Patriotism

Ţin să dedic aceşti elefanţi patrioţi poporului român, care astăzi serbează 90 de ani de la gloriosul eveniment numit Marea Unire. Faptul că în timpul scurs de la gloriosul eveniment multe dintre teritoriile câştigate atunci s-au dus iarăşi dracului în mod ireversibil nu trebuie să ne descurajeze şi cu atât mai puţin să ne împiedice să ne plimbăm pe sub ferestrele oamenilor, la 5 dimineaţa, cele 3 tancuri şi 2 blindate care ne-au mai rămas.

P. S. 1 Pentru că de când şi-a luat soră-mea serviciu şi a intrat în rândul Aricilor corporatişti rămăsesem în urmă cu obiectivele culturale, m-am dus la teatru. Şi anume, la Teatrul de Comedie, la un spectacol nou-nouţ, „Ioana şi focul”, de Matei Vişniec.
Gentile fee, nous sommes venuuuus
Les mains pleines, les pieds nuuuus
Pour te voir, pour te parleeeer
Pour te dire notre secreeeet
Acest cântecel care face parte din piesă îmi sapă în neuroni de când am văzut spectacolul. În care mai sunt şi alte cântecele, ce-i drept nu la fel de catchy. Piesa e despre Jeanne D’Arc şi e sub formă de spectacol în spectacol, adică: nişte actori vor să spună povestea personajului istoric sus-amintit, dar personajul e nemulţumit de cum e povestit şi vine să-şi spună singur povestea. (Da dom’le, o chema Jeanne şi nu Ioana, nu înţeleg de ce traducem nume proprii. Oare ne referim la George W.Bush sub numele de Gheorghe Boschet ? Bineînţeles că nu. De ce ar fi diferit pentru Ioana D’Arc?) Fata aia s-a trezit acum vreo 600 de ani că aude vocea sfinţilor nu ştiu care şi că trebuie să-l ajute pe pămpălăul de regele Franţei să-i bată pe englezi. Ceea ce a şi făcut, până au prins-o englezii şi au ars-o pe rug fiindcă auzea voci şi purta haine de băiat. În tot acest timp, pămpălăul de rege n-a mişcat un deget, deşi gagica, în mod evident nu foarte inteligentă, continua să susţină că el e cel mai bun şi măreţ conducător ever. (Pentru detalii, transcrierea procesului aici. ) Nu pare o poveste prea amuzantă, nu ? Păi, nici nu e. Sau mă rog, ar putea fi, s-a gândit autorul. Adăugaţi cântecele.
Gentile fee, nous sommes venuuuus
Les mains pleines, les pieds nuuuus
Pour te voir, pour te parleeeer
Pour te dire notre secreeeet
Şi tot aşa. Regizoarea s-a mai gândit să adauge şi alte chestii, de exemplu să pună bufonii de la congresul european al bufonilor să vorbească în diferite limbi şi să şi cânte. Ăla portughez cântă « The girl from Ipanema » . Ăla suedez cântă « Mamma mia ». De asemenea, gagicile care, într-o secvenţă, concurează la postul de Ioana D’Arc o fac sub formă de „casting” şi se lasă cu nişte mişcări lascive dubioase. Ar trebui să fie funny? Păi, nu prea e. Mă rog, impresia mea e că oamenii se străduiesc un picuţ prea mult să fie amuzanţi într-un mod…contemporan. Iar treaba cu piesa în piesă îşi cam pierde farmecul la un moment dat.
Gentile fee, nous sommes venuuuus
Les mains pleines, les pieds nuuuus
Pour te voir, pour te parleeeer
Pour te dire notre secreeeet
Vă rog, scoateţi acest cântecel din creierul meu. În fine, spectacolul e destul de reuşit, mai ales că Dorina Chiriac şi Marius Manole care joacă rolurile principale sunt foarte tari. Marius Manole mă sperie îngrozitor, are cea mai înspăimântatoare, groaznică si sinistră figură posibilă la un om tânăr, ceva între cioclu şi dement, dar asta nu înseamnă că nu-i foarte tare. Ioana D’Arc cu cântecele nu e aşa o idee rea. Dar nici extraordinară.

P.S. 2 În continuare o urăsc pe Rihanna. Cred că am mai zis. Dar Rihanna se încăpăţânează să existe. Rihanna are una din cele mai naşpa, zgârietoare pe creier voci pe care le-am auzit vreodată, de parcă atunci când cântă se ţine de nas în timp ce altcineva îi vâră o coadă de mătură în cur. De parcă ar fi o mâţă călcată de tramvai. Melodiile Rihannei sunt enervante, repetitive şi lipsite de linie melodică, totuşi din motive inexplicabile există cretini care agreează să le asculte astfel încât această piţipoancă să ajungă în topuri şi în heavy-rotation. Scandalos. O urăsc pe Rihanna.

P.S. 3 Cu riscul de a îmi atrage neîncredere pe viaţă din partea lui Petre SuperGheorghe (care mi-a zis : „Ai promis că-l votezi pe Nicolaescu dacă vine pe strada ta. A venit omul, acu trebuie să-ţi îndeplineşti datoria morală faţă de el!”) nu m-am dus la vot. Nu din scârbă şi blazare faţă de clasa politică, dar pur şi simplu n-am avut cu cine, vorbesc serios. Io chiar nu-s de părere că toţi e hoţi, maică, dar dacă de unii ştiam că-s vai mama lor, iar de ăilalţi n-am auzit neam de neamul meu, e vina mea? Oamenii ăştia nu şi-au dat deloc interesul să mă convingă.
Abia acum am aflat si eu niste chestii despre uninominal (de unde se vede că eram informată până-n tindă). Eu credeam că toată poanta uninominalului ăstuia era ca fiecare individ să fie votat pe barba lui şi nu pentru că e în partidul X. Atunci cum se poate ca dacă unul câştigă în colegiul lui, dar partidul n-a obţinut per ansamblu cinci la sută, să i se ia voturile ăluia şi să le dea altuia? Mi se pare aberant. Să-mi explice şi mie cineva, să mor dacă pricep.


4 gânduri despre „Patriotism”

    1. Mi se pare cu desavarsire lipsita de talent si promovata agresiv. For heaven’s sake, ultima ei gaselnita e un cover dupa O-zone!!! Cand faci cover dupa O-zone, stii ca ai o problema cu resursele artistice.

Comentariile sunt închise.