Girafa cu insomnie. Ultimul episod.

(Măreaţa epopee ia sfârşit)

-scris chiar de Nadia-

„E clar”, zise ea cu tristeţe,” trează până dimineaţă!
trebuie să mă resemnez cu insomnie pe viaţă.
Acum, iarăşi, obosită, eu mă duc la treaba mea.
Să am ceva energie, ce-ar fi să-mi fac o cafea?”
Şi cum a sorbit girafa din cafeaua aromată
A cuprins-o-un somn cum nu mai avusese niciodată!
S-a culcat, şi, liniştită, a dormit pân-la amiază
Iar de-atunci nu s-a întâmplat toată noaptea să stea trează.

Cu acestea fiind rostite, povestea s-a cam sfârşit
Cu girafe, insomnie şi cu final fericit.

-scris de Dragoş Ariciul-

Şi aşa tot stând biata
Tot gândind şi concentrată
La momentu-n care slabă
A facut-o tare lată,

Numa’ ce-auzi cocoşul
De pe gard strigându-şi „rigu”
Şi prietenul său cucu, completându-l
Cucu -riguuu!

Altă noapte nedormită
Cu girafa din poveste
Căreia nici pân-acuma
Fapta rea n-a dat de veste.

Era cam pe dimineaţă,
Pe la 5 sau 6 aşa
Printr-a ochilor roşeaţă
A văzut ea o cafea.

Şi sorbind din cana largă
Băutura aromată
Jos pe patul dinspre masă
A cazut girafa lată!

Şi-a dormit de-atunci continuu
Poate doarme şi acum
Aşteptând venind pe valuri
Când pe apă, când pe drum

Un giraf cu coama deasă
Şi cu gâtul cel mai mare
Care să o ia acasă
Să-i fac-un espresso…lung!