We're saving the world here, people

-scurtă însemnare despre aroganţă-

Dialogul următor a avut loc între Nadia şi un coleg de liceu cam antipatic celorlalţi colegi, dar cu care Nadia a fost mereu prietenoasă.
Screech: Sunt aşa de bun acolo unde lucrez, că am luat locul a 4 oameni. I-am spus şefului că nu mai are nevoie de ei cu mine acolo, şi i-a dat afară.
Nadia: Păi…bravo ţie că eşti aşa competent, dar nu cred că ar trebui să te lauzi că au fost concediaţi 4 oameni din cauza ta. [notă: acest dialog a avut loc pe vremea când Nadia nu era încă bolnavă de mizantropie]
Screech: De ce nu? Dacă sunt mult mai bun decât ei!
Nadia: Cred că ţi-ai cam luat-o în cap.
Screech: (cu un zâmbet superior) Cred că am ajuns la un nivel la care nu prea îmi mai pasă de părerea ta.

Cel de-al doilea dialog a avut loc recent, între Nadia şi un coleg facultate scriitor, pe care Nadia l-a încurajat mereu. Băiatul, care bea în fiecare zi, doarme la prânz în fiecare zi şi are un job de jumătate de zi-trei-zile-pe-săptămână, n-are timp nici să respire.
Nadia, cu ironie-de-fapt-admirativă : Păi de ce, tot scriem, scriem de zor? Vrei să ajungi mai prolific decât…nu ştiu, zi tu un scriitor prolific, eu sunt mai incultă.
Tolstoievski, sec: Mă laşi? N-am chef de glumele tale. Da, scriu, şi ce?
Nadia: …
Tolstoievski, mândru: Nu-s într-o dispoziţie veselă. Scriu o comedie.

Diferenţa de bază între cei doi băieţi de mai sus e că unul din ei chiar s-a umplut de bani la o vârstă fragedă, fără să fie prea deştept. Celălalt, probabil mai deştept, speră să se umple de glorie într-un domeniu unde oferta depăşeşte cu mult cererea. Nadia le doreşte numai bine atât lor, cât şi altor tinere speranţe. Se simte, totuşi, puţin tristă că din cauza propriei nimicnicii, iată, îşi pierde pe zi ce trece competenţa de a critica sau lua la mişto aşa indivizi măreţi, care fac lucruri importante. Şi are un mic moment de răutate de care îi este ruşine. Nadia speră, aşadar, că nu vor deveni toţi prietenii ei asemenea oameni de succes. Să mai rămână unii şi la nivelul ei de muritori de rând, ca să mai aibă şi ea cu cine vorbi…