Cu lacrimile-n mână, cu geamantanu-n ochi

Ieri a avut loc ultimul seminar din anul 2 pentru grupa 2 de la FJSC ( facultate descrisă adecvat de un demn reprezentant al ei ca fiind un „cuib de vipere ipocrite”). La anul, grupa 2, cum a fost până acum, nu va mai exista, căci va fi sfâşiată de braţul crud al împărţirii pe specializări. Iată, deci, un moment potrivit pentru a privi în urmă, pentru reflecţii profunde, nostalgii şi regrete!

Există colegi de grupă cu care am schimbat, în 2 ani de facultate, între 0 şi 3 cuvinte. Cu siguranţă, e vorba de nişte oameni cu desăvârşire neinteresanţi. Apoi, mai sunt alţii care mi-au fost antipatici de la prima vedere (asta e cam ca dragostea la prima vedere, dar diferă prin faptul că există cu adevărat). În ce-i priveşte pe aceştia, sper ca braţul crud menţionat mai devreme să nu mă arunce iar laolaltă cu ei. Despre cei care-mi sunt simpatici prefer să nu pomenesc, ca să nu li se urce la cap.

Pentru că îmi plac bilanţurile, ar trebui să fac unul şi să mă gândesc puţin, cu melancolie, la cele trăite până acum.

Cel mai memorabil coleg: greu de zis, într-un colectiv unde lumea compune muzică, scrie romane, face fotografii, face site-uri, dansează sau (vezi subsemnata) desenează elefanţi! Am ales totuşi un câştigător. Îl voi menţiona îndată ce-mi amintesc numele lui.

Cea mai memorabilă declaraţie de dragoste venită de la un coleg:„Ştii ce avem noi în comun şi ar trebui să ne aducă împreună? We are both in love with pain. And furthermore with death. And….there is no further.” (Menţionez pe această cale că nu mă tai singură cu lama, n-am încercat niciodată să mă sinucid şi nu ţin un cadavru în dulap. Pentru autorul declaraţiei nu garantez.)

Cel mai memorabil cadou primit de la un coleg: un abonament de metrou expirat, cu semnătura posesorului.

Cel mai memorabil compliment venit de la un coleg: „Ne înţelegem bine pentru că eşti la fel de fucked up pe cât sunt şi eu.”

Cea mai memorabilă insultă: vezi aici.

Cel mai şocant secret auzit sub formă de confidenţă: Toate secretele dezvăluite mie de către colegi vor fi publicate în curând într-o broşură pe care o voi distribui gratuit tuturor studenţilor şi profesorilor din FJSC.

Alte categorii precum „Cea mai indecentă propunere primită” sau „Cel mai pupincurist demers al unui coleg faţă de un profesor” pot fi adăugate la cerere.

Regrete: Că nu doar n-am câştigat concursul „Cel mai nepopular” ţinut la seminarul de comunicare interpersonală în anul I, dar n-am primit nici măcar un vot. Că n-am reuşit să beau pe banii mai multor colegi. Că nu i-am băut mai mult pe ăia vreo 7 pe care i-am băut. Că nu m-a strigat şi pe mine cineva o dată „Pisi” (apelativ de mare succes în special în anul I şi in special printre indivizii de sex masculin).

În rest, Fejeseceul a rămas la fel. Se poartă tot băgatul-singur-în-seamă, Jeg-ul şi tot n-avem sediu. E reconfortant să vezi că echipa câştigătoare nu se schimbă. Aştept cu interes anul III şi colegi noi care mă vor face să-i regret pe cei vechi.

9 gânduri despre „Cu lacrimile-n mână, cu geamantanu-n ochi”

  1. Sigur c-o sa-mi para rau! Si eu ce-am zis mai sus?? 😀 Cat despre recuperari, eu n-am ce recupera…am fost omul potrivit la momentul potrivit!

  2. si ce vei deveni? „lichea fumatoare, alcoolica, schizofrenica”, „robotel multitasking” sau „scarba mercantila”?:)

Comentariile sunt închise.