I'm not dead

Starea mea naturală e una de răutate depresivă şi sportul meu preferat e exagerarea. Mă calcă pe bătături să mi se spună că exagerez, în condiţiile în care eu o spun prima. Am impresia unui dialog gen:
– Apa este udă!
– Da, dar apa nu e uscată!
Când eram mică, mi-am petrecut vreo 3 zile într-o melancolie blegoasă profundă pentru că m-a lovit dintr-o dată revelaţia că o să mor. Nu, nu aflasem că am tumori pe creier, era vorba de condiţia de muritor în general. Mama a râs de mine până n-a mai putut. Încă sunt în stare să revin la starea de atunci dacă mă gândesc mai mult de 5 minute încontinuu că o să mor. Aşadar, exagerez. Intenţionez să o fac în continuare. I sort of enjoy it.
După această introducere adecvată împrejurărilor exagerabile din viaţa mea, începe o nouă rundă de „cititorii întreabă, Nadia răspunde”. Sau desenează.

sunt dusa sunt ipocrita si n-am stiut- şi eu. Dar eu ştiu de multă vreme.
cum arata un desen asimetric

Acelaşi răspuns şi la întrebarea « cum sperii un om », pentru că a ieşit destul de hidos.
poezie cu un elefant si o maimuta

Cam atât, mi-a ruginit inspiraţia.

cat de repede merge rinocerul

de cate tipuri sunt campiile- de 3 tipuri.

unde locuiesc girafele

cum sa faci un baiat sa te ceara de nevasta- Ţi-ai găsit pe cine să întrebi.
ce avem in comun cu gagica

Celelalte părţi sunt destul de comune cu gagica. Inclusiv prostia.

etapele sinuciderii

exista dumnezeu? daca da, de ce? dovezi.- Există. O dovadă zdrobitoare : dacă nu există Dumnezeu, atunci după ce murim pur şi simplu nu mai existăm nici noi. Nu ne place să nu mai existăm, nu? Deci, Dumnezeu există.

Acestea fiind zise, mă duc să mai exagerez un pic.

P.S. Am aflat că senatorul-legumă Serge Nicolaescu a mai câştigat un mandat, chiar şi fără sprijinul meu. Bravo lui, ce pot să zic. Întrebarea e: unde o să moară? În Parlament sau pe platoul de filmare?

9 gânduri despre “I'm not dead

  1. Nu seamănă oare a defensivă răutatea aia depresivă? Ai o fortăreaţă foarte mişto, e normal să te simţi deprimat în singurătate câteodată.

    Şi n-o fi exagerarea exagerării consecinţa firească a unei firi fundamental sensibile? Oricum, mai mult şi mai mult tot pe tine ai să te iubeşti, altruismul pare numai o extensie a egoismului. Şi n-o fi hipersensibilitatea motiv de instabilitate? Poţi oscila rapid între idioţenie şi geniu, între durere şi fericire, poţi să te dereglezi din nimic…

    Ai o fortăreaţă splendidă, nu ies multe pe porţi, dar vederile care răzbat sunt extrem de realiste. Nu cauţi neapărat unghiuri favorabile ţie, te expui şi expediezi. Cu alte cuvinte, dacă nici tu nu eşti sinceră cine *** „/%#¤¤% e?

    Presupun că nu poţi să pui deştu’ precis pe ce-ţi doreşti de la viaţă, ca 99% din populaţia globului. Presupun că ai incertitudini şi frici, transformate în capricii. De aici, spor de instabilitate, comportament uneori inconsistent, aparentă ipocrizie.

    Nu lua în seamă, oricum, ce scrie aici, îs doar aiurelile unui copil ramolit.

    În spiritul comentariului de mai sus:
    Joi??

  2. DA, Da, da, sa aplicat principiul meu!
    Acum ca nu mai sunt singurul, iti urez un sincer „Wellcome to the club” desi nimeni nu ar trebui sa fie aici si un cat mai rapid „Get the fuck out of here” .
    Mmm, aaa, mnnnnaaaa.ppffaa…right?

  3. aia cu unde locuiesc girafele e absolut geniala! BRAVO!!!!!!!!!!!!!!!!!!(si in spate se aud aplauze!:))

Comentariile sunt închise.