Miss Lucky

Asta e Nadia. Adică eu. Anumite lucruri n-o mai miră şi le acceptă ca pe ingrediente fireşti ale existenţei.

E absolut firesc ca atunci când iese din casă să înceapă ploaia şi să se oprească abia după ce Nadia intră într-o clădire. Dacă clădirea e cumva Fejesece, e mai mult decât normal ca Nadia să aştepte o oră şi jumătate ca să i se aplice o semnătură pe o foaie. Când părăseşte clădirea din nou, ce poate fi mai potrivit decât să înceapă iarăşi ploaia? Natural este şi să se rupă cablurile la tramvaiul 41 fix când Nadia se află într-un loc de unde sus-numitul tramvai e singurul mijloc de transport spre casă. Dar nu-i nimic, se poate plimba prin ploaie jumătate de oraş, ca să ajungă la domiciliu pe drumul ocolit. Cu autobuzul.

Călătoria cu autobuzul e plăcută până la un punct: aer condiţionat, locuri pe scaune, poezie de Eminescu recitată de mai vechea cunoştinţă a Nadiei, tânăra cu Luceafărul. Până ce suie o ceată de ţoape gălăgioase, între două vârste, care se aşează cu toatele pe locurile libere din jurul Nadiei.

Una din ţoape: Ce cald e! Mi-a ieşit sufletul, deschideţi una geamul.

Ţoapă 2, către Nadia: Fata, deschide geamul, eşti mai aproape.

Nadia, jignită profund de apelativul “fata”, se face că n-aude şi se uită pe geam. Ceva interesant? Două gagici, una cu cu rochie galbenă, alta cu bluză galbenă, merg pe lângă un automobil galben, apoi pe lângă un coş de gunoi galben.

A, trece o furgonetă cu sucuri. Lângă şofer stă un băiat cam cocalar care îi trimite bezele Nadiei.

Ţoapă 3: Las-o, fă, că nu te cunoaşte. Cine te crezi să-ţi deschidă ţie?

(Celelalte ţoape râd)

Ţoapă 1: Atunci deschid eu! Mor de cald!

Ţoapa se chinuie să deschidă geamul, care nu vrea să se deschidă defel. Chiar sub nasul ei se află o inscripţie cu textul: “Nu deschideţi geamul în timpul funcţionării instalaţiei de aer condiţionat”.

Ţoapa: Nu se deschide! Veniţi una şi trageţi de geam cu mine.

Ţoapa 2: O fi înţepenit, fă. Nici un geam nu ştii să deschizi, se vede că eşti de la ţară!

Ţoapă 3 : Stai Nino cuminte, că te filmez! (o filmează cu telefonul)

Ţoapă 1, despre care acum ştim că se numeşte Nina: De ce, vrei să mă dai la Trădaţi în dragoste?

Autobuzul trece acum pe la Eroilor.

Nina: Ce-i acolo?Ce se construieşte în clădirea aia mare?

Ţoapă 3: Acolo or să ne facă şefii vestiare, Nino. Cu saună şi tot! (celelalte ţoape râd)

Altă ţoapă, să zicem, 4: Da nu te mai foi atâta, Nino, că o deranjezi pe fată.

Nina: Fata, te deranjez?
Nadia se face că n-aude uită în continuare pe geam. Ne-am oprit la semafor şi furgoneta cu sucuri e iar în dreptul nostru. Cocalarul de lângă şofer o vede pe Nadia şi îi trimite iar bezele.

Ţoapă 3, foarte tare: Uite, Nino, la baba aia. Pare că vrea să stea jos!

Nina, înveselită: Da? I-auzi!

Ţoapă 3: Da fă…de ce nu-i dai locul? Mamae, vrei să stai jos?

Baba despre care e vorba adoptă şi ea metoda Nadia şi se face că n-aude. Sau poate chiar n-aude, mai ştii?

Nina: Eete na! Dă-i tu, că eşti mai tânără!

(Celelalte ţoape râd)

Aici călătoria cu autobuzul se încheie, tocmai la timp, fiindcă s-a oprit ploaia. Dar mai există băltoace. Şi printr-una din ele trece în viteză un nene care are maşină, ca să se simtă mai interesant că el are maşină şi Nadia merge pe jos. Abia acum Nadia este cu adevărat ciuciulete. Bine măcar că nu i s-au udat preţioasele acte pentru Fejesece. În rest, viaţa e frumoasă. Şi plină de noroc, ca de obicei.

9 gânduri despre „Miss Lucky”

  1. si de obicei cand te asezi la o coada cu oameni mai putini iar langa tine e o alta coada cu oameni mai multi, tu pleci ultima?
    daca da, am niste vesti sa iti transmit!

  2. ai un ghinion lipicios, iar nimic nu il poate indeparta.
    o singura chestie poti face, e sa te lipesti tu de niste oameni cu mult prea mult noroc.atunci iti va fi bine.
    in rest vei avea noroc chior doar in situatiile limita.
    poti decat confirma spusele mele.

  3. Multumesc! Ghinion lipicios!! Stiam!
    Dar de unde elefanti verzi scot oamenii astia cu prea mult noroc de care sa ma lipesc?
    Cunosti vreunul?

  4. pai chiar ca n-ai ce face.e plin bucurestiu’ de fel de fel de cocalari, tarani si toape gen Apaca de care ai pomenit si tu.Io ascult muzica la casti pe strada si in autobuze si iti recomand si tie.Asa scapi si de plictiseala si nici nu mai auzi toate mizeriile de discutii in genul alora purtate de toapele cu pricina

Comentariile sunt închise.