3 însemnări supărate

1. Nu mai am nici un chef de nimic. Nici să citesc o carte, nici să desenez un elefant, nici să iau la mişto nişte idei ortodoxe, ceva. Mi-e lene şi să mănânc de la o vreme. Toată lumea mă plictiseşte, e prea normală şi neinteresantă. Fejeseceul mă plictiseşte prin stupiditate şi prin faptul că-mi provoacă prea des întrebarea „la ce bun?”. Cel mai rău mă plictiseşte faptul că nu pot să opresc timpul şi să zac pur şi simplu vreo trei zile, fără să trebuiască să mă gândesc la nimic. Mi-a pierit şi insomnia de la o vreme, şi pentru asta sunt prea plictisită. Desenul ataşat e făcut acu vreo săptămână pentru soră-mea geamănă cu un an mai mare, de atunci n-am mai desenat nimic. O săptămână fără să desenez! Oi fi bolnavă.

2. Unii oameni merită să moară. Nu mai ştiu ce fufă blondă zicea asta prin ce film prost, dar sunt din ce în ce mai de acord, pe zi ce trece. Nu că aş putea să-i omor eu. Când eram mică, îmi făceam procese de conştiinţă şi dacă turteam din greşeală o bâzdâganie pe stradă. Dar ar trebui să se întâmple pur şi simplu, de la sine, fiindcă aşa e corect. Atâtea jeguri subumane care n-au nici o scuză să existe trebuie să moară. Nu, nu să moară: să se dizolve, să se evapore. Şi apoi să dispară orice urmă a existenţei lor din documente oficiale, neoficiale, şi mai ales din memoria tuturor oamenilor care i-au cunoscut vreodată.

3. Nu ştiu dacă aş fi mers la vot în caz că eram prin frumosul Bucureşti duminică, dar cum n-am fost, am avut un motiv obiectiv să nu votez. Eu şi 70% din populaţie. Iar puţinii alegători care s-au dus i-au cam reconfirmat în funcţie pe ăia care erau deja, deşi am o vagă impresie că mai mult din lipsă de imaginaţie decât din prea multă mulţumire faţă de prestaţia oamenilor de prin primării. Să fie tot ăla, maică, ferească Dumnezeu de mai rău! Poate că n-ar fi aşa o mare tragedie dacă în România s-ar suspenda pur şi simplu alegerile, că şi-aşa nu folosesc nimănui. Bani aruncaţi pe campanie electorală şi alte aiureli, atât. Da, bun, e un drept, nu o obligaţie. Dar i-ar simţi cineva lipsa? La câţi nostalgici ai lui nenea Ceaşcă avem, cred că nu. Şi ăştia tineri sunt de fapt tot nişte comunişti rataţi în lipsa comunismului. Cunosc cel puţin 10 indivizi care ar putea avea o carieră strălucită de turnători şi pupincurişti.

Aş vrea să văd şi eu cine s-ar revolta dacă n-ar mai avea drept de vot. În ţara asta de moluşte, îndrăznesc să presupun că nici dracu. Cât despre turul doi…mda. Cum se face că au rămas tocmai ăia care mi-erau cei mai antipatici?

7 gânduri despre “3 însemnări supărate

  1. 1. Oi fi obosit si tu. Se mai intampla si d-astea. Dupa ce iti termini sesiunea ce treaba ai in afara sa zaci? Sau, ma rog, oi fi bolnava… u never know.
    2. Multe animale merita sa moara.
    3. Foarte rau. Uite asa se face ca au ramas tocmai aia care iti erau/sunt cei mai antipatici. Daca (mai ales) aia care gandesc sunt „moluste” (din punctul asta de vedere) asta este situatia. EU m-as revolta! Si pe langa mine probabil o groaza de retardati fani mircea badea, carora nu ca le-ar fi prea tare dor de vot dar ar gasi un motiv nou si foarte cul sa fie ei impotriva.

    P.S. despre potentialii UTC-isti: Fosta mea invatatoare (si mandra nevasta de, cica fost, securist) avea intre anii 1995 si 1999 o practica inovatoare: in fiecare vineri o ora numai pentru pârât! Imagine that…

  2. 1. Ce alta treaba?…Practica 😦
    2. Ei, era un moment de furie temporara. Nu gandesc asa tot timpul. De obicei ma gandesc ca unii oameni merita doar sa fie torturati. 😀
    3. Pai in cazul asta ar fi si fanii lui Badea buni la ceva…

    P.S. Si cum era trecuta ora de parat in orar? „Exprimarea libera a nemultumirilor”? Dar daca se facea in public, n-avea nici un haz. Turnatul misto se face pe sestache…

  3. 1′. Cacat… ei, bine, dupa ce iti termini sesiunea si practica ce traba o sa ai in afara sa zaci? NU, nu vreau sa aud ce treaba o sa ai! Sigur o sa fie timp si pentru zacut! 😛
    2′. Hmmm…
    3′. Cat optimism necaracteristic. 😀

    P.S.’: Uite ca asta nu mai tin minte. Rusine sa-mi fie! Cred ca nu am fost destul de puternic indoctrinat. Unde mai pui ca nu mi-am folosit niciodata dreptul de a para! Duamne! In fine, deobicei era de partea cealalta a baricadei fata de colegele mele din primele banci care, ca sa nu imi/ne scape nicio miscare, aveau carnetele in care isi notau.

  4. Carnetele! Uau! L-au luat din toate punctele de vedere pe colegul meu de banca din generala, care ma para doar lu’mamae si doar pentru abateri foarte grave, cum ar fi daca luam nota mai mare ca el desi el copia perfect dupa mine.

Comentariile sunt închise.