…Şi din nou inegalabila faună

(Piesă de teatru urban într-un singur act, şi totuşi nesfârşită)
Decor- autobuzul nr 300.

O tanti veselă: Nu vă supăraţi, unde are capătul?

Nadia: Aproape de Universitate.

Tot tanti, tot veselă: Şi de acolo pot să ajung repede pe Calea Victoriei?

Nadia: Da…vă lasă aproape.

Urcă o tânără cam bătrână şi nu foarte spălată. Se proţăpeşte în centrul geometric al autobuzului.

Tânăra: A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari, împărăteşti, o preafrumoasă fată!

Nadia: (aparte) Hopa. O admiratoare a lui Eminescu! Oare vrea şi bani pentru asta sau e doar nebună?

Tânăra iubitoare de Eminescu (cu intonaţie tânguitoare, dar plină de patimă): Şi era una la părinţi, şi mândră-n toate cele, cum e fecioara între sfinţi şi luna între stele!

Nadia: (aparte) Sunt curioasă dacă ştie mai mult de 2 strofe…

Spre surprinderea tuturor, inclusiv a Nadiei, admiratoarea lui Eminescu ştie mai mult de 2 strofe din Luceafărul, şi recită fără să se încurce, cu talent declamativ. Atmosfera romantismului eminescian umple autobuzul şi gropile din asfalt, până când, pe la jumătatea poeziei, recitatoarea se opreşte brusc, se trânteşte pe un scaun liber şi îşi ascunde îndurerată faţa în mâini. Până la urmă, voia bani sau e doar nebună?

Un bătrânel cu căciulă rusească, aşezat faţă în faţă cu ea: Domnişoară!

Ea: (tresărind) Da!

El: Ştiaţi că nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu?

Tanti cu calea Victoriei se apropie din nou de Nadia.

Tanti (cu o veselie iritantă): Nu vă supăraţi, unde are capătul?

Nadia: La a doua.

Tanti: Şi de acolo pot să ajung pe Calea Victoriei?

Nadia: V-am mai spus că da.

Bătrânul cu căciula rusească a început o dizertaţie pe teme religioase pentru tânăra iubitoare de Eminescu.

Bătrânul: Cu toţii suntem nepoţii lui Noe, care a venit cu arca înapoi pe Pământ…e dovedit! Eu mă iau la întrecere cu orice evoluţionist, şi îl răpun, îi demonstrez că mă trag din Noe! Am mai vorbit cu evoluţionişti, şi le-am arătat eu lor! Pe oricare îl răpun!

Admiratoarea lui Eminescu(blând) : Dumnezeu este în toate.

Bătrânul: Da! Degeaba încearcă ei să ne îndepărteze de la Dumnezeu! Vor să ne târască în păcat, dar Dumnezeu e aici, şi noi l-am găsit.

Tanti cu Victoriei( din ce în ce mai veselă, vine iar spre Nadia): Mai e mult până la Calea Victoriei?
Nadia: La prima!

Iubitoarea de Eminescu: Pot să vă pun o întrebare?

Bătrânul: (exaltat)Oricâte!

Iubitoarea de Eminescu: De ce a făcut Dumnezeu omul?

Bătrânul: Dumnezeu a făcut omul pentru că s-au răzvrătit îngerii…că altfel nu l-ar fi făcut. Şi acuma, fiecare om când se naşte, primeşte un înger bun şi un înger rău. Ăla rău e trimis de Satana! Dar eu când văd că vine Satana la mine, că vrea să intre în mine, mă întemniţez şi mă rog la el, şi aşa îl birui!

Tanti cu Victoriei (profită de o oprire la stop ca să-i bată în geam şoferului) Nu vă supăraţi, asta e Calea Victoriei?

(Cortina.)

Un gând despre „…Şi din nou inegalabila faună”

Comentariile sunt închise.