Cu fiecare cuvânt rostit ni se tocesc plămânii

  1. cea mai buna forma de a scapa de draci este sa injuri. clar, fara dar si poate.
    imi aduc aminte ca acum un timp, m-am mai nimerit cu inca doi prieteni care erau la fel de nervosi si mizerabili si am injurat in grup pana am reusit sa inventam cele mai tampite combinatii de injuraturi posibile, ajungand sa ne amuzam teribil.

    si sincer asta: „Vreau ca X să fie mâncat/ă de pisici turbate în timp ce este violat/ă anal de un peşte spadă.” as putea sa o comentez si cand nu am nervi.

    felicitari pentru blog

  2. gahah, chiar tare aia cu pestele spada 😛
    prietenii tai zen ar trebui sa treaca la salutul soarelui in loc sa te consoleze prin intermediul canalelor de energie pozitiva transpuse in atmosfera plina de (fostele) bucatelele de nervi din jurul tau, in cazul domnului Buddha reincarnat.
    or you could just swear at a plank.
    😀

  3. dobitocul x trebuie sa moara. dimpreuna cu dobitocul y, stiu eu cine e. azi, in chinuri groaznice, ucisi cu salbaticie de un asasin admirator al tortionarilor lui Gheorghe Doja.

  4. Pana sa ma angajez, acum 3 ani, vorbeam foarte politicos, nu injuram nici macar in gand. Mi se parea necivilizat si nu ma ajuta sa vorbesc urat. In ultimii 3 ani, mai ales ultimul, injur zilnic, am calculat in timpul programului de lucru cam de 3-4 ori pe ora, mai ales verbal, acolo unde e posibil, ca doar nu o sa il bag in masa pe seful, nu? e adevarat ca lucrez pe santier, intre oameni nu intru totul educati, dar parca acum ma simt mai bine cand injur. Cred ca ajuta mult la psihic.Concluzia: ca sa nu faci pre-infarct, injura!

Comentariile sunt închise.