The sun’s in my heart (and I’m ready for love)

-Elogiu iubirii-

Bucureşti, Piaţa Romană. Plouă. Autobuzul 300 opreşte în staţie. Un cuplu tânăr, însoţit de un bebeluş în cărucior, trece printr-un moment de criză neaşteptat când El şi Ea par să aibă, dintr-o dată, viziuni diferite asupra viitorului comun. Mai precis, asupra celui imediat ulterior coborârii din autobuz.

Ea: Dragă, ajută-mă cu căruciorul!
El se face că n-aude şi, deschizându-şi umbrela, coboară din autobuz şi o ia binişor înainte.

Ea: Dragă, n-auzi? Ajută-mă! Nu pot să dau jos căruţul!

El: (vesel) Hai mai repede, că poţi! Nu te mai fandosi.

Ea, care, uitasem să vă zic, mai cară şi nişte plase în mână, face eforturi dezordonate şi agitate să coboare căruciorul şi scapă biberonul copilului. Biberonul se rostogoleşte fix într-o băltoacă.

O ţigancă bătrână: Au! Ai grijă, mamă!

Ţiganca ridică biberonul ţâncului din noroi, apoi pune mâna şi o ajută pe mă-sa ţâncului să coboare căruciorul din autobuz.

Ţiganca bătrână, compătimitor: Aşa sunt toţi, mamă. Una-două uită că are femeie.

Ea, jignită: Al meu nu uită!

Ţiganca, cu tristeţe: Uită, mamă…

Fata cu copilul îşi ia căruţul şi o ia pe urmele Lui, care ţopăie prin ploaie cu umbrela mai ceva ca Gene Kelly.

El: Prinde-mă! Prinde-măăă!

Ea, plângăreţ: Dacă nu vrei să mă ajuţi, măcar dă-mi umbrela! Îl plouă pe ăsta mic!

El: Fugiţi după mineee! Ajungeţi-mă din urmăăă! (se îndepărtează ţopăind)

Ea oftează ca un Sisif şi porneşte după El, dirijând căruciorul printre băltoace…

13 gânduri despre „The sun’s in my heart (and I’m ready for love)”

  1. Si ce? Vroiai sa o ajute sa coboare caruciorul? Umbrela cine o mai tinea? Daca-i ploua bostanul omului? Daca il uda pana facea pneumonie? Cu cine mai facea dupa aceea femeia tzanci? Probabil cu cine l-a facut si pe primul! Postasul! Omul cu umbrela e dovada clara ca unii barbati n-ar trebui sa se reproduca!

  2. Nu…nu e asa! Problema e ca el era un spirit jucaus si tanar, copilul din el era inca viu! Doar ca nevasta-sa n-a inteles, ea isi pierduse inocenta interioara! Frumos era sa impinga caruciorul la vale si sa topaie amandoi in ploaie ca niste liceeni indragostiti…

  3. Dar nu e vorba de inima mea…ci de a lui nenea din poveste, care dansa ca Gene Kelly in „Cantand in ploaie”…nu stii? (ntz ntz…n-ai cultura cinematografica). Bine. Deci: „Singing in the rain”, musical, anii 50. Gene Kelly, cu haina de ploaie galbena, topaie prin baltoace si canta urmatoarele versuri:
    Singing in the rain, just singing in the rain
    What a glorious day and I’m happy again
    I’m laughing at clouds, so dark up above
    The sun’s in my heart, and I’m reaaady for love!
    Capisci?

  4. „Poate!
    Dar nu-ti spun in public. ”
    inseamna clar ca e ceva.

    are rol de invitatie subtila?

  5. desi rasismul la mine il vad ca un condiment necesar viziunii mele nationaliste,foarte tare tiganca…foarte…nu stiu…’mirceaeliadina’

Comentariile sunt închise.