Am întâlnit şi băieţi de treabă

În general, când ies pe stradă, mă aştept să mi se dea scatoalce în cap ca să mi se fure geanta, sau să mi se vânture cu elan o tigaie pe deasupra capului, sau să fiu apostrofată că am furat soţul unei femei pe care n-o cunosc, sau, de ce nu, să dau peste vreun băiat care se autosatisface în faţa blocului, zâmbind la lună. OK, fie, când mi s-au întâmplat toate aceste lucruri, nu prea mă aşteptam la ele.
Dar azi, cum mergeam eu liniştită încercând să nu mă rătăcesc sau împiedic prea des, mă abordează un băiat grăsuliu.
Grăsunul: Fata, eşti drăguţă. (îmi întinde o cartelă de metrou)
Eu (mă uit la cartelă şi cartela la mine): Ce vrei?
Grăsunul, vesel: Nu vreau nimic, îţi dau o cartelă de metrou.
Eu: De ce?
Grăsunul: N-am ce să fac cu ea. Ia-o, e gratis!
Am luat cartela, am mulţumit şi am utilizat-o cu succes. 2 călătorii gratis cu metroul sunt mai bune decât nimic.
E prima oară când primesc pe stradă un lucru util. În două rânduri m-am ales cu flori de la nişte necunoscuţi exaltaţi. Într-una din aceste ocazii am aruncat floarea la primul coş de gunoi, pentru că mi-era târşă s-o car până acasă.

3 gânduri despre „Am întâlnit şi băieţi de treabă”

  1. … ceea ce confirmă teoria mea: grăsanii sunt predispuşi la jovialitate şi cumsecădenie.

    nu numai eu, majoritatea o intuieşte. l-a văzut cineva pe moş crăciun? probabil că toţi, probabil că nimeni… dar, ca personajul să fie credibil, a trebuit să fie un moş burtos.

    societatea şi convenţiile privind normalitatea nu-i prea ajută întru bucurie şi bunăvoinţă, ceea ce mă face să cred că gena care te face gras te face şi altruist

Comentariile sunt închise.