Ministrul, ţigările şi pseudojurnalista

A venit iar vara, Nadia nu lucrează nici acum, deci iar merge la practică- nu la Rador din nou, a ferit-o dumnezeul ateilor, ci la un mare ziar. Şi cu această ocazie, a participat şi la prima conferinţă de presă din viaţa ei. Tema: pozele cu conţinut hidos care vor fi inscripţionate pe pachetele de ţigări de la 1 iulie, ca să ştie tot fumătoru ce îl aşteaptă dacă o ţine tot aşa.

Conferinţă de presă la Hotel Bucureşti! Ce lux, domle, ce lux. Şi totuşi nu ne-au dat moca decât un pix, o agendă şi o cutie de mentosane mici şi naşpa. Ce zgârie-brânză.

Invitatul cel mai de vază: ministrul Sănătăţii Eugen Nicolăescu, de profesie nu medic, ci economist, care cu vreo zi două înainte tocmai încălcase vreo enşpe legi internaţionale rostind la tv numele complet al victimei într-un caz de viol plus pedofilie plus incest.

Din cuprins:

Ministrul: O să încep brutal: Iată că a venit scadenţa!

(Nadia, aparte: Ha?)

Ministrul: Fumatul este un viciu cu efecte grave asupra sănătăţii. Cei afectaţi de bolile specifice fumătorilor devin consumatori cronici de servicii medicale, iar noi nu le putem garanta vindecarea.

(Traducerea Nadiei: “Nu vă mai îmbolnăviţi, panaramelor. Cheltuim o groază de bani să vă tratăm şi nici măcar nu ştim dacă vă faceţi bine”)

Ministrul: Targetul principal al acestor pictograme cu conţinut şocant sunt tinerii care încă nu fumează sau care fumează de puţin timp.

(Traducere: “Ştim că e cam degeaba, dar na…”)

Ministrul: E încă o măsură a ministerului împotriva fumatului, după taxa pe viciu şi programul de consiliere şi medicaţie gratuită Stop fumat, care a ajutat o treime din cei înscrişi să se lase de fumat!

(Traducere: “Restul de 2 treimi, nici vorbă. Plus că din ăia de se lăsară, câţiva s-au apucat la loc imediat! Hmm, parcă n-a ieşit tocmai bine, dacă stau să mă gândesc mai cu atenţie.”)

Ministrul: Vom continua acest program chiar cu riscul de a mai pierde din fumătorii care ne finanţează prin taxa pe viciu!

(Traducere: “Primim o groază de bani din taxa aia, deci nu ne costă mare lucru un progrămel antifumat, acolo”)

Ministrul: Şi soţia mea a vrut să se înscrie, dar numărul de persoane care puteau fi ajutate era limitat! Va trebui să aştepte valul al doilea!

(Traducere: “Voi, fiind nişte dobitoci, veţi crede că o nevastă de ministru chiar a fost lăsată pe dinafară într-o chestie condusă de soţul ei.”)

Purtătorul de cuvânt: Întrebări?

Jurnalist: Ce rezultate a avut treaba cu pictogramele în Belgia? S-a lăsat lumea de fumat?

Ministrul: Programul este încă la început, abia a fost implementat de un an şi e prea devreme să ne pronunţăm asupra rezultatelor.

(Traducerea Nadiei: “Habar n-am cum o fi ieşit la ăia”)

Purtătorul de cuvânt: Mai sunt întrebări?

Sunet de greieri, de aripi de fluture, de muşte pocnindu-şi capetele de geamuri…

Purtătorul de cuvânt: Nimeni? Atunci întreb eu ceva…(întreabă o banalitate)

Ministrul: Cred că ar mai fi şi alte chestii interesante de întrebat. Dacă imi daţi voie, întreb eu.

Urmează un moment în care ministrul formulează câteva întrebări, la care tot domnia sa răspunde. Şi uite aşa se termină conferinţa. Apoi, plimbare cu ministrul în faţa muzeului de artă, ca să vedem pictogramele cu conţinut hidos expuse pe gard.

Acu, să fim serioşi. Pozele astea cu gâturi canceroase, ţigări lovite de impotenţă, dinţi găuriţi de gudron şi alte asemenea sunt o sublimă inutilitate. Cine e suficient de deştept ca să nu fumeze o să fie deştept în continuare. Şi oricum n-o să-şi petreacă prea mult timp holbându-se la pozele de pe pachete de ţigări ca să lupte cu tentaţia. Cine se apucă de fumat o face fiindcă aşa crede el că e şmecher, şi dacă are tupeu să se apuce şi sfidează avertismentele (“Bă, ce şmecher sunt. O viaţă avem. Lasă că nu fac tocmai eu cancer”) păi e cu atât mai şmecher, nu? Iar cine fumează deja va spune blajin: “Da, fumatul e naşpa. Copii, să nu faceţi aşa ceva.” După care va fuma în continuare. Sigur că fumatul e un viciu nasol şi mai mult decât nasol, cu desăvârşire tâmpit (Măcar băutura e bună la gust, dar n-o să înţeleg niciodată ce plăcere o fi să tragi un fum cu gust de fum şi pe urmă să-l sufli iar. Am încercat şi eu- n-are nici un haz.). Dar nu scapă de el decât cine vrea, iar cine nu vrea…nu se sperie aşa uşor.

Şi dacă tot ziceam de băutură, sunt curioasă de ce nu e alcoolismul inamicul public nr.1. Eu n-am auzit de oameni care să-şi bată nevasta sub influenţa tutunului, de exemplu. Ca una care a avut de suferit toată viaţa din cauza efectelor alcoolului asupra altor persoane- să zicem, printre chestiile mai banale, era să mă violeze în stradă un beţiv, iar proful de mate din generală, un individ care se apropia de delirium tremens cu paşi mari, mi-a tras chiar în clasă o scatoalcă de am văzut elefanţi zburători- aştept cu interes o campanie antialcoolism. Şi dacă nu reuşim să-i vindecăm pe beţivi…ar fi prea drastic să recomand împuşcarea lor?

P.S. Toate pictogramele cu pricina aici

3 gânduri despre „Ministrul, ţigările şi pseudojurnalista”

Comentariile sunt închise.